Live Text: Manager roman. Caut autenticitate

25 Iunie 2009 / 13:00 - 15:00


37 intrebari

Autenticitatea, o garantie pentru manageri in vreme de criza? „A fi autentic” – o calitate pentru managerii romani? Cat de importanta e autenticitatea constanta pentru un antreprenor? Ce inseamna sa fii autentic, pentru un manager?

[Update] Intalnirea s-a incheiat, insa invitatii vor raspunde ulterior intrebarilor transmise de cititorii Wall-Street.

Acestea sunt doar cateva intrebari la care Mihaela Feodorof - Director Gestiune Individuala si Recrutare - BRD - Groupe Societe Generale si Mihaela Ginju, Director Executiv Erudio, au raspuns in cadrul Live Text – Dezbaterile Wall-Street cu specialistii Erudio

Cei doi invitati au discutat in direct impreuna cu cititorii Wall-Street despre rolul autenticitatii pentru manageri in vreme de criza: Manager roman. Caut autenticitate

Cititi si articolul
Manager roman. Caut autenticitate

Invitatii pe tema "Live Text: Manager roman. Caut autenticitate"

  • Mihaela GINJU Mihaela GINJU Erudio

Dezbateri pe tema: Live Text: Manager roman. Caut autenticitate


Buna ziua. Am citit toate raspunsurile dvs la intrebarile puse de diverse persoane si as avea si eu una.Ce se intampla cu tine ca si angajat(al uneia dintre marile companii active in prezent din Romania) atunci cand nimeni nu te asculta? Atunci cand managerul impune target uri pe care nimeni nu le poate atinge si cu care nimeni nu e de acord?Noi si acum vorbesc in numele angajatilor nu putem veni cu idei inovatoare sau solutii de criza pentru ca totul se impune.Am avut neplacerea sa constat ca un procent insemnat din populatia tarii duce lipsa acuta de comunicare, de exprimare si de intelegere a ceea ce se intampla.Am doar 24 ani si cu siguranta mai am multe de invatat dar credeti-ma ca e trist ce se intampla.Oare ne-am nascut prea tarziu pentru a avea si noi un viitor confortabil si o viata placuta?Sper ca nu am fost chiar pe langa subiect:))Multumesc frumos.Magdalena Radulescu.

Maria Magdalena Radulescu / 25 Iunie 2009 ora 18:54
29 Iunie 2009 ora 09:47
Imi pare sincer rau sa aud - nu de lipsa de comunicare si modul imperativ de management, tip monolog - ci de lipsa de incredere in forta pe care o detineti, tineri fiind, in a schimba lucururile. Si daca nu este locul potrivit, asta nu inseamna ca lucrurile nu pot fi indreptate.

Despre comunicare si rolul ei in management, probabil va constitui tema pentru o editie viitoare. Dra vreau sa va incurajez in privinta schimbarii pe care o doriti.Depinde numai de dumneavoastra. Devenind complici la un sistem defectuos nu o sa se
rezolve nimic. Asadar, acceptati schimbarea, de orice natura ar fi ea.


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 7 Iulie 2009 ora 16:50
Cand comunicarea nu porneste de sus in jos, cum ar fi normal, atunci ea trebuie sa porneasca de jos in sus.
Eu recomand ca in astfel de situatii sa mergeti si sa vorbiti cu managerii dumneavoastra carora sa le spuneti cum ati dori ca ei sa lucreze cu dumneavoastra ca sa deveniti un angajat performant si fericit si cum credeti ca ati fi dumneavoastra de folos companiei , ca sa isi atinga obiectivele. Aceasta, in opinia mea, este calea cea mai simpla pentru a primi ceea ce doriti.


Autenticitate!unde la noi? nu cred poate pe la muzeul satului toata lumea vrea sa copieze occidentul in facultate toata lumea ne umple capul cu filozofii ,ce putem face ,atata timp cat predomina multinationalele toata lumea la angajare cere experienta ,nu mai e dispus nimeni sa promoveze ceve ,se practica managmentul politic,nepotismul mai rar valoarea fiecaruia,fiecare se pricepe la ceva dar acel ceva poate nu este luat in considerare,cei ce fac selectia aleg ,de multe ori o dama bine are succes sau este impus "de la centru".va intreb cum poate rezista "autenticul" in gropa cu lei? cu stima NC .

curmatureanu nicolae / 25 Iunie 2009 ora 18:23
29 Iunie 2009 ora 09:48
Nu pot fi de acord cu cele spuse de dumneavoastra iar emisiunea de fata este numai unul din exemplele ca lucrurile evolueaza in directia buna. Multinationalele ne-au ajutat sa avem termen de comparatie si sa dezvoltam modele de succes autohtone, au avut resursele si forta sa angajeze si personal fara experienta din care s-au format noile generatii de profesionisti.

Despre manageri tocmai ce am discutat; in opinia mea nu exista o clasa politica atat de solida incat sa sustina nepotismul de care vorbiti in toate aceste companii -dar nici nu padure fara uscaturi. Si sunt convinsa ca aceasta perspectiva nu este unica si datorata numai modului meu pozitiv de a vedea lucrurile.

Ca specialist de resurse umane imi propun sa va demontez modul sumbru in care caracterizati piata muncii din Romania.


Am rugamintea sa ne spuneti, dupa opinia d-voastra, primii 5 manageri pe care ii considerati si business developeri autentici?

Ltd Edition / 25 Iunie 2009 ora 14:47
25 Iunie 2009 ora 14:52
Multumesc pentru intrebare. Tocmai ce spuneam ca prefer sa gasesc managerii / liderii in libertate si nu captivi in topuri. Voi reveni cu cateva nume care sa nu tina cont de ordinea enumerarii.

29 Iunie 2009 ora 09:48
Faptul ca lucrez in banking si in resurse umane imi limiteaza oarecum perspectiva si prefer sa ma opresc la 3 exemple, din industrii diferite, si va rog sa nu acordati importanta ordinii in care o sa-i enumar. Sunt profesionisti carora le-am urmarit evolutia de-a lungul anilor, si care raman din punctul meu de vedere modele demne de urmat: Claudiu Cercel Duca,
Cosmin Alexandru, Gabriel Liiceanu.


Cui nu ii plac exemplele? Dati-mi, va rog, 3 exemple de manageri autentici din Romania si 3 din afara? Va multumesc si felicitari pentru subiect.

Viorel Ambrus / 25 Iunie 2009 ora 14:37
29 Iunie 2009 ora 09:49
Am raspuns la intrebarea 3


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 7 Iulie 2009 ora 16:51
Adrian Stanciu, Marius Persinaru, Andra Calin. Sint oameni pe care ii cunosc si alaturi de care am lucrat de mai bine de 15 ani.

