Solutii pentru o relansare economica imediata: Expertul Calin Georgescu, la Dezbaterile Wall-Street.ro

Cred in necesitatea unor repere morale ferme, dar acestea apar si se consolideaza ca rezultat al functionarii corecte a institutiilor democratice. De fapt, ambele procese sunt simultane, complementare si se potenteaza reciproc. Pentru aceasta avem nevoie de reguli clare si de institutii capabile sa le puna in aplicare. Gestionarea crizei ne-a facut sa uitam de viziunea strategica. Avem documente solide si profesional intocmite, dar trebuie sa le actualizam in lumina noilor realitati. Resurse umane de inalta competenta exista si in tara si in randul romanilor din strainatate din toate generatiile care ar fi dornici sa puna umarul. E mare pacat ca nu stim sa-i folosim spre binele lor si al tarii. 

Discrepantele se pot corecta usor, daca exista vointa politica. Conform normelor UE, strategiile nationale trebuie revizuite la fiecare doi ani. Noi suntem deja cu un an in intarziere. 

Avem specialisti in tara, putem sa apelam si la sprijinul colegilor din UE. Exista pentru aceasta fonduri UE pe care insa le-am folosit intr-o proportie scandalos de redusa. 

Cred ca am raspuns deja la aceasta intrebare. 

 Prin seriozitate, profesionalism si punctualitate.

Nu e mare lucru sa adopti o lege noua daca ea corespunde nevoilor nationale si cerintelor UE. Exista pericolul serios sa ne trezim cu declansarea unor proceduri de infringement din partea Comisiei Europene pentru ca, din neglijenta sau incompetenta, nu adoptam la timp masurile necesare.  

Statul are cel mai important rol in reglarea sistemului de educatie. Atata timp cat statul nu se implica profund si activ in organizarea intregului sistem educational, automat vor fi cele pe care le constatam. De exemplu, in Germania, scolile profesionale si vocationale sunt astfel organizate in parteneriat cu agentii economici incat toti absolventii isi gasesc un loc de munca. Exemplul Finlandei este iarasi un exemplu de la care avem de invatat.

Sigur, nu putem vorbi de o criza alimentara propriu-zisa acum, dar datele internationala arata ca lumea merge catre o astfel de situatie - populatia creste, calitatea resurselor de apa si de productie agricola se dilueaza, gestiunea lor este precara, schimbarile climatice sunt profunde - context in care se profileaza o astfel de criza alimentara. Romania, din acest punct de vedere, poate juca o carte importanta, avand un potential agricol remarcabil, atat prin calitatea solului, cat si prin factorii naturali inconjuratori. De altfel, aceasta ar putea sa reprezinte nisa Romaniei pe termen mediu si lung, intr-un moment in care am putea sa jucam un rol mare pe scena globala.

In orice scenariu de viitor, relatia cu China trebuie luata in calcul. Romania a avut, in trecut, relatii foarte bune cu China si este regretabil ca nu le-a intretinut din punct de vedere economic. Oportunitatile de cooperare sunt mari, ele trebuie doar fructificate: nevoia dezvoltarii infrastructurii din Romania este mare, iar aici China poate juca un rol esential. Un alt aspect este acela ca Romania se afla la granita cu Eurasia, iar comertul pe mare poate fi foarte bine fructificat in relatiile cu Asia si China in mod special.

La orice nivel, este nevoie de oameni de meserie care si-au dovedit competentele prin fapte. Atata timp cat nu este promovata meritocratia, este greu de apreciat ca vom ajunge la un rezultat pozitiv. Personal, nu cred in scenarii conspirationiste, insa in orice scenariu de viitor cea mai importanta investie de care trebuie sa se tina cont este cea in oameni, educatie, stiinta si inovare.

In orice situatie un investitor international, inainte de a lua o decizie, se uita la eventualele turbulente existente pe scena politica din tara unde doreste sa intreprinda. Orice investitor international este binevenit. Lumea se misca pe o noua dinamica, iar prioritatile diplomatice ale lumii sunt concilierea, dezvoltarea stimulilor secolului XXI - stiinta si cercetarea si buna vecinatate.

