Relocarea - solutia imposibila pentru disponibilizati
“Inainte de inceperea crizei, un angajat cerea intre 20% si 50% in plus la salariu pentru schimbarea locului de munca in acelasi oras. Pentru o relocare insa suma putea ajunge si cu 50% sau chiar 100% mai mult, in special daca mutarea se facea dinspre Bucuresti inspre provincie. Acum lucrurile s-au schimbat. Angajatii se relocheaza si pentru 20% in plus la salariu”, considera Ovidiu Vilceanu, managing partner al firmei de recrutare Sales Consulting, cu reprezentante in Bucuresti si Cluj.Pana in vara anului 2008, climatul economic stabil si expansiunea business-urilor permitea recruiter-ilor sa parafeze contracte pentru relocare care includeau un salariu cu aproape 50% mai mare, contravaloarea deplasarilor si a chiriei noilor angajati. Pentru pozitiile de conducere, compania angajatoare punea la dispozitie un pachet si mai generos, completand lista de beneficii cu masina, asigurari de viata si de sanatate sau plata costului de scolarizare a copiilor.
Fara aceste beneficii, dar si fara siguranta unui loc de munca intr-un oras necunoscut, romanii devin din ce in ce mai reticenti in a lua decizia de a se reloca. Nici macar un pachet salarial mai atractiv, principalul motiv pentru relocare in anii trecuti, nu mai convinge personalul sa migreze dintr-o regiune in alta.
Intr-un top al motivelor pentru migrarea personalului, primul loc era ocupat de nivelul remuneratiei, urmat de importanta functiei si de stabilitatea locului de munca. Recesiunea a inversat ordinea prioritatilor, asa incat acum, cand salariile au cunoscut o reducere consistenta si cand numarul locurilor de munca disponibile este aproape de zero, stabilitatea locului de munca primeaza in fata nivelului salarial, considera Cristina Retegan, Project & Marketing Coordinator al companiei de consultant Psihoselect.
De ce se relocheaza personalul
“Inainte de criza oamenii paraseau un oras pentru un job in alta parte din cauza banilor. Stimulentul financiar era principalul motiv pentru relocare. Acum insa se pune mult mai mult pret pe siguranta unui loc de munca”, sustine Vilceanu.In anii 2007 si 2008, migrarea personalului spre o oferta mai generoasa in alt oras incepuse sa fie o tendinta accentuata pe piata. Vestul si central tarii cunoscusera o expansiune economica rapida, iar Timisoara si Clujul incepeau sa faca concurenta Bucurestiului, transformandu-se in orase cu piete stabile ale fortei de munca.
Anul in curs a adus rasturnari de 180 de grade pe piata fortei de munca: salariile au scazut cu cel putin 20-30% in industriile afectate de criza, iar majoritatea companiilor au decis sa inghete pe timp nelimitat angajarile. In acest context, pentru persoanele care si-au pierdut locul de munca, relocarea nu este tocmai o solutie viabila, pentru ca, chiar daca ar fi dispusi sa se mute pentru un nivel salarial similar, oferta unor noi job-uri este aproape nula.
“Sunt mai multe sanse ca cineva din provincie sa isi gaseasca un job in Bucuresti pentru ca poate jongla pe o piata a fortei de munca mult mai matura. Insa oamenii se gandesc indelung daca sa faca sau nu acest pas pentru ca traversam inca o perioada nu foarte stabila, iar oamenii se tem ca isi pot pierde job-ul dupa ce s-au relocat. Si atunci ce fac?”, sustine Vilceanu.
Pe langa insecuritatea unui loc de munca, un alt motiv pentru care angajatii din provincie raman in orasul de resedinta este diminuarea pachetului de relocare. Daca in 2008 relocatii puteau cere un salariu “de Bucuresti”, cu 20-30% mai mare, chiria apartamentului pe o perioada cuprinsa între 6 si 12 luni, o suma alocata procesului de mutare sau asigurari de sanatate, acum contravaloarea unei chirii pentru perioada de integrare se va lua în considerare ca şi beneficiu. “De bani pentru transport, facilitati pentru familia persoanei relocate se va putea beneficia într-o masura mult mai mica”, afirma Retegan.
Managerii raman pe loc
Dintre categoriile de personal care ar fi dispuse sa accepte o relocare, managerii ocupa cel mai mic procent, iar criza aproape ca a stopat procesul de migrare a angajatilor din pozitiile cheie. "Foarte putini manageri accepta in aceste conditii economice o relocare. Si inainte aveam probleme cand trebuia sa conving un manager din provincie sa vina in Bucuresti. Acum, nici nu se mai pune problema. Procentul celor care vor o mutare este nesemnificativ”, subliniaza George Butunoiu, head-hunter.
Cel mai greu de convins sunt executivii care, chiar daca au trecut prin renegocieri salariale sau prin decizii de a concedia o parte a personalului, isi pastreaza in continuare job-ul. Pentru acestia, o mutare pe un salariu considerabil mai mare este un proiect nerealizabil cand toate companiile tin din scurt cheltuielile. In plus, actualul job si contactele din orasul de resedinta le ofera o zona de influenta si mai multe sanse de a gasi un job similar in apropiere de casa.
"Singurii manageri care se mai gandesc la un alt oras sunt cei care au fost disponibilizati. Pentru ei, un job in alt oras, chiar si pe o pozitie mai mica, poate fi o oportunitate. Este mai important sa gasesti un job, oricare ar fi, decat sa stai in somaj sase luni. In rest, este aproape imposibil sa ii convingi”, considera Butunoiu.
Mult mai dispusi sa plece sunt cei carora li se asigura un post in compania-mama, intr-o tara europeana. Pentru acestia, cresterile salariale variaza intre 10% si 40%, sustine Petra Votisky, country manager al companiei de recrutare Human Value International si expat in Romania din primavara anului trecut. Votisky sustine insa ca situatia economica actuala contribuie la reducerea numarului de expati veniti in Romania, cat si al romanilor care isi gasesc un job in afara granitelor.
“Multinationalele erau dispuse inainte sa asigure plata unei locuinte sau a unei chirii, masina, gradinita pentru copii, servicii medicale pentru intreaga familie sau alte costuri aditionale. Intre timp insa, organizatiile au incercat sa reduca valoarea acestui pachet de relocare, asa incat multi expati au parasit Romania. S-a redus valoarea asigurarii medicale, nu se mai plateste chiria si nu se mai deconteaza banii cheltuiti pe transport “, spune Votisky.
Pentru alti expati insa, costul redus al vietii in Romania si stabilitatea job-ului le vor prelungi sederea. “Am acceptat provocarea de a manageria compania de constructii Aquincum in Romania in 2006, o perioada in care domeniul constructiilor se afla intr-o perioada de boom economic”, spune Csaba Szilagyi, project manager Aquincum Invest.
Pachetul salarial depasea remuneratia primita in Ungaria si includea costurile pentru chirie si masina, beneficii de care Szilagyi dispune si acum.