Autenticitate = originalitate (in sensul cunoasterii provenientei), conformitate cu realitatea, care nu poate fi pus la indoiala Nici unul din aceste concepte nu e legat de managerul roman. Poate ca sunt 2-3 exceptii, insa cunosc sute, mai mari sau mai mici. Ceea ce strica managerul roman este indecenta acestuia, nu trebuie insa sa va jignim. N-ar fi mai potrivit: Caut buna credinta?

adrian dimitriu / 25 Iunie 2009 ora 14:33
25 Iunie 2009 ora 14:46
Imi pare rau, mi-este teama ca nu inteleg intrebarea. Despre care sute de manageri este vorba? Si care sunt caracteristicile lor de baza?

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 15:03
Nu am inteles intrebarea, va rog sa reformulati.

25 Iunie 2009 ora 15:08
Ma intorc la unul dintre raspunsurile anterioare, prin care transmiteam ideea ca oamenii urmeaza oameni. Asadar, daca esti sincer si daca iti cunosti valorile, ai sansa sa reusesti.

De ce managerul femeie este considerat uneori, sau mai tot timpul, mai prejos decat managerul barbat in randul clasei masculine?

Marina Rogojinaru / 25 Iunie 2009 ora 13:58
25 Iunie 2009 ora 14:44
Depinde. Am avut ocazia in 15 ani de experienta sa gasesc femeia manager si ridicata in slavi de catre sefii barbati, dar, in egala masura, au fost dati in care femeia manager a fost complet ignorata. Cred ca este o conditie obligatorie ca ea sa se regaseasca in orice structura pentru ca altfel barbatii manageri nu ar mai avea la ce sa se raporteze. Si apoi, in ultima vreme, observ cu tristete tendinta de masculinizare a femeii manager, incercand sa compenseze forta emanata de barbati. Iata insa ca oamenii cu care lucram au nevoie de si de fragilitate, emotie, caldura - adjective dedicate femeilor manager

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 15:17
Aici avem de-a face cu un paradox. Pe de o parte avem nevoie de manageri care sa se priceapa sa le vorbeasca oamenilor, sa ii inteleaga, sa ii indrume, calitati pe care le au mai degraba femeile, pe de alta parte vrem ca infruntea unui departament/companii  sa stea un om puternic, care sa poata duce in spate tot greul, adica, un barbat. Cred ca trebuie sa ne hotarim ce vrem, pur si simplu, de la caz, la caz.


Manageri, manageri. Dar politicieni autentici avem? Exista un astfel de model in istoria politicii locale? Dar in alte state, cu o democratie mai pura?

Politikon / 25 Iunie 2009 ora 13:54
25 Iunie 2009 ora 14:21
Din pacate nu este de competenta mea sa discut valoarea clasei politice romanesti. Pentru oamenii politici din tratatele de istorie trebuie doar sa dedicam timp, sa ii readucem in actualitate si atunci, sigur, putem sa le descoperim autenticitatea.

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 15:20
A existat o perioada de aur a politicii romanesti, perioada regelui Carol I. Cred ca acolo putem gasi multe exemple bune .

Daca tot avem un reprezentant al unei banci. Doua intrebari pentru ambii invitati: Q1: Care sunt cei mai autentici 3 bancheri din Romania? Q2: Cum se transpune autencititatea prin masuri, produse, servicii lansate? Aveti un exemplu concret?

Filip B. / 25 Iunie 2009 ora 13:53
29 Iunie 2009 ora 09:51
am raspuns la intrebarile 3 si 4. In ceea ce priveste transpunerea autenticitatii in produsele/serviciile lansate sustin ca autenticitatea managerilor se regaseste in viziunea acestora. Poti sa o faci diferit, intr-un fel unic, cu conditia sa stii ce ai de facut. Iar viziunea globala este caracteristica strategilor.

Care considerati ca sunt cele mai dificile obstacole intampinate de managerii romani?Vi se pare ca in ultimii 3 ani,sa zicem,mentalitatea a inceput sa se schimbe si la noi sau tot mai tragem cu ochiul in curtea vecinului?

Andrei Mihai Iorga / 25 Iunie 2009 ora 13:41
25 Iunie 2009 ora 14:23
Daca am inteles bine intrebarea, da. Abia acum lucrurile incep sa se schimbe. In ultimii ani s-a pus mare pret  pe managerul standard, de succes, regasit in toate topurile. Am toata stima pentru cei care si-au atins acest obiectiv de a obtine un loc in top-uri, daca se simt confortabil cu ceea ce sunt.

Vreau doar sa ma asigur ca nu o sa intalnesc in aceste top-uri oameni nefericiti, ambalati in haine incomode si limitati in protocoale care ne pun bariera dupa bariera in a ne cunoaste.

Imi doresc sa–i gasesc la fel de entuziasti si atunci cand vorbesc de viata lor, de familia lor, de cartea sau muzica preferata.


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 7 Iulie 2009 ora 16:52
Eu lucrez in mediul de afaceri din 1992 si l-am vazut crescind cu manageri romani. Prin 1995 au inceput sa vina marile corporatii care la inceput au condus cu management strain. Managerii romani formati atunci au lucrat la costruirea afacerilor acestor corporatii cot la cot cu strainii – strainii veneau cu stiinta afacerii, ai nostri cu intuitia si intelegerea mediului local. Pana la urma, in foarte multe situatii, corporatiile au ajuns sa fie conduse de romani, manageri extrem de competenti, cu multa experienta de business si de viata.

Cei care au intrat mai tirziu in business au pierdut cea mai importanta lectie: dreptul de a gresi. Ei s-au ales cu retete de-a gata fabricate de multinationale si le-au invatat pe de rost. Asta nu e grav de loc. Ce este grav, este ca acesti oameni acum, nu mai au voie sa greseasca! De ce?


Nu vad granita dintre un manager autentic si unul creativ. Inovator=autentic?

Crin Manole / 25 Iunie 2009 ora 13:39
25 Iunie 2009 ora 13:59
Inovatia este una dintre valorile companiei in care lucrez si este un atuu pentru cei care sunt creativi, sa profeseze intr-un cadru care sa le permita sa se exprime. Nu as pune insa semnul de egalitate intre autenticitate si creativitate/inovatie. Autentic = pur, sincer, fara prelucrari. Atunci cand ai curajul sa te prezinti celor din jurul tau in forma bruta, le castigi si increderea.

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 14:56
Autenticitatea include originalitate(creativitate), adica un fel aparte de a fi si de a face lucrurile. Eu nu vad o granita, ci un loc comun. Pe de alta parte, Inovatia este creativitate aplicata, adica o idee noua din care facem bani. Nu vad un egal intre inovatie si autenticitate.