Prima solutie care ar trebui implementata este asigurarea unui cadrul legislativ prietenos pentru IMM-uri si predictibil astfel incat aparatul birocratic sa nu fie un obstacol in calea functionarii adecvate a IMM-urilor. O a doua masura este ca statul prin activitatea lui sa asigure formare permanenta si de calitate a fortei de munca racordatata la standardele stiintei si cercetarii internationale, dar si la cerintele pietei muncii. Cea de-a treia se refera la faptul ca dincolo de fondurile UE, statul este cel care trebuie sa se implice decisiv in sprijinirea IMM-urilor. Insa, ca o prioritate de grad zero, lucrurile trebuie privite in felul urmator: atata timp cat am o idee buna, chiar daca nu am bani, sa fiu sigur ca statul ma va sprijini in implementarea si punerea in practica a acesteia.

Conduc un agent mic si necajit, in care am investit 400000 lei ca avans pentru o ferma pentru cresterea porcilor. Dupa ce am primit scisori de garantie de 473.000 euro de la FRGCIMM pentru achitarea activului si capital de lucru, banca nu mi-a mai dat creditul. Astazi sunt in prag de insolventa cu un proiect cu 60 % finantare nerambursabila aprobat prin FEADR. Am apelat in primul rand la bancile cu capital de stat, care ar trebui sa implementeze politica economica a Guvernului. Va stau la dispozitie cu raspunsurile lor. Si asta in conditia in care importam 70 % din necesarul de carne de porc ce se consuma in Romania. Daca puteti, informati acolo unde trebuie si gasiti o solutie ca e pacat. Cu stima , ing. R.Todericiu

Implicatiile sunt mult mai largi, legate de sistemul financiar international. Specialistii in domeniu sunt convins ca in aceste zile cauta solutii de salvare si, sigur, ei trebuie sa se pronunte in primul rand. Sigur, este cunoscut ca avem banci grecesti in Romania, iar un esec eventual, acesta va fi receptionat si de societatea romaneasca. Cel mai important lucru este sa anticipam si sa invatam din cauzele care au dus la situatia crizei din Grecia spre a evita un scenariu similar in Romania.

Pentru inceput, este de baza evaluarea situatiei la zi pentru a sti unde ne aflam la momentul prezent. Ulterior, tinand cont de importanta celor trei elemente componente ale capitalului natural, este necesara cuprinderea lor intr-o abordare holistica la nivel national, dandu-le o prioritate de conservare si utilizare durabila. Toate masurile intreprinse trebuie sa se afle intr-un cadru de reglementari si standarde la zi in asa fel incat sa putem respecta cu strictete criteriile stabilite la nivelul Uniunii Europene. Monitorizarea constanta este de dorit mai ales atunci cand avem de-a face cu elemente care usor pot fi degradate prin lipsa consecventei asupra actiunilor pe le desfasorara societatea romaneasca.

Problema pe care o puneti este de mare actualitate si necesita o rezolvare adecvata, in contextul legislatiei actuale si prescriptiilor Procesului Bologna, dar cu stricta respectare a autonomiei universitare. Intrucat dezvoltarea durabila este prin excelenta o specializare multidisciplinara, as sugera o abordare modulara, asa cum a fost descrisa in raportul Clubului de la Roma “The Double Helix of Learning and Work” elaborat de acad. Mircea Malita si Orio Giarini in 2003, publicat si in limba romana in 2005. Este vorba de o imbinare organica de cunostinte cu aplicatii practice in domenii ce se studiaza in prezent separat: economie, sociologie, ecologie, stiinte politice, administratie, relatii publice si comunicare etc. Hotararea apartine, desigur, senatelor universitare, dar cred ca si Ministerului de resort ii revine o mare responsabilitate in aceasta privinta.

Aici este vorba de ceva mult mai serios decat o criza temporara, usor localizabila si rezolvabila in contextul zonei euro si Uniunii Europene. Implicatiile sunt mult mai vaste si ridica intrebari tulburatoare cu privire la cadrul conceptual si functional al intregului sistem financiar international. Ma tem ca nu sunt in masura sa ofer o solutie concreta si nici sa fac previziuni. Cautarile sunt inca in desfasurare si angreneaza atat factorii politici responsabili cat si pe cei mai reputati specialisti in domeniu. Imi rezerv formularea unei opinii pentru mai tarziu.

