Multinationala: Intre regrete si invataminte
Sfarsitul lunii octombrie 2009 a coincis cu plecarea unuia dintre cei mai longevivi manageri din industria bunurilor de larg consum (FMCG): Peter Imre parasea conducerea Philip Morris, declarand ca vrea sa se ocupe de burse si imobiliare.Desi in aparenta 21 de ani de multinationala nu pot fi uitati repede, Imre s-a acomodat imediat cu noul sau stil de viata, in care costumele si cravatele sobre nu isi mai gasesc locul.
Perioada de tranzitie intre cele doua lumi aduce si multe contraste: desi inca melancolic, Imre nu duce dorul mediului corporatist. Si chiar daca plecarea a fost indelung pregatita, a fost pana la urma o schimbare brutala.
“In aproape 22 de ani in aceasta companie au fost multi oameni care au plecat, s-au indoit, si-au pus semne de intrebare. Si tuturor le spuneam ca este o viata si dupa Philip Morris si vine o vreme cand trebuie sa te ocupi si de alte lucruri, cu aceeasi superficialitate cu care dam sfaturi incredibil de destepte unor oameni dragi in momente grele. Dar cand ni se intampla noua, abia atunci intelegem adevarata dimensiune a lucrurilor”, explica Imre.
El povesteste ca in ultimii 10 ani s-a tot adus in discutie plecarea sa, mai ales la final de an, cand se planifica succesiunea si se pregatea terenul pentru noul inlocuitor.
“Mi-am pregatit foarte mult plecarea, dar totusi, schimbarea este foarte brutala”.
Primul lucru pe care l-a pretuit mai mult imediat dupa plecare a fost munca femeilor care asigura toata logistica, de la cafele pana la biletele de avion.
“In 20 de ani de multinationala, intotdeauna a existat cineva caruia sa ii spun ce vreau. Am plecat de putin timp, dar apreciez mult mai mult munca secretarelor si a asistentelor, pentru ca acum trebuie sa fac toate aceste lucruri singur”, explica el.
Insa, cu toate regretele, lui Peter Imre nu ii este dor de mediul corporatist. El povesteste ca a participat recent, dupa plecarea din companie, la o intalnire corporatista, cand pentru prima data a privit din exterior si a sesizat toate greselile mediului corporate.
“Ma uitam si nu imi venea sa cred ca asa am fost si eu, atatia ani. Perversitatea cea mai mare este ca multinationala te convinge sa crezi ce spui. Culmea este ca si eu am fost parte dintr-o astfel de cacofonie, mai mult, am fost directorul si organizatorul ei. Acum pot vedea toate greselile, superficialitatile. Cand esti acolo, crezi ca toata lumea se invarte in jurul problematicii tale, ca toti trebuie sa fie preocupati de accize si alte lucruri. Dar nu este deloc asa”, constata Imre.
Un alt aspect pe care acum il apreciaza mai mult este timpul. Multinationala impunea un program strict de lucru, din care puteai sa “furi”, dar trebuia sa il umpli. Un aspect pe care multi in condamna in aceste organizatii, care uneori se dovedeste eficient. Acum insa, faptul ca isi foloseste propriul timp, si nu al unei companii, l-a facut sa il aprecieze si sa il eficientizeze mai mult.
“Este foarte usor sa critici multinationalele, dar pana la urma sunt organizatii incredibil de mari si au nevoie de o oarecare structura militara pentru ca altfel nu ai cum sa tii sub control atatia oameni. Dar acest mecanism este departe de a fi cel ideal”.
In acelasi timp, el spune ca nu ar da experienta corporatista pentru nimic in lume, si daca ar trebui sa o ia de la capat, ar urma acelasi drum. Dar ar salva 10 ani…
Cum face Imre bani din bani
Pe zona de imobiliare, Peter Imre nu pune foarte mult accent. El si-a dedicat doua saptamani in care si-a reorganizat businessul din real estate, separand proprietatile cu valoare de comert imobiliar de cele pe care se poate construi. Dar prefera sa faca bani din bani.“Nu cred in pereti, fabrici, masini sau branduri, dar cred in capacitatea banilor de a face bani si a oamenilor de a face bani. Nu cred nici in modele, ci doar am avut cativa oameni in viata de la care am invatat, care m-au impresionat prin integritate si sinceritate”, explica Imre.
Investitia la Bursa este cea mai mare pasiune a sa. Pe Bursa din New York a inceput sa investeasca in 1992-1993, iar acum isi dedica cea mai parte a timpului cautand companii si facand investitii inedite.
“Multinationala prin definitie omoara cel mai mare pret pe care omul il are: capacitatea de a fi intreprinzator, creativ. Ea face o militarie fantastica, dar ineficienta. Acum, dupa ce am plecat de acolo, pot sa fiu creativ pentru mine, sa caut diamante neslefuite si aur in noroi”, explica Imre.
In afara de actiunile pe care le identifica dupa metodele clasice, investitorul are si retete proprii. Intuitie, fler sau simpla coincidenta, investitorul a avut castiguri frumoase cu actiuni selectate intr-un mod inedit.
Un exemplu in acest sens este compania Green Mountain Coffee Roasters (GMCR, listata pe Nasdaq), care produce cafeaua Kopi Luwak, cea mai rara si scumpa cafea din lume.
Imre a aflat de acest sortiment din filmul The Bucket List, a cautat compania producatoare, mizand pe potentialul ei. Astfel, in noiembrie anul trecut a cumparat de 500.000 de euro actiuni la GMCR, la pretul de 64 dolari/actiune, pretul ajungand la 80 de dolari in mai putin de o luna.
“Singurul regret a fost ca nu am investit mai mult. De obicei, cand intru pe o companie investesc un million de euro, aceasta este unitatea mea”.