Un finantist are nevoie de autenticitate? Noi, contabilii, auditorii folosim un algoritm in fiece activitate. Si suntem manageri.

M.M. / 25 Iunie 2009 ora 13:36
25 Iunie 2009 ora 14:24
In orice domeniu de activitate este nevoie de autenticitate, chiar daca profesia ne cere sa fim rigurosi, atenti la detalii si mai putin creativi. Ma intorc la raspunsul pe care l-am dat, referitor la diferenta dintre manager si lider.

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 14:36
Eu am abordat subiectul autenticitatii cu referire la oameni, nu la functii, de aceea raspunsul meu ramine unul afirmativ.

25 Iunie 2009 ora 15:11
In spatele fiecarei functii este un om, definit de valorile sale personale si de modul in care reuseste sa le transmita celor care il inconjoara. Diplomele atesta doar cunostintele acumulate, uneori mai multe decat reusim sa aplicam. Adevarata reusita sta in ceea ce lasi in urma ta si nu in dosarul de personal.

Putem vorbi despre un anumit prag de varsta pentru un manager care sa devina autentic? Cat de mult conteaza experienta unui manager dpdv autenticitate?

Mihaela Voican / 25 Iunie 2009 ora 13:29
29 Iunie 2009 ora 09:51
Mai degraba mi-as dori ca odata cu varsta sa nu se piarda autenticitatea cu care ne nastem. Cum ii spuneam si Elenei, mai devreme, printre proceduri, norme si certificari se pot uita intr-un colt, prafuite, valorile personale.
Din acest motiv, ma uit cu mare placere catre tinerii care ne pot aduce in companie un plus de valoare. Este foarte important insa ca valorile personale sa se regaseasca printre cele ale corporatiei.


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 14:29
In opinia mea tineretea este pastratoarea autenticitatii. Cind incepi sa inaintezi in virsta, sa avansezi pe scara ierarhica, sa ocupi, cum se spune, un loc in societate, creste presiunea de a te arata dupa normele societatii, deci, incepi sa pierzi din autenticitate. Autenticitatea nu este ca experienta profesionala- cu cit mai multa, cu atit mai bine. Ea este o stare de spirit,  o stare de tinerete continua.

Afirmati in articolul dumneavoastra: Daca reusim sa ne punem in ordine valorile, pasul al doilea ar fi sa ne cautam stilul personal. Cat de important este stilul personal, in comparatie cu ponderea valorilor?

Romulus Anton / 25 Iunie 2009 ora 13:17
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 14:17
Fara valori, stilul personal nu are nici o valoare, e forma fara fond. Fara stil, doar in prezenta unor valori puternice, s-ar putea sa ne plictisim si noi de noi insine.

Imi place mult domnul Patrick Gelin. Dati-mi, va rog, 3 motive,valori pentru care domnul Gelin este un manager autentic?

Sorin Serban / 25 Iunie 2009 ora 13:13
25 Iunie 2009 ora 13:17
Este un raspuns dificil pentru ca ma limitati la trei motive sau valori. Pot sa va dau motivele pentru care eu il admir. Curajul, curiozitatea de a ne cunoaste cultura si profesionalismul.

Draga Miki, Draga Mihaela, Ne nastem autentici, fara doar si poate. Dar Autenticitatea pierduta, se mai poate invata? Mai poate un manager care a fost "cizelat" cu proceduri, standarde, training, coaching, criterii de perormanta, realizarea obiectivelor, ISO 900000000000, sa isi aduca aminte ca ar putea sa fie autentic?

Elena Calin / 25 Iunie 2009 ora 11:43
25 Iunie 2009 ora 13:14
Draga Elena,

Cine a ajuns manager, prin autenticitate, nu cred ca si-o poate pierde. Poate fi doar uitata un timp printre proceduri, norme si certificari. De invatat, sigur nu se invata. Doar se redescopera.


Andrei Mihai Iorga Andrei Mihai Iorga 25 Iunie 2009 ora 13:37
Redescoperirea autenticitatii dupa atatea traininguri si proceduri mi se pare cea mai de pret recompensa,si cred ca vine de la sine.iti dai seama dupa

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 14:13
Draga Elena, ma bucur de revedere!
Da, eu cred ca niciodata nu e timpul pierdut. Problema este ca de cele mai multe ori ajungem sa ne intoarcem la noi dupa un esec major, adica atunci cind nu mai avem incotro. Daca am incerca sa facem asta si in momentele bune, ne-ar fi mai simplu.


Cum isi trateaza angajatii un manager autentic? Dar unul mai putin autentic?

Marian G. / 25 Iunie 2009 ora 11:29
25 Iunie 2009 ora 13:12
Managerul autentic este pe buzele tuturor si cred ca prin aceasta afirmatie, am spus totul.

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 14:47
Daca prin manager autentic intelegeti un manager bun, atunci felul in care ar trebui un manager bun sa isi trateze angajatii este unul care include respect , corectitudine si dorinta de a-i ajuta sa evolueze profesional.

Manager inseamna conform surselor (DEX si Marele Dictionar de Neologisme) urmatorul lucru: O persoanã care are cunostinþele si talentul necesar pentru a valorifica profitabil resursele umane, financiare si materiale ale unei societãþi comerciale, organizaþii (def. manager).
Autenticitate inseamna original, conform cu adevarul, a carei autoritate sau realitate nu poate fi pusa la indoiala. Manager roman. Caut autenticitate se poate interpreta in doua moduri: conducator al unei companii intr-un mod original sau conducator al unei companii intr-un mod autoritar.

Parerea mea este ca 65% din companii aplica cea de-a doua explicatie: m-am confruntat cu astfel de probleme in la companiile la care am lucrat: adica ideea sefului mare este mult mai buna decat ideea mea, a sefului mai mic. Cu toate ca eu o experienta pe domeniu de 2 ani si jumatate, iar seful meu nu avea o experienta mai mare de 1 an. Pur si simplu a fost omul cu banii.

Daca facem angajari doar ca sa avem cui sa ordonam mai bine ne lasam de business si in 2 ani se poate apuca de speculatii imobiliare. Acum sunt asociat fondator al unei firme ce prezinta o conceptie noua, autentica pentru ca despre asta vorbim. Am dezvoltat un concept existent in Romania nisat pe anumite domenii. Eu il promovez ca un concept general. Am succes. Chiar angajez.