Documentul programatic al UE “Europa 2020” re-ligitimizeaza pentru prima oara notiunea de politici industriale, dupa cateva decenii in care conceptual era considerat un tabu. Ca membra a UE, Romania si-a insusit aceasta strategie. Ramane ca si autoritatile, cu sprijinul comunitatii stiintifice si academice precum si al profesionistilor din lumea de afaceri, sa purceada de urgenta la re-evaluarea unor idei si practici propagate cu insistenta in ultimii ani, dar care s-au dovedit a fi inoperante si de-a dreptul nocive pentru economia romaneasca. Nici gand sa revenim la sistemul falimentar de dinainte de 1989, dar trebuie sa reconsideram cu raspundere cauzele esecurilor noastre din ultimele doua decenii. Numai asa vom putea merge inainte.

Un program de relansare imediata a economiei romanesti nu poate fi conceput in afara unei viziuni strategice de perspectiva. Pentru a face primul pas trebuie sa stii cu precizie unde vrei sa ajungi. Toate documentele strategice ale Romaniei, nationale sau sectoriale, dateaza din perioada de pre-aderare la UE sau din urmatorii doi ani dupa aceasta.

Criza economica si urmarile sale au adus elemente noi care trebuie luate in calcul, inclusiv din punctul de vedere al valabilitatii nobiectivelor-tinta si al evaluarii resurselor necesare pentru atingerea acestora. Nu sunt partizanul solutiilor hei-rupiste, dar in acelasi timp sunt constient de faptul ca orice amanare ne poate fi foarte daunatoare. De aceea cred ca o reluare intr-o forma modernizata operational a “Procesului Snagov”, dincolo de pasiunile politice adesea sterile ale perioadei pre-electorale, poate furniza solutii realiste si viabile. Suntem prea presati de timp si de nevoi pentru a ne mai incurca in dispute politicianiste sau doctrinare. Cuvantul hotarator trebuie sa apartina, in aceasta etapa, specialistilor autentici, celor care au dovedit prin fapte ca isi cunosc meseria. Dupa parerea mea, o asemenea actiune – daca este bine conceputa si organizata – se poate incheia cam in 3 luni. Atunci vom sti cu precizie ce avem de facut si daca se poate conta pe un suport politic larg pentru realizarea noului program.

Multe dintre necazurile cu care ne confruntam acum se datoreaza unor decizii, mai vechi si mai recente, cu caracter pro-ciclic. Parca am fi uitat de morala fabulei cu greerele si furnica.

Personal, nu prea cred in solutii magice care rezolva totul dintr-o lovitura. Avem nevoie de o combinatie de masuri complementare care se potenteaza reciproc. Trebuie sa invatam rapid sa lucram cu sublerul, nu cu barosul. Aveti dreptate cand evocati solutii care au dat rezultate in alte tari. Dar solutiile pentru Romania trebuie sa le producem noi, aici. Ele trebuie sa fie adaptate in egala masura la cerintele specifice ale tarii si la angajamentele asumate in calitate de membru al UE.

Da, dar cresterea consumului trebuie sa se bazeze pe cresterea productiei interne, a productivitatii si competitivitatii. Avem exemplul Poloniei care, in conditiile crizei mondiale, nu a avut recesiune ci o crestere continua, mai modesta ce-i drept, dar crestere. Aceasta performanta remarcabila s-a obtinut printr-un mix de politici prudente, dar in principal prin dezvoltarea dinamica a pietei interne. Ca dimensiune, piata interna a Romaniei este comparabila cu cea a Poloniei. Deci, cel putin la nivel teoretic, potentialul exista. De pilda, o tara ca Romania nu poate continua la nesfarsit sa importe grosul produselor alimentare de baza.

Desigur, nu putem interzice importul de cartofi sau rosii ci trebuie sa asiguram o productie interna competitiva la calitate si pret. Reluarea creditarii se va produce firesc, pe masura restabilirii increderii in sistem. Dar pentru aceasta avem nevoie de politici guvernamentale coerente si predictibile.

Dupa parerea mea, acestea trebuie sa se bizuie pe doi piloni: rationalitate economica si suportabilitate sociala.

Multumesc frumos pt raspuns, dar, daca avem ex Poloniei si asa cum stiti dvs ar trebui sa stie si cei ce pot lua decizii, ce ii impiedica sa faca acest lucru? De ce nu putem lua ex Poloniei sau al oricarei alte tari? Dupa parerea dvs nu exista vointa politica sa iesim din marasmul in care ne zbatem? Ce ii impiedica sa ia masurile necesare si utile? Se tem pt scaunele si spagile lor? Se tem pt caracatita pe care o sustin? Le este mai bine acum decat pe o perioada de progres ec?

