-
Schimbarea de carieră: 4 joburi de perspectivă
-
Cum să te pregătești fizic și emoțional pentru un interviu
-
Angajări în IT: Mega Image caută sute de specialiÈ™ti pentru hubul din BucureÈ™ti
-
Corina Neagu, Expert HR: Recrutarea se face între doi mincinoÈ™i
-
Angajări Primark: Retailerul caută angajați pentru magazinul din Timișoara
-
Moonlighting sau practica de a avea mai multe joburi simultan. Ce provocări sunt
“Profesorii nu au alta alternativa decat sa reziste”
In acest moment sistemul de invatamant reuneste peste 395.000 de cadre didactice, care castiga lunar in medie 1.644 de lei (397 de euro), potrivit datelor INS. Daca se aplica corectia salariala de 25%, remuneratia medie nu va trece de pragul 1.233 de lei, masura la care se va adauga si efectul ordonantei de urgenta prin care sunt eliminate inca 15.000 de posturi din sistemul preuniversitar, incepand cu anul scolar 2010-2011.
“In acest moment optiunile viabile pentru profesori sunt limitate. In final cred ca vor trebui sa se conformeze reducerilor de buget si sa incerce, macar pentru o perioada, sa profeseze in aceste conditii. Va fi o incercare dura”, afirma Alexandru Ghita, presedintele grupului EDUCATIVA, care a organizat Forumul Educatiei, impreuna cu Fundatia Dinu Patriciu si Liga Studentilor Romani in Strainatate.
Pe parcursul anului trecut aproximativ 13.500 de posturi au disparut din sistemul educational, majoritatea disponibilizatilor realizandu-se in randul personalului auxiliar, administrativ, dar si in randul cadrelor didactice care nu erau titulare pe post. Pana in prezent, raportul elevi-cadre didactice din invatamantul preuniversitar a prezentat o scadere progresiva in ultimii 20 de ani.
Daca media statistica in 1990 era de 19 elevi la un profesor, in 2007 se ajunsese la 14 elevi la un profesor. Reducerea numarului de posturi din preuniversitar nu respecta insa aceasta "regula", tinand cont ca, in 1990, numarul profesorilor era de aproape 260.000, in 2001 depasea 275.000, iar in 2007 era mai mic de 250.000.
In aceste conditii profesorii care nu vor sa ramana la catedra in acelasi sistem au trei alternative: o recalificare profesionala, indreptarea catre invatamantul privat care insa nu este inca suficient de dezvoltat pe plan local sau profesarea meseriei in strainatate.
Ghita sustine insa ca orice drum ar apuca profesorii vor avea dificultati in a se integra intr-un alt mediu decat cel de stat.
“Daca ne referim la marea masa a cadrelor didactice, si nu la varfuri, in sistem intra de obicei oamenii care nu au reusit sa se angajeze pe un post mai bun, cei pentru care singura alternativa la acel moment era somajul. Putini dintre cei aproape 400.000 de profesori au ales meseria condusi exclusiv de vocatie”, spune Ghita.
“Desi recalificarea profesionala este o solutie viabila in teorie, realitatea este ca nimeni nu ofera profesorilor cursuri eficiente de outplacement. Dar chiar si in conditiile in care ar urma cursuri de recalificare, vor trebui sa fie mai buni decat angajatii deja calificati, care fac concurenta pe piata fortei de munca.
Ghita mentioneaza ca in anul 2008, inainte de instalarea crizei, profesorii aveau sansa de a face rocada din mediul preuniversitar catre companiile de outsourcing, care isi instruiesc de la zero personalul si care in acea perioada ar fi preferat sa angajeze profesori pentru a reduce nivelul fluctuatiei de personal, ajuns la aproape 50% pe fondul mobilitatii fortei de munca tinere.
“Acum, si aceasta posibilitate a trecut pentru ca nimeni nu isi paraseste locul de munca in criza, iar companiile de outsourcing au domolit volumele de recrutari”, explica acesta.
“In acest moment optiunile viabile pentru profesori sunt limitate. In final cred ca vor trebui sa se conformeze reducerilor de buget si sa incerce, macar pentru o perioada, sa profeseze in aceste conditii. Va fi o incercare dura”, afirma Alexandru Ghita, presedintele grupului EDUCATIVA, care a organizat Forumul Educatiei, impreuna cu Fundatia Dinu Patriciu si Liga Studentilor Romani in Strainatate.
Pe parcursul anului trecut aproximativ 13.500 de posturi au disparut din sistemul educational, majoritatea disponibilizatilor realizandu-se in randul personalului auxiliar, administrativ, dar si in randul cadrelor didactice care nu erau titulare pe post. Pana in prezent, raportul elevi-cadre didactice din invatamantul preuniversitar a prezentat o scadere progresiva in ultimii 20 de ani.
Daca media statistica in 1990 era de 19 elevi la un profesor, in 2007 se ajunsese la 14 elevi la un profesor. Reducerea numarului de posturi din preuniversitar nu respecta insa aceasta "regula", tinand cont ca, in 1990, numarul profesorilor era de aproape 260.000, in 2001 depasea 275.000, iar in 2007 era mai mic de 250.000.
In aceste conditii profesorii care nu vor sa ramana la catedra in acelasi sistem au trei alternative: o recalificare profesionala, indreptarea catre invatamantul privat care insa nu este inca suficient de dezvoltat pe plan local sau profesarea meseriei in strainatate.
Ghita sustine insa ca orice drum ar apuca profesorii vor avea dificultati in a se integra intr-un alt mediu decat cel de stat.
“Daca ne referim la marea masa a cadrelor didactice, si nu la varfuri, in sistem intra de obicei oamenii care nu au reusit sa se angajeze pe un post mai bun, cei pentru care singura alternativa la acel moment era somajul. Putini dintre cei aproape 400.000 de profesori au ales meseria condusi exclusiv de vocatie”, spune Ghita.
“Desi recalificarea profesionala este o solutie viabila in teorie, realitatea este ca nimeni nu ofera profesorilor cursuri eficiente de outplacement. Dar chiar si in conditiile in care ar urma cursuri de recalificare, vor trebui sa fie mai buni decat angajatii deja calificati, care fac concurenta pe piata fortei de munca.
Ghita mentioneaza ca in anul 2008, inainte de instalarea crizei, profesorii aveau sansa de a face rocada din mediul preuniversitar catre companiile de outsourcing, care isi instruiesc de la zero personalul si care in acea perioada ar fi preferat sa angajeze profesori pentru a reduce nivelul fluctuatiei de personal, ajuns la aproape 50% pe fondul mobilitatii fortei de munca tinere.
“Acum, si aceasta posibilitate a trecut pentru ca nimeni nu isi paraseste locul de munca in criza, iar companiile de outsourcing au domolit volumele de recrutari”, explica acesta.