Nu imi permit sa ofer foarte mult. Sper sa ma incadrez in cei 35% ca si manager. Vreau sa fiu open-minded. Daca angajez pe cineva il aduc pentru plusul de cunostinte cu care vine. Ce inseamna din punctul dumneavoastra de vedere "Manager autentic" ?Multumesc!Numai bine,Catalin Dragutoiu

Catalin Dragutoiu / 25 Iunie 2009 ora 11:28
29 Iunie 2009 ora 09:52
Ma bucur sa aud ca exista inca modele care merita urmate. Varianta 35% va asigura succesul pentru ca ati ales sa ii puneti in valoare pe cei cu care lucrati. Managementul autoritar nu este varianta potrivita pentru perioada pe care o traversam. S-a tot adus in discutie criza, la greu oamenii nu trebuie struniti, ci incurajati. Sper ca v-am raspuns la intrebare.


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 7 Iulie 2009 ora 16:54
Imi place cum ganditi si imi permit sa mai adaug alte doua subiecte la cele spuse de dumneavoastra: Personalitatea oamenilor si scopurile lor in viata.

Personalitatea celui angajat se reflecta in cultura companiei ca un factor de inatrire a ei sau ca factor destabilizator. E important ca atunci cind angajati pe cineva sa il simtiti ca facind parte din “lumea dumneavoastra” , sa aiba un fel de-a fi compatibil cu al dumneavoastra si cu al echipei in general. Oamenii competenti, care pot aduce cunostinte in plus sint valorosi numai in masura in care se pot integra in spiritul firmei. Daca nu o pot face, fara sa vrea, o vor destabiliza sau vor pleca.

In al doilea rind oamenii muncesc cu drag si spor daca simt ca au ceva de realizat pentru ei insisi. De aceea, daca va va procupa acest lucru veti avea posibilitatea sa le dati acele responsabilitati care ii vor ajuta sa creasca in directia dorita si astfel ii veti loializa.


Credeti ca managerii din afara/expatii sunt mai autentici decat cei romani?

Madalina / 25 Iunie 2009 ora 11:25
25 Iunie 2009 ora 12:57
Cred ca managerii din afara sunt mai liberi in gandire, mai putin incrancenati. Pentru ca au facut lucrurile firesc, la timpul lor. Noi ne-am dorit sa crestem precum Fat Frumos intr-o zi cat altii in zece, pentru a putea recupera timpul pierdut.

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 15:26
Nu stiu, nu am cunoscut suficient de multi manageri straini ca sa pot avea o opinie.

De ce unii manageri esueaza in a fi autentici?

Sergiu D. / 25 Iunie 2009 ora 11:24
29 Iunie 2009 ora 09:53
Este mult spus “esueaza”. Probabil ca nu isi aloca suficient timp pentru a se intreba , cum spunea Miki, cine sunt? si ce vreau? Nu incearca sa transmit ace gandesc ci numai sa repete sloganuri in care nu cred, preferand sa inlocuiasca butonul “forward” din meniu, ca un simplu mesager.


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 13:46
Este o intrebare la care se poate raspunde in multe feluri. Am sa aleg un unghi: perfectionismul.
Eu cred ca nu obisnuim sa ne consideram valorosi, desi eu cred ca sintem, fiecare dintre noi, in felul sau.  Si nu obisnuim sa gindim astfel despre noi pentru ca nu sintem incurajati sa gindim asa. Crestem invatind ca cei buni sint cei care iau10 la toate materiile. Ajungem la maturitate si ne comportam ca niste oameni perfecti, cum am invatat ca este bine. Perfectiunea, insa, este opusul autenticitatii. Perfectiunea e a robotilor, autenticitatea este umana. Poate si de aici esecul  la care faceti referire.


Daniela Tuleu Daniela Tuleu 25 Iunie 2009 ora 14:32
Esueaza daca ii copiaza pe altii fara a adapta "invatamintele" altora la propria personalitatea, la cultura nationala, la mediul in care aplica.

Buna Ziua! Felicitari pentru titlu! Intrebarea mea este: Ar putea fi considerata ca fiind inspirata de autenticitate o abordare a "managerului din Romania" de genul "cea mai buna echipa/firma este cea care impleteste in mod armonios calitatile si talentele individuale ale fiecarui participant, alcatuind astfel o Unitate in Diversitate?" Va Multumesc si va doresc Numai Bine...

Adrian Radu / 25 Iunie 2009 ora 03:37
29 Iunie 2009 ora 09:53
Felicitari si dumneavoastra. Formula “ Unitate in diversitate” pare sa aduca rezultate. Stiu companii care sunt mai sanatoase de cand au ales acest mod de punere in valoare a individului.


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 13:17
Va multumesc si eu pentru gindurile bune!  Unitate in Diversitate suna foarte bine - respecta unicitatea fiecarui individ si, totodata, il completeaza/imbogateste cu ceilalti membri ai echipei.

` manager roman caut autenticitate ` e un adevar care il cauta fiecare dintre noi indiferent de functie . doar managerul e o functie care implica mai multe necunoscute decat celelalte functii . iar autenticitatea pe care trebuie sa o gasim este sclipirea de moment care nu poate sa fie copiata de la nimeni . un manager de succes trebuie sa aiba 9 vieti precum o pisica . chiar daca va cadea sa se ridice poate si mai bine si mai puternic decat a fost . din greseli oricine are de invatat ceva . iar ceea ce se intampla acum( criza ) cred ca formeaza manageri mult mai puternici sau apar noi sclipiri , asa cred ca a fost si in cazul celorlalte crize economice . am ceva dreptate ?

adrian mormeci / 24 Iunie 2009 ora 20:13
29 Iunie 2009 ora 09:54
Desigur.Totul este ca la sfarsitul crizei, acel manager cu noua vieti sa fi invatat o noua lectie. Si eu cred ca a invata din greseli este o formula verificata si de succes.


Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 13:06
Sigur ca aveti, toti ne aflam, constient sau nu, in cautarea noastra. Acum, daca criza ne va ajuta sa devenim mai buni, ramine sa vedem.

