Taranii hranesc copiii
Comuna Rasca din judetul Cluj e cu 9 kilometri patrati mai intinsa decat Bucurestiul, dupa cum se lauda primarul. Casele sunt insa raspandite peste dealuri, lasand intre ele pasuni si culturi verzi de orz, secara si cartofi. “De-aici pana la vecinul iti trebuie paine in traista”, spune Adrian Gligan, un localnic pe la 40 de ani. Are si el trei hectare de pasune moale, pe care pasc doua vacute. Una dintre ele, o baltata romaneasca, ii da la schimb 10-15 litri de lapte pe zi. A primit-o prin programul “Taranii hranesc copiii” al fundatiei Heifer Romania. Ideea programului e urmatoarea: o familie saraca primeste o vaca gestanta, daca are conditii potrivite ca sa o tina si sa o hraneasca. Daca primul nascut al vacii este femela, o va da mai departe catre alta familie de tarani. Daca e vitel, il va dona pentru taiere catre un spital de copii sau centru de plasament din Cluj. De asemenea, o cantitate din laptele vacii va ajunge in aceleasi centre si spitale pentru copii.
Adrian Gligan a donat pana acum 400 de litri de lapte de la baltata romaneasca, lapte care a ajuns la Spitalul Oncologic din Cluj. De profesie asistent veterinar, el insusi se ocupa de colectarea laptelui din satele din zona prin centrul de colectare Comlact – sustinut prin granturi ale clubului Rotary Romania. Laptele care ii ramane dupa ce doneaza si isi hraneste familia il vinde cu 90 de bani-1 leu pe litru. Asa isi intretine familia si fetita de 11 ani.
La un dumicat de paine distanta de gospodaria lui Gligan locuieste un verisor, Gheorghe Gligan. Si el a primit o vaca – mai zvapaiata si mai mare decat cea a lui Adrian. De curand, a primit din partea fundatiei Heifer si o diploma de onoare pentru ca vaca sa a fatat cea mai frumoasa vitica ce a fost pasata mai departe in program, pana acum.
La fiecare pasare a unui animal catre o noua familie, taranii sarbatoresc printr-o petrecere campeneasca. Familia care va primi animalul este aleasa la sugestiile asociatiei locale cu care colaboreaza Heifer in respectiva regiune. Astfel de asociatii – care de cele mai multe ori sunt preexistente, alteori infiintandu-se cu acest scop – sunt si cele care monitorizeaza mai indeaproape cum sunt ingrijite animalele.
Sunt alese familiile sarace, dar care au totusi cel putin un hectar de pamant. “Sa fie sarac, dar sa poata intretine o vaca”, afirma Calin Sahleanu, director de programe la Heifer Romania. “Pe vremuri dadeam la cei care n-aveau, acum s-au mai dezvoltat. Poate omul avea o vaca ce da 5 litri de lapte, ale noastre dau 20-25”.
Pana acum, prin programul “Taranii hranesc copiii” au fost plasate 345 de juninci si 30 de masini de muls fermierilor din 5 sate din judetul Cluj. Acestia au dat mai departe 358 de juninci si 150.000 de litri de lapte catre spitalele si centrele de protectie a copilului din judetul Cluj. Proiectul are un buget total de 1,2 milioane de euro, bani care provin de la Heifer International, Rotary International si Bothar Irlanda.
Taranii devin proprietari ai animalelor doar dupa ce au pasat junincile si au dat cantitatea de lapte pentru copii. In toate cazurile, oamenii au dat inapoi mai mult decat erau obligati prin contract, potrivit lui Calin Sahleanu.
Cititi in slide-ul urmator cum cresc caprele frantuzesti intr-un sat de romi din judetul Sibiu.
