Romania, din beneficiar in victima a delocalizarii
Daca pana acum Romania a fost un beneficiar al delocalizarilor, in prezent tara noastra s-ar putea transforma intr-o victima a acestor procese pe fondul retragerii productiei locale a unor mari jucatori internationali, in favoarea unor tari precum Bulgaria sau Polonia, crede Viorel Ghete, managing partner BPI Romania, care ofera consultanta companiilor aflate in restructurare.Daca in tari precum Germania, Spania si Franta, actorii publici inteleg care sunt avantajele directe si indirecte, pe timp mediu si lung, pe care un investitor le poate aduce, pe plan local, aspecte precum rolul comunitatii locale sau regionale in a atrage si mentine un investitor important sau implicarea autoritatilor in redinamizarea unui teritoriu afectat de o delocalizare nu sunt teme foarte des abordate, in opinia lui Viorel Ghete (foto).
“Suntem din pacate intr-o zona de democratie originala. In momentul in care se anunta o anumita investitie intr-o zona apar interesele imobiliare care fac ca terenul respectiv sa devina aproape inabordabil pentru un teren care nu are utilitati sau drumuri de acces, iar lucrurile acestea sunt premise, in opinia mea, de catre actorii publici, care inca nu au inteles care le este menirea, nu au inteles cum si in ce fel ar trebui sa slujeasca teritoriul si cetatenii sai. Prin urmare, cred ca este nevoie de un efort public si privat in a schimba mentalitatea, in a populariza si povestile de succes care exista in Romania”, crede Viorel Ghete.
In opinia acestuia, motivele cel mai des invocate de companiile care trec printr-un process de delocalizare a activitatii sunt cele legate de costurile de productie, costurile cu forta de munca, costurile de logistica, calitatea si productivitatea muncii.
“Teoretic, costurile cu forta de munca erau la originea decizie, fiind si cel mai vizibile. Dar se vede ca nu doar acest aspect este cel care ghideaza companiile in a decide delocalizarea activitatii. In aceasta situatie se afla si Colgate-Palmolive, care delocalizeaza activitatea in Polonia, unde au o fabrica care va prelua surplusul de productie care era acoperit de fabrica de la Brasov”, spune Ghete.
Acestor factori li se adauga si aspecte de natura imobiliara, intrucat actualele locatii nu le ofera producatorilor posibilitatea de a-si extinde capacitatea de productie. In plus, infrastructura locala improprie poate genera costuri mult mai mari de stocare si transport.
“Pentru a transporta ceea ce se produce in Romania catre alte tari din Europa este evident nevoie de un timp mult mai indelungat, ceea ce inseamna costuri mult mai mari de stocare si transport si o nevoie de a avea tot timpul stocuri-tampon pentru a putea onora comenzile in avans. Sunt zone care pot sa le consume companiilor foarta multa energie si bani, si daca in alte tari aceste lucruri se aranjeaza mai usor si mai benefic pentru ele, nu vor ezita sa ia decizia de delocalizare”, declara Viorel Ghete.
Wall-Street lanseaza astazi Harta Crizei Economice, o unealta utila pentru vizualizarea efectelor crizei economice - judet cu judet.
Raluca Parvu, BPI: Nicio companie europeana nu se lauda cu un proces de delocalizare
Cu toate ca exista studii care releva faptul ca, in ultimii ani, 10-15% din restructurari reprezinta delocalizari, Raluca Parvu (foto), senior consultant BPI, considera ca aceste date pot fi subevaluate.“Sa luam cazul Nokia in Germania si efectul de presa declansat, intrucat delocalizarea este cotata drept un lucru foarte negativ. Compania nu inchide pentru ca nu mai are piata, ea inchide pentru ca vrea sa fie si mai profitabila”, spune Raluca Parvu.
Printre domeniile in care aceasta tendinta de delocalizare este vizibila se numara industria producatoare de mobila, textile, FMCG, industria producatoare de automobile, unde nu mai exista apetenta pentru a achizitiona astfel de bunuri.
“Sunt produse care nu sunt destinate strict pietei interne, mobila sau hainele produse aici nu sunt destinate doar consumului intern, ele pot fi exportate si in Europa”, afirma Parvu.
Durata medie a unui proces de delocalizare se situeaza undeva in jur de 9 luni, insa aceasta poate varia in functie de industrie si locatie.
“Delocalizarea vizeaza forta de munca, echipamentele si bunurile fixe, activitatile de stocare si transport, distributia. Totul se intampla gradual, productia se transfera gradual. Un proces de acest gen nu prea poate fi finalizat sub 6 luni, si asta din momentul in care decizia este publica si noua baza de lucru este deja construita. De asemenea, este dificil sa dureze mai mult de un an”, spune Viorel Ghete.