Eu nu caut manageri autentici. Nici cu brand , nici lideri, nimic din toate astea care au valoare pentru voi. Nici nu sunt sigur ca stiu ce insemna "autentic", nu apartine dictionarului meu uzual. Caut angajat care produce rezultate. Face bani pentru companie si pentru el, creste langa el alti angajati - nu copii identice - care la randul lor sa produca rezultate. S-a redus prea mult cautarea? Nu mai e "muzica" ? Hm... stiti si voi, DEPINDE. In spatele rezultatelor gasesc 100 de alte cuvinte, poate la unul din cei 100 de manageri din companie se afla si cuvantul "autentic"...Si intrebarea: De ce nu cautam inovatia? :) E mai putin...poetic....PS. Cu tot comentariul meu - Miki, ma bucur de cate ori vad ca aduci in lumea asta si altceva decat vedem din viteza deciziilor de minut cu minut...

owl / 24 Iunie 2009 ora 16:32
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 13:01
Va multumesc pentru mesaj. Inovatia este un subiect de interes si pentru noi, asa ca sigur ne vom reintilni intr-o alta emisiune.

oare e neaparat ca un manager bun sa fie autentic?calitatile esentiale ar fi competenta interes cunoasterea compartimentelor a oamenilor.in afara de adaptarea la conditiile tarii pietei care ar mai fi ?

stanciu eugenia / 24 Iunie 2009 ora 16:15
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 11:55
Raspunsul meu se afla in capitolul definit de dumneavoastra “cunoasterea oamenilor”. Ca sa putem cunoaste oamenii trebuie intii sa incercam sa ne cunoastem cu noi insine. Ca sa putem relationa bine cu oamenii trebuie mai intii sa invatam sa fim prieteni buni cu noi insine. etc.. Eu nu cred ca putem cunoaste lucruri privindu-le din exterior, e ca si cind ai savura o mincare gatita la televizor. Un manager trebuie sa conduca oameni - adica sa-I determine pe angajati sa puna in aplicare ce a gindit el cu competenta si stiinta - si asta nu se invata cu scheme logice, nici cu integrale si nici din povestirile celorlalti. In fata oamenilor este esential sa stim cine sintem, ca sa le transmitem mesajul corect. Daca nu o facem, s-ar putea ca ei sa ne vada in fel si chip, ca in textul lui Borges, si sa actioneze in consecinta.

25 Iunie 2009 ora 14:29
Un manager- in descrierea mea –  reprezinta esenta operationalului. Atat timp cat modul lui de actiune aduce rezultatele dorite la timp, nu-I este obligatorie conditia de autenticitate.


Alex. Alex. 25 Iunie 2009 ora 13:15
In viziuea mea nu sunt in Romania manageri buni, rai nu poti lucra aceasta tara nu are coloana vertebrla doar toata lumea vede cum se lucreaza

Eu sunt un manager roman care, fara voia mea am gasit autenticitate la un sef ( N + 1) al meu , cu care ne-am pomenit ca a fost numit, fara sa cunoasca specificul departamentului.

Era tot din Co, dar nu avea habar de specificul muncii noastre. Si nu a fost promovat cineva din interior si nici pastrat vechiul manager, pt ca era un post important si a avut cine sa-l peromoveze! stiti cat a fost de autentic? si-a mai adus cu el doi colegi, care nici ei nu aveau habar de domeniu, dar care nici nu au avut bunavointa sa-i intereseze sa invete pt ca aveau posturile asigurate!

Ce s-a intamplat? Departamentul e gata sa fie desfiintat! Cel mai grav este ca alti manageri nu au reusit sa vada ce se intampla, ca altii faceau toate activitatile si ca ei nu aveau habar. acum suferim cu totii, dar schimbarea care ar mai salva ceva tot nu apare!De ce autentic, deci? Unul care sa fie specializat pe domeniu si sa aiba si personalitate, sa fie orientat si catre Co si catre oameni, nu poate fi dezvoltat? Va asigur ca sunt destui, dar traim in Romania si inca functioneaza prietenii si pile! In marile Co!

tani as / 23 Iunie 2009 ora 21:22
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 11:56
Vad ca tot dumneavoastra v-ati dat raspunsul – un om cu personalitate, competent, orientat catre oameni etc.. – adica un om adevarat, imi permit eu sa concluzionez.

25 Iunie 2009 ora 12:13
A fi autentic nu inseamna sa fi novice in domeniul im care profesezi. A fi autentic este o caracteristica a managerului creativ, care vede lucrurile si din alte perspective fara teama de a fi judecat. A fi autentic, in aceasta perioada in care gasim atatea modele demne de urmat este un act de curaj.
Eroarea la care sunteti partas nu se datoreaza cautarii autenticitatii. As putea chiar sa sustin ca este dovada lipsei de consideratie a managementului pentru domeniul in care profesati. Mai trist este ca persoana aleasa nu-si poate compensa lipsa cunostintelor profesionale macar prin potentialul sau de dezvoltare.


Se problematizeaza aspectul specific romanesc al manageriatului. Bineinteles, acel manager roman, in cautarea autencititatii proprii, ar trebui sa lamureasca in primul rand conceptul de manager in sens general, dincolo de specificul propriu.Deci, ce ar fi, din punct de vedere teoretic, un manager.Inarmat cu toate aceste cunostinte si cu o foarte buna parere despre sine si ceilalti, ar trebui apoi sa purceada la daramarea imaginii proprii si a celorlalti. Nimeni nu este perfect si motivatiile si competenta individuala pot forta evolutia modelului aplicat pe carari nebanuite. Facand pasul asta, si fiind in sine roman, se apropie de ceea ce ar trebui sa fie si este in fapt un manager roman. Atent apoi la detaliile specifice romanesti, ar trebui sa fie in stare sa extraga o sinteza cuprinzatoare privind ceea ce ar trebui sa fie si ceea ce este.

nickolae / 23 Iunie 2009 ora 13:55
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 11:56
Nu pot sa intervin, argumentati imbatabil! 
Nu ma pot abtine si adaug ca “Ar fi o rusine sa lasam Bulgaria sa ne-o ia inainte!” 



25 Iunie 2009 ora 12:14
Sunt de acord cu definitia teoretica a managerului sau a actului de management (nu conteaza nationalitatea) dar de ce sa-si darame sarmanul propria imagine? Cu toate ca nu am gasit intrebarea, nu pot sa ma opresc de la comentariul opiniei dvs. Sunt de parere ca nu trebuie sa ne fortam sa incapem in alta forma pentru a deveni autentici. Dimpotriva, cred ca e suficient sa avem curajul, dupa ce ne regasim raspunzand la intebarile « cine sunt si ce ma reprezinta?» sa ne aratam, in toata splendoarea, celor din jurul nostru.


Exista diferente intre un lider autentic si un manager autentic?

V. Sergiu / 22 Iunie 2009 ora 19:06
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 11:57
Liderul, in opinia mea, este o persoana care a ales sa “schimbe lumea”. Misiunea e grea si de aceea are foarte multa nevoie sa stie cine este persoana din spatele numelui sau, ca sa stie pe ce sa se bazeze, pe cine sa se sprijine.
Managerul a ales sa fie omul responsabil ca marile idei sa se intimple, el are o functie mai degraba organizatorica. Cunoasterea de sine nu se exclude, e doar o diferenta de nivel de expunere.