Un alt exemplu este al unei companii din Islanda, care se ocupa cu cartografierea genetica, un procedeu interzis in Statele Unite ale Americii. Imre povesteste ca nu stia de criza din Islanda, asa ca a cumparat actiuni la aceasta companie, la 0,7 euro si a vandut la 4 euro. “La doua zile, toata bursa islandeza a picat si compania s-a delistat ulterior”.
Dar acestea sunt doar companii cu spectaculozitate medie, avand in portofoliu si titluri cu evolutii uluitoare. In acelasi timp, sunt si actiuni cu care spune ca nu a avut noroc. De exemplu, Apple. Nu a vrut sa cumpere la 78 de dolari, cand au urcat la 90 s-a gandit ca sunt la maxime, iar astazi actiunile sunt la valoarea de 200 de dolari/actiune.
Imre spune ca nu a avut niciodata un broker si toate investitiile pe bursa le-a facut singur.
“Vin brokerii si iti fac tot felul de cocktailuri, cu fonduri si actiuni, dar daca tu incepi sa le cauti, vei gasi tot felul de companii interesate. Dar aceasta este pasiunea mea, asa fac bani din bani”. Alte domenii in care vede potential sunt panourile solare sau vaccinurile impotriva gripei porcine.
"Fara bursa si autostrazi nu vom avea capitalism in Romania"
Insa, oricat de mare ar fi pasiunea sa pentru piata de capital, Imre nu investeste nimic in Romania pentru ca, spune el, “nu avem bursa”. “Problema cea mai mare a Romaniei este ca nu are bursa si autostrazi. Pana cand nu le vom avea, nu va exista capitalism in tara noastra, ci doar o imitatie slaba, superficiala si fara rost, un romanism nefericit”, afirma Imre.
In opinia sa, faptul ca sunt 100 de oameni in tara care se considera brokeri si fac bani nu inseamna ca avem bursa. Ca o analogie, pana cand asfaltatorii nostri fura 10 kilometri de autostrada, americanii construiesc 2.000 de kilometri.
“Pe americani bursa i-a bagat in criza si tot ea i-a scos. Chiar daca eu am invatat in scoala socialista ca piata de capital este ca un casino, mie mi-a placut sa risc. Bursa isi da posibilitatea sa citesti, sa fii creativ, sa fii parte din cei care fac bani din aceast domeniu. Faptul ca intri zilnic pe Internet, iti cauti companii si esti la curent cu toate stirile te face sa fii din start intr-o pozitie extraordinara in aceasta lume a investitiilor”, a declarat Imre.
El crede ca in Romania bursa nu trebuie salvata, ci creata de la zero. Ca o piata de zarzavaturi, care are nevoie doar de un administrator care sa puna tarabele si sa ia taxele. “Bursa e un sistem, nu inseamna oameni”.
Imre a mai spus ca nu a resimtit criza intr-un mod negativ, ci chiar a castigat mai multi bani decat in anii trecuti.
“Criza inseamna oportunitati si cu cat exersezi mai mult cu atat esti mai norocos”.
Peter Imre nu stie cati bani are pe bursa. Are 10 portofolii, dar nu are curiozitatea sau rabdarea sa numere banii. “Pierd, castig, asa este jocul”.
Dupa plecarea din multinationala care i-a furat mintea, timpul sufletul si banii, Imre spune ca acum are mai mult timp pentru pasiunile sale: copilul, biliardul, calatoriile, scuba diving, masini si ceasuri. Dar nu vrea sa lase nimic in urma.
“Nu am ganduri marete, sa construiesc fabrici ca sa le dau oamenilor sa manance paine. Si asta e o abordare, dar singurul meu gand este sa plec din lumea asta cu conturile goale”.
Cu ce vom mai asocia numele Peter Imre?
Pana acum trei luni, in mediul de business numele Peter Imre era asociat cu Philip Morris. Dupa 21 de ani in aceasi corporatie, oamenii nu s-au obisnuit deocamdata cu plecarea sa. Dar va veni un moment, cand din mentalul colectiv se va sterge aceasta asociere. Ce urmeaza? Ce planuri are omul de afaceri pentru numele sau?Insa tocmai aceasta ascociere, uneori implicita si involuntara, a fost una din traumele copilariei sale.
“Am suferit foarte mult in copilarie, desi am fost un elev si un sportiv foarte bun, toata lumea spunea ca sunt fiul doctorului Imre, tatal meu fiind un medic renumit in orasul meu natal. Si imi doream foarte mult sa scap de acest lucru. Insa tata mi-a spus atunci o vorba care m-a ghidat toata viata : ‹‹Eu ti-am dat un nume, tu trebuie sa iti faci un prenume››”, declara Imre.
Asadar, el spune ca Peter Imre va ramane asa, un brand, fara sa fie asociat cu nimic altceva. Dar corporatistul din ultimii peste 20 de ani se declara fericit cu noua sa viata.
“Sunt fericit ca ma trezesc dimineata. Mi-e bine asa si ma bucur ca nu imi sta capul sa ma gandesc cum as putea face sa imi fie mai bine. Acesta e secretul fericirii mele, chiar daca ea nu se poate cuantifica”, afirma Imre.
El mai spune ca ii place sa traiasca in Romania, pentru ca este ungur roman si are toate caracteristicile acestui popor, de la superficialitate la gargara.
“Niciodata nu as fi vrut sa fiu nimic altcineva decat am fost eu, mi-e bine asa, cu toate luptele schizofrenice pe care le am cu mine insumi, cand nu ma inteleg. Dumnezeu a fost extrem de generos cu mine, mi-a dat multe experiente din care am avut numai de invatat”, conchide Imre.