In ceea ce priveste implicatiile acestui proces asupra fortei de munca, Ghete considera ca aspectul salarial reprezinta principalul motiv de ingrijorare.
“In general vorbim de oameni care au vechime mare si care au putut de-a lungul acestei perioade lungi de munca sa-si mareasca venitul lunar cu diferite sporuri de vechime, de fidelitate, lucru care dispare in momentul in care se regasesc pe piata fortei de munca si doresc sa reinceapa practic de la 0. Acest lucru este atenuat in privinta persoanelor care au o varsta nu foarte inaintata si care au un nivel de calificare si competente care le permit sa intre la un nivel superior in cadrul unei noi companii. Cu toate acestea, de multe ori acest lucru se intampla in cel mai fericit caz la acelasi nivel salarial cu cel din compania de unde a plecat persoana respeciva”, declara Ghete.
Ghete: Criza financiara este un factor agravant, si nu un factor declansator
Viorel Ghete considera ca restructurarea activitatilor este un proces continuu pe care companiile si-l asuma, indiferent de contextul economic.“Tot timpul cineva va incerca sa optimizeze business-ul. Se regandesc diferite activitati intrucat companiile au acum un spatiu din ce in ce mai mare de actiune. Restructurarea este ceva care se intampla in mod constant, peste tot, indiferent de sanatatea industriei respective. Delocalizarea poate fi privita in acest caz si ca o restructurare sau o nevoie de optimizare a rezultatelor. Este o tendinta mai vizibila intrucat o asociem restructurarii sau persoanelor care isi pierd locurile de munca. In present, in fiecare industrie trece printr-o perioda de atenta regandire si analiza strategica”, afirma Ghete.
Din aceste procese de restructurare ar putea castiga unele companii care si-au exprimat dorinta de a investi in Romania, crede Viorel Ghete.
“Cred ca aceste companii vor putea sa genereze un interes mai mare pentru actorii publici si vor putea sa primeasca conditii mai interesante astfel incat sa avem cu totii de castigat. Avand pe de o parte fonduri europene, iar pe de alta parte forta de munca neocupata, am putea sa ne concentram intr-un demers structurat pentru a construi infrastructura de care avem nevoie. Acest lucru ar genera locuri de munca si ar creste atractivitatea tarii noastre fata de diversi investitori. Cred ca este un moment in care dialogul si parteneriatul public-privat trebuie sa inceapa sa functioneze”, declara Ghete.
Consultanta, un domeniu profitabil?
Cu toate ca piata de consultanta din Romania a inregistrat, in ultimii ani, o crestere importanta de pana la 30%, efectele benefice ale serviciilor de consultanta nu sunt extrem de vizibile pe plan local. “Cred ca domeniul consultantei este un suport pentru imbunatatire, pentru reconstructie, pentru usurarea tranzitiei in cariera. Nu ne vedem menirea de a fi profitabili in moment de criza, menirea este de a aduce valoare adaugata si sprijin in repozitionarea rapida pe piata fortei de munca a acestor oameni, care au nevoie reala de aceste servicii. Nu toate companiile apeleaza la astfel de servicii de consultanta, pentru multe din ele reprezentand costuri. Efectele consultantei nu sunt inca extrem de vizibile si popularizate in Romania pentru ca oamenii sa aiba convingerea ca aceasta investitie pe care o fac isi are un beneficiu”, crede Ghete.
Astfel, companiile care nu apeleaza la firme de consultanta aplica strict legea platilor compensatorii.
“E strict un proces delimitat de lege, prin urmare aceste companii respecta aceasta lege si din pacate lucrurile se opresc aici. Serviciile pe care le ofera aceste institutii, precum Agentia nationala pentru ocuparea fortei de munca, sunt pe masura dotarilor si a fondurilor de care acestea dispun”, declara Viorel Ghete.
In opinia reprezentantului BPI, cele mai multe cereri de consultanta apartin companiilor din industrii precum constructia de automobile, energie, servicii, zona bancara si asigurari.
“Sunt zone care incearca in mod constant sa-si adapteze pozitia pe piata si modul de a opera. Putem vorbi de o presiune mai mare pe calitate si valoare adaugata. Cred ca este o perioada dificila si pentru firmele de consultanta. Vom vedea care vor fi efectele crizei si asupra numarului mare de firme de consultanta din Romania. Cred ca valoarea adaugata, inovatia si calitatea prestatiei unui consultant vor fi cele care vor prima in perioada urmatoare”, explica Viorel Ghete.