25 Iunie 2009 ora 14:30
Multumesc pentru intrebare. Sunt diferente majore intre conceptele de lider si manager. Si nu o sa ma duc la definitiile din DEX sau cartile de specialitate ci la modul in care se auto descriu aceste doua personaje din povestea noastra/ contextul de business.

Managerul este cel care, in opinia mea, se identifica cu un bun organizator, comunicator si este prin excelenta operational. Prin mainile lui trece tot ceea ce functioneaza si are rezultate masurabile imediat sau la termenele propuse. Pe lider, imi place sa-l definesc, ca cel care reuseste sa mute muntii din loc si, ce e mai interesant, nu singur!

Cu oamenii din jurul lui care il urmeaza, pentru ca sunt convins ca oamenii urmeaza oameni , implicit valorile lor si de aici autenticitatea, un atribut pe care nu-l vad alaturat decat substantivului « lider ».


Cum poate invata un manager (autentic sau nu) sa vorbeasca oamenilor astfel incat sa se faca ascultat?

Denisa / 22 Iunie 2009 ora 19:02
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:01
Va recomand sa vizionati discursul lui Horia-Roman Patapievici “Despre Expresivitate, sau ce-I face pe oameni sa te asculte” pe care il gasiti la www.erudio.ro.

25 Iunie 2009 ora 12:28
Raspunsul la aceasta intrebare se gaseste in cursurile si manualele de management.

Cheia este sa comunici, iar mesajul tau sa aiba continut si nu numai forma. Adica. Daca managerul este doar un mesager fara sa-si puna amprenta, cu siguranta nu trebuie sa se astepte sa fie si ascultat.


Un manager care vine primul si pleaca ultimul din organizatie este un manager authentic?

Robert A. / 22 Iunie 2009 ora 19:01
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:02
Nu stiu de ce programul de lucru excesiv ar trebui sa aiba ceva in comun cu autenticitatea sau cu performanta. Nu, nu vad nici o relatie.

25 Iunie 2009 ora 12:27
Nu cred ca autenticitatea poate fi comparata cu exemplul, modelul pe care il dam echipei. Acest tip de management, exemplu de constiinciozitate prin prezenta fizica in organizatie, din punctul meu de vedere este in contradicitie cu termenul de autenticitate.

E perimat, comunist si fara substanta. Iar cine il apreciaza nu cauta esenta ci se opreste vrajit de doar forma.


Ce nglobeaz autenticitatea? Autenticitatea bunurilor sau serviciilor oferite, autenticitatea cilor gsite pentru a se impune pe pia sau autenticitatea intern a actului de conducere al managerului respectiv? Ce valoare acordai autenticitii unei firme, indiferent la care sens v referii? n ce fel ajut identitatea - efectul autenticitii, cum o gsii n rezultatele firmei, cum o cutai i creai?

Serban Oprescu / 22 Iunie 2009 ora 18:07
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:02
Eu cred ca esentiala este echipa de conducere, managementul companiei. Daca managerii sint oameni inteligenti, deschisi, competenti, cu respect fata de oameni, cu umor, invariabil compania – produse, servicii, imagine, clientii, relatia cu clientii, angajatii si atitudinea lor – va degaja credibilitate, sanatate si voiosie. Poate parea hilar ca adaug voiosie, dar in firmele conduse in acest fel buna dispozitie este o stare de fapt 24 de ore din 24, indiferent de volumul de munca al tuturor. Si, din experienta mea, in firmele in care se lucreaza cu buna dispozitie se fac si bani mai multi.

25 Iunie 2009 ora 12:26
Autenticitatea firmei si a serviciilor/produselor este un raport direct al autenticitatii directorului general al firmei.


Buna ziua! Doamna Mihaela Ginju, am ramas cu o nelamurire vizavi de articolul dvs., si anume: care sunt intrebarile ajutatoare pentru a putea gasi raspunsul final la intrebarea "Cine esti?", sau, precum ati formulat dvs. in articol, "Cine esti dumneata si... ? " Multumesc mult, stiu ca nu atinge direct subiectul pus in discutie, dar mi se pare cheia intelegerii conceptului de persoana autentica, prin a te defini pe tine insuti si de actiona apoi ca atare.

Irina Rusu / 19 Iunie 2009 ora 09:04
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:03
Borges face referinta intr-o lucrare a sa la un text pe care il atribuie unei enciclopedii chineze unde sta scris ca “animalele se impart in: a) animale apartinind imparatului, b) imbalsamate, c) imblinzite, d) purcei de lapte, e) sirene, f) animale fabuloase, g) ciini in libertate, h) incluse in prezenta clasificare, i) care se agita ca nebunii, j) nenumarate, k) desenate cu o pensula foarte fina din par de camila, l) et caetera, m) care tocmai au spart urciorul, n) care de departe par muste.” Iata care este puterea unei intrebari simple. :)

Poetic vorbind, eu pot sa ma definesc printr-o metafora, ca fiind “un animal desenat cu o pensula foarte fina din par de camila” asta inseamna ca as putea sa imi atribui valori ca delicatete, umor, precizie etc.. Sau, “animal imbalsamat” – inflexibil, conventional, just.

Putem porni si invers, insirind valorile pe care le apreciem ca fiind cele mai importante pentru noi (libertate, dreptate, echitate, familie, imaginatie, umor etc..) din care alegem un nucleu de trei, cele mai apropiate de natura noatra in acel moment al vietii . Apoi urmeaza sa ne intrebam ce din ceea ce facem astazi se afla in concordanta cu valorile noastre si ce nu. Ce nu merge, trebuie schimbat, ce merge trebuie pastrat.

Stilul propriu, de regula, se naste de la sine, din insasi intelegerea valorilor care ne guverneaza.



25 Iunie 2009 ora 14:31
Multumesc mult, stiu ca nu atinge direct subiectul pus in discutie, dar mi se pare cheia intelegerii conceptului de persoana autentica, prin a te defini pe tine insuti si de actiona apoi ca atare.


Cum adica: Manager, caut autenticitate? Nu e cam redundant, adica esti autentic sau nu, daca esti manager sau impostor pe post de șef. Si de ce neaparat roman, numai fiindca la noi procentajul de impostori este mai mare ca si la altii? As reformula intrebarea: impostor roman numit in functie manageriala. Caut ajutor pentru a deveni manager. Altfel este ca si cum ai spune diamant autentic. Diamantul e diamant, restul sunt falsuri. A fi manager nu este o meserie? Ca si... tinichigiu? Este o functie?