Insusi conceptul dezvoltarii durabile presupune existenta unei viziuni strategice pe termen lung, cu obiective-tinta pentru fiecare etapa. Altfel bajbaim, dam din colt in cot si nu ajungem nicaieri. Cand am lucrat, in 2008, la elaborarea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, am stabilit, pe baza calculelor facute de experti, ca este realist sa ne propunem ca Romania sa ajunga la nivelul mediu de performanta al Uniunii Europene cam prin 2030. Un salt urias pe parcursul vietii unei singure generatii ! Si acum sunt convins ca, in ciuda perturbarilor introduse de criza, acest obiectiv este realizabil. In economia moderna si puternic interdependenta de azi nu iti poti propune sa dezvolti o singura nisa de excelenta. Trebuie intotdeauna sa ai mai multe optiuni, sa inaintezi pe un front mai larg, urmand ca piata sa determine care sunt castigatorii.

Totusi, este evident ca Romania trebuie sa inceapa cu valorificarea inteleapta a capitalului natural propriu, unic in Europa. Hrana si apa vor fi in continuare bunuri de pret in societatea viitorului. Dar cheia succesului ramane, in orice imprejurari, investitia in oameni, in educatie, stiinta si inovare.

Investitiile publice in infrastructura sunt oricum necesare, dar ele reprezinta doar o componenta a complexului de masuri pentru relansarea economiei. Trebuie sa ne gandim si la faptul ca pana si folosirea integrala a fondurilor UE, plus contributia nationala, nu poate acoperi decat maximum 20% din necesarul investitional in acest sector. De aceea trebuie sa luam in considerare si accesarea altor surse realiste de finantare, eventual prin concesiuni si parteneriate public-privat.

(a) Cred ca prima prioritate a oricarui guvern va trebui sa fie recladire a capitalului national. Potrivit calculelor facute de experti, acest efort este, desigur, de durata, cu rezultate clare in 15-20 de ani, dar trebuie inceput imediat. Baza o constituie sprijinirea si incurajarea spiritului intreprinzator, in special la nivelul societatilor mici si mijlocii. Asta nu inseamna nici autarhie si nici defavorizarea capitalului strain. Accentul trebuie sa fie pe sporirea competitivitatii intreprinzatorului roman.

(b) Raspunsul se afla in aplicarea principiilor dezvoltarii durabile, adica sa produci o valoare adaugata cat mai mare cu un consum cat mai mic de resurse. Aceasta se obtine printr-un sistem modern de formare profesionala si invatare continua, prin folosirea tehnologiilor de varf sprijinita de o capacitate proprie de cercetare si inovare. Actiunea trebuie sa se desfasoare pe un front larg, dar daca e sa incepem de undeva, aceasta este agricultura unde avem un potential imens iar rezultatele se pot vedea pe termen scurt si mediu.

(c) Indatorarea externa a Romaniei nu este inca ingrijoratoare.
Totul este cum cheltuiesti acesti bani. Atata vreme cat grosul se duce in cheltuieli guvernamentale iar nu in investitii productive, nu ajungem nicaieri. Solutia o vad intr-o abordare strategica coerenta, cu obuiective precise esalonate in timp, pentru relansarea unei cresteri sanatoase pe principiile dezvoltarii durabile.

Da, sunt pentru managementul privat al companiilor de stat, acolo unde actualele echipe manageriale nu fac fata exigentelor. Nu este vorba doar de schimbarea unor persoane ci de un nou stil de lucru, profesionist si responsabil. Aici e nevoie de oameni de meserie, care si-au dovedit competentele prin fapte.

Un recent studiu al lui Liviu Voinea releva faptul ca unele companii straine din Romania sunt gestionate de asa-zisi experti de mana a doua, care n-au prea dat rezultate in tara de obarsie. Nu vrem asa ceva. Vrem contracte de management cu criterii clare de performanta si penalizari prompte in caz de esec.

Ca si in orice alt domeniu, expertul in dezvoltare durabila trebuie, in primul rand, sa-si cunoasca meseria. Aici nu e loc pentru improvizatie si diletantism. Esentialul este sa ai capacitatea de a fixa anumite obiective strategice, cu tinte intermediare pentru fiecare etapa de parcurs, de la simplu la complex. Lucrul de mantuiala, de azi pe maine, fara o perspectiva limpede de viitor este incompatibil cu insasi notiunea de expert.