Ce NU trebuie sa faca managerii in relatiile cu angajatii?

Adevaratii oameni de afaceri stiu bine ca succesul sau esecul unui business stau in mainile catorva oameni-cheie din companiile respective, putini la numar, si ca doar la ei se refera atat-de-vehiculata sintagma «oamenii sunt cel mai valoros capital al firmei noastre», este de parere George Butunoiu (foto), proprietarul firmei de consultanta in resurse umane George Butunoiu Ltd.

“Acestia (n.r: managerii) trebuie sa faca in asa fel incat mersul afacerii sa depinda cat mai putin de fiecare in parte dintre restul angajatilor si compania sa fie cat mai imuna la plecarea vreunuia sau chiar mai multora dintre «cei multi», la inlocuirea, mutarea, la frustrarile sau razbunarea, la lipsa de responsabilitate, la lenea, dezinteresul sau la indolenta lor”, a declarat, pentru Wall-Street, George Butunoiu.

Acesti cativa oameni-cheie sunt singurii care stiu si pot face ca productivitatea sa fie ridicata si tot ei sunt singurii responsabili daca nu se intampla asa, mai spune Butunoiu. “Majoritatea managerilor, a sefilor mijlocii sau mai mici, precum si aproape toti simplii angajati nu numai ca nu inteleg bine ce sunt acelea eficienta si optimizare, dar nici macar nu isi pun vreodata aceasta problema. Mai mult, nu sunt putini angajatii care urasc firma si pe patroni si se razbuna facand lucrurile pe dos ori de cate ori au ocazia si sunt siguri ca nu ii prinde nimeni”.

In fiecare firma exista angajati slabi; unii pentru ca nu vor sa munceasca, altii pentru ca nu-i duce mintea. Cu cat o firma e mai mare, cu atat mai putin indicat este ca managerii sa vrea sa aiba numai angajati inteligenti, care sa aiba reflexe solide de business, de client service etc.

“Dimpotriva, uneori e bine (din punctul de vedere al rentabilitatii) sa ai si prosti in firma, cu conditia ca prostia lor sa fie compatibila cu jobul si ca acestia sa nu te coste mai mult decat e cazul”, subliniaza Butunoiu.

Studiile sociologice arata, fara niciun dubiu, ca oamenii accepta si suporta mult mai usor greutatile si lipsurile in conditii de echitate sociala. Acest lucru este valabil in toata tipurile de grupuri: fie foarte mari (la nivelul societatii, comunitatilor etc.) fie mijlocii sau mici, cum e cazul firmelor.

La fel de importanta ca impunerea in sine a unor principii etice foarte clare si solide in companie sunt si transmiterea lor (comunicarea), intelegerea si acceptarea lor de catre angajati. “Cuantificarea e aproape inevitabila, deoarece cifrele sunt cele mai convingatoare, fiind mai usor de interpretat si de negat. Altfel spus, in cele mai multe cazuri e rentabil pentru firma ca lucrurile sa fie oneste si transparente fata de angajat”, a incheiat George Butunoiu.