Marius Maxim / 18 Iunie 2009 ora 17:45
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:04
Vorbesc in articolul meu despre managerul roman pentru ca nu cunosc in profunzime nici o alta cultura. Am ales sa vorbesc despre ceea ce stiu si, de fapt, ma intereseaza. Nu stiu la ce faceti referire cind vorbiti despre impostura.

25 Iunie 2009 ora 12:24
Poate pentru ca modelul managementului expatriat nu mai este suficient echipelor de romani ? Ar fi unul din raspunsuri. Valorile fiecaruia sunt vibrante in cei care au aceeasi cultura cu noi. Mai explicit : suntem constienti de culturile diferite din care provenim. Am putut sa observ in ultimii ani un efort deosebit depus de romani in a intelege culturile din care provin sefii expati. Acestia, pentru care am toata admiratia fiind un exeplu de adaptabilitate, se pregatesc cu mult timp inainte de preluarea unui nou mandat sa cunoasca cultura tarii, sa gaseasca canalul de comunicare optim cu echipele. Ne imbogatim reciproc, si pot sa spun cu bucurie ca celor mai multi le place cultura noastra pentru ca nu putini aleg sa ramana printre noi dupa ce-si inchid mandatele.

Gasesc insa sensul strigatului de ajutor dat de managerul roman, care nu mai vrea sa copieze ci sa se prezinte echipei cu tuseul personal dat de valorile sale.


Marius Maxim Marius Maxim 25 Iunie 2009 ora 14:33
Mihaela Ginju referire la impostori are in vedere opinia mea ca inca se face destula confuzie la nivelul notiunii de manager, care eu consider ca este o profesie pentru care trebuie sa ai aptitudini si calificare, in timp ce majoritatea referirilor in astfel de dezbateri se face fata de pozitia manageriala pe care in foarte multe cazuri se afla ... nemanageri, adica persoane necalificate pentru aceasta pozitie, adica impostori. impostura se mentine pana cand titularul functiei manageriale reuseste ca intr-un fel sau altul sa isi gaseasca autenticitatea ca manager ( poate se califica la locul de munca) Mihaela Feodorof, raspunsul dat inteleg c, oarecum, clarifica ideea de manager roman in raport cu cei expatriati, idee pe care, in corelatie cu ce am scris mai sus, o sustin, dar ar trebui sa se refere strict - cu precizarea necesara - la manageri si nu la impostori. De asemenea, printre expatriati, am intalnit o serie intreaga de falsi manageri, adica oameni exilati in Romania, blindati de prejudecati la adresa romanilor, deci fara o minimala abordare de management international (o profesie in sine, ce destule valente de diferentiere fata de profesia de manager pur si simplu). De aceea, cred ca managerul roman este autentic, daca este manager calificat pentru aceasta profesie, iar managerul expatriat este autentic daca este de profesie manager international. Pozitiile ocupate de manageri neautentici din ambele categorii ar trebui vacantate

Mihaela GINJU Mihaela GINJU 7 Iulie 2009 ora 16:55
Impostori exista de cand lumea si in toate meseriile sau functiile. Pe impostor il demasti sau il ocolesti, nu vad de ce ar merita acest subiect mai multe comentarii.



Buna ziua! Credeti ca: autentic inseamna o rasturnare de valori, sau mai degraba AUTENTIC = inseamna, intr-un cuv., BRAND-YOU?! ( Mi-as permite sa adaug ca subsol la intrebarea:autenticitatea difera de la individ la individ)

MERI PROTEA / 18 Iunie 2009 ora 16:32
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:05
Sunt de acord cu dumneavoastra ca autenticitatea este diferita de la individ la individ.

Brandul personal se construieste pornind de la valori si de la ce are fiecare unic de oferit celorlalti. Din perspectiva asta sintem la inceputul lui Brand-You.


25 Iunie 2009 ora 14:32
Brandingul s-a dezbatut intr-o alta emisiune, cu specialisti in domeniu, asa ca nu-mi ramane decat sa preiau din cele asimilate de la Cosmin Alexandru. Autentic = fond si nu numai forma. In egala masura, Brand = renumele si imaginea pe care o au altii despre tine sustinute de ceea ce esti: competenta profesionala, integritate, pe scurt, valorile tale.


Autenticitatea este o mare calitate si numai pe timp de criza, dar ce faci atunci cand esti copiat, imitat? Autentic este sa faci lucrurile intr-o maniera proprie, originala, unica si sa-ti pui amprenta pe acel lucru incat sa ii dai viata acelui lucru. Eu cred ca autenticitatea este atuul numarul 1 si din pacate nu multi manageri o au. Mai cred ca autenticitatea nu tine de MBA-uri, de masterate, de doctorate, ci tine de inspiratie, fler.

ROXANA COJOCARU / 18 Iunie 2009 ora 14:17
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:05
Eu cred ca autenticitatea tine, poate cel mai mult, de educatia primita acasa si la scoala.Daca sintem invatati de mici sa ne respectam pe noi insine si pe cei din jur, daca sintem incurajati sa ne descoperim mai degraba decit sa replicam modele existente, daca am fost stimulati sa ne formulam opinii pe care sa stim sa le argumentam in fata celorlalti s.a.m.d., avem multe sanse ca la maturitate sa stam confortabil pe propriile picioare, in buna intelegere cu noi insine. MBA-urile si masteratele vin foarte tirziu in educatia noastra astfel ca nu mai au puterea de a forma caractere, ci doar competente. Asa incit va dau dreptate cind spuneti ca nu in obtinerea unor astfel de titluri sta autenticitatea unui manager.



25 Iunie 2009 ora 12:19
Perfect adevarat, felicitari Roxana C pentru modul explicit in care ai sustinut mesajul nevoii de autenticitate. Actul de copiere este rau vazut inca din primii ani de scoala, de ce sa ne lasam copiati cand putem mai degraba sa contribuim la descoperirea, dezvoltarea celor din jurul nostru. Ce urmeaza, clonarea super managaerului ?


Care este reactia unui "manager roman" cand vede ca masurile anti-criza implementate de pana acum nu au efect? Ce masuri va aplica? In aceasta perioada de criza, ce-l intereseaza cel mai mult pe un "manager roman": recuperare restante, mentinere productie, restructurare? Care este directia spre care se indreapta si cu ce pret?