Caprele franceze din satul sibian
Capra alpina franceza poate fi recunoscuta dupa blana de culoarea painii coapte si dunga “de magar” de pe spinare. La marginea satului Nemsa din judetul Sibiu, 60 de astfel de capre stau laolalta intr-un tarc acoperit. Ele fac parte din averea cumulata a opt familii de romi din sat.Primele capre au ajuns la Nemsa in 2004. Cei de la Heifer Romania au apelat la Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi (CRCR) din Cluj si i-au intrebat unde au niste “comunitati faine” de romi. Atunci au fost impartite primele 54 de capre. Criteriile sunt aproximativ aceleasi ca in cazul vacilor: “sa fie o familie saraca, totusi gospodara, sa aiba grija de animale, sa aiba copii bautori de lapte”, explica Iulius Comiza, secretarul asociatiei Fraternitatea si liderul informal al fermei din Nemsa.
O familie primeste in general 5 capre si trebuie sa dea mai departe tot atatea iedute. Dupa ce si-au indeplinit obligatiile, pot taia iezii sau ii pot vinde – un ied de 6-7 luni se vinde cu 800-1000 de lei.
Odata cu primele capre a venit in Nemsa si un agronom rom, care i-a invatat pe oameni cum sa ingrijeasca animalele, dar si cum sa isi planteze pe langa casa straturi de legume. Incet, in jurul caselor din Nemsa au inceput sa se ridice garduri – semn ca oamenii aveau ceva de protejat. Cateva familii s-au grupat si au ridicat impreuna ferma de la marginea satului. Ceilalti au continuat sa-si creasca caprele acasa.
Ingrijesc ferma cu randul, in functie de cum au timp. Deocamdata, folosesc caprele doar pentru a creste si a vinde iezi – copiii taranilor nu prea sunt amatori de lapte de capra. Insa in curand langa ferma se va construi un centru de procesare a laptelui. “Deocamdata vrem sa autorizam niste produse traditionale si sa iesim cu ele pe piata, sub marca proprie”, spune Iulius Comiza. “Vrem sa ramana plusvaloarea la noi, nu s-o ducem la procesatori”.
Barbatul de 52 de ani ar putea fi mandru: are o fata care tocmai si-a dat bacalaureatul si va fi studenta la Cluj, un baiat de 15 ani, care si-a crescut pe langa ferma o gramada de iepuri si castiga suficient cat sa-i ajute sa-si cladeasca un viitor bun. “Inca nu-s multumit”, spune el. “Vreau sa ajungem la 150-200 de animale care sa fie numai ale mele. Asta-i visul meu. Si nu-mi trebuie alte animale decat caprele”.
Cititi in slide-ul urmator despre cum functioneaza asociatia Heifer Romania
Buget anual de pana la 1 milion de euro
Fundatia americana Heifer a intrat in Romania in 1992, cand au fost donate primele capre de Angora fermelor romanesti, in cadrul unui proiect coordonat direct din Statele Unite. La nivel international, asociatia isi propune sa reduca foametea si saracia, prin proiecte de dezvoltare durabila, pornind de la ideea fondatorului Dan West, “mai bine o vaca decat o cana cu lapte”.Biroul Heifer Romania exista din 1997 si gestioneaza in prezent proiectele asociatiei in Romania, Republica Moldova si Bulgaria. De-a lungul anilor a derulat proiecte in aproape toate zonele tarii.
Un proiect este monitorizat in general pe o perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani. La inceput, viitorii beneficiari completeaza un chestionar cu ocupatia, veniturile, numarul de copii. Evolutia familiei e urmarita in urmatorii trei ani, prin rapoarte financiare. Unele proiecte au obiective clare: de exemplu, proiectul cu capre alpine din Nemsa (care a avut loc si in localitatea Dragu) si-a propus ca pana in 2011 50 de familii sa isi sporeasca veniturile cu cel putin 75% prin vanzarea laptelui de capra si a iezilor. Mai apoi, “pasarea darului” e monitorizata inca doi ani. Daca si-au indeplinit obligatiile si au pasat animalele, fermierii ies apoi de sub contractual cu Heifer si depinde de ei cum se vor dezvolta mai departe.
Directorul de