Ana Maria Remus / 17 Iunie 2009 ora 11:39
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:06
Un manager care vede ca masurile luate nu au avut rezultate, face altfel. In perioade de criza ca si in perioade de cucerire de noi teritorii, arma secreta este creativitatea. Se poate face orice, numai ce s-a mai facut, nu. Pentru ca ceea ce s-a facut nu mai este de actualitate, sau nu mai aduce profit. (in mai multe detalii nu pot intra pentru ca fiecare companie are situatia sa particulara, nu putem generaliza masurile de luat in timpul crizei)

Dar, ca sa ai curaj sa incerci ceva nou, trebuie sa poti tu insuti sa fii asa. Si asta cred ca e o intrebare foarte buna pentru un manager: imi place sa schimb, sa fac lucruri noi? Creativitatea este o zona in care ma pot simti confortabil? Si daca raspunsul e “da”, nu vad ce ne-ar putea impiedica sa pornim la drum.

Cunosc manageri care sint bucurosi sa administreze si altii care se sufoca sa traiasca doar printre hirtii si proceduri. Ar fi de dorit ca fiecare dintre noi sa facem lucrurile pe care le putem face bine.


Cum credeti ca va reusi sa combata criza un manager autentic? Care sunt atuurile sale si ce atributii are in cadrul companiei? Precizati ce deosebeste un manager autentic de un simplu manager. Credeti totusi ca acele companii care au intrat in faliment nu au avut manageri autentici?

Madalina C / 17 Iunie 2009 ora 10:02
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:07
Cum va reusi un om autentic sa combata criza? Punind valorile si principiile in centrul preocuparilor sale si ale angajatilor sai, folosind potentialul uman de inteligenta si de creativitate pe care orice companie il are la indemina, folosindu-si bunul simt.

La celelalte intrebari am raspuns deja la intrebarea nr.12.



25 Iunie 2009 ora 12:17
Trebuie sa recunosc ca sunt in oarecare masura debusolata de modul in care se transforma tema propusa dezbaterii. Daca vrem sa gasim un « vinovat » pentru tot ce ni se intampla rau, putem sa-i spunem « criza ». Dar nevoia de autenticitate este la fel de valabila in oricare alt context, poate doar nu am avut timp sa o discutam, si cu siguranta managerii autentici se simt mai confortabil cu ei si si cu ce au ei de facut – chiar in perioada de criza.



Buna ziua! Care credeti ca este principala calitate a unui manager autentic? Credeti ca acele companii din vest (SUA, SUEDIA, MAREA BRITANIE etc.) nu au avut manageri autentici? Atunci de ce s-a ajuns aici fara ca cineva sa nu prevada, iar acum sa nu stie cand se va termina. Atunci ce a lipsit?

Gabriel Cozea / 16 Iunie 2009 ora 16:56
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:07
Criza nu a aparut pe fondul lipsei de competenta manageriala la nivel corporatiilor ci pentru ca am vrut mult prea mult pentru noi intr-un timp foarte scurt. Cind economia a inceput sa creasca, am fortat-o din ce in ce mai mult si ea a explodat.

Ce a lipsit? Ce lipseste de multa vreme societatii in care traim: autenticitatea, valorile, principiile, masura.

Steven Covey vorbeste in cartea sa “Eficienta in 7 trepte” despre etica personalitatii care a batut, in ultimii zeci de ani, etica caracterului. Adica, daca acum 100 de ani succesul unui om se afla in strinsa corelatie cu principiile dupa care traia - integritatea, modestia, fidelitatea, masura, curajul, dreptatea, rabdarea, harnicia si simplitatea – de la o vreme incoace succesul a devenit o functie a personalitatii, a imaginii publice, a unor atitudini si comportamente anume, a unor tactici si strategii care rezolva orice, la orice ora, in trei pasi. Si o societate cu un astfel de fundament, iata, a clacat. Intrebarea este: ce urmeaza? Am invatat ceva din asta?

Despre autenticitate. Opinia mea este ca un om autentic – indiferent de meseria pe care alege sa o practice – este un om care isi pune intrebari despre senul vietii lui, isi raspunde, alege, decide, schimba, face ce este de facut pentru a-si gasi echilibrul cu el insusi.


25 Iunie 2009 ora 12:17
Nu pot sa mai adaug nimic in plus fata de raspunsul dat Madalinei C.


Conceptul de ”manager roman caut autenticitate” este usor gresit. Personal cred ca pentru a fi manager in adevaratul sens al cuvantului, in primul rand, trebuie sa ai incheiat cu firma contract de management cu atributii clare, scopuri, criterii de performanta, cerintele in realizarea obiectivelor, logistica, factorul uman... Cred ca din 100 de manageri in Romania doar 7-13 % au incheiat un asemenea contract. Pentru ca managerul este in cele din urma de factura umana si pentru ca nu i se poate atribui un certificat de calitate ISO seria 9000 ar trebui sa se gaseasca o modalitate de echivalare a tuturor certificatelor de studii, doctorat, MBA, specializari etc., un fel de certificat unic anexa la contractul despre care vorbeam mai sus. Cred ca ar trebui usor reformulata/reformulate intrebarea/intrebarile din titlu.

constantin ion panaite / 16 Iunie 2009 ora 16:23
Mihaela GINJU Mihaela GINJU 25 Iunie 2009 ora 12:08
Sunt de acord cu dumneavoastra ca un manager trebuie sa aiba o formare profesionala in management si un contract clar cu compania. Dar mai trebuie sa stie sa conduca si formeze oameni. Asta unde se invata? Apoi mai e si placerea de a conduce oameni. Imi place sa conduc oameni? E o intrebare buna pentru cineva care doreste sa fie manager, pentru ca acesta este latura vocationala a “meseriei:”de manager”.

Poti sa inveti orice, poti sa semnezi cel mai bun contract de management, dar nu poti invata in nici un fel sa iti placa ceea ce nu iti place. Si daca nu iti place, nu trebuie sa faci, pentru ca o sa te simti frustrat si nefericit si asa o sa-I faci si pe ceilalti sa se simta. Si aici am ajuns la ideea de valori personale, principii, lucruri care ne plac, ne implinesc – putem sa le spunem oricum – de care daca tinem seama ne vor ajuta sa ne miscam usor si coerent in viata noastra.

25 Iunie 2009 ora 12:16
Intr-adevar, managerul este definit de natura umana si nu poate certificat de un ISO. Poate ca nu a fost inteles conceptul supus dezbaterii.


ILEANA SIMA ILEANA SIMA 25 Iunie 2009 ora 14:33
Va felicit pentru abordarea acesti probleme. Un manager autentic este rar si nepretuit. Fii model pentru altii si perfectioneaza- te continuu! E o misiune extrem de grea dar extrem de placuta.

25 Iunie 2009 ora 14:38
Intr-adevar, nu este usor sa fii propriul studiu de caz, sa-ti doresti sa devii mai bun, mai ales pentru cei din jurul tau. Cei mai multi dintre noi ne ascundem "in spatele varstei", gasind o scuza pentru comoditatea noastra.


Setari Cookie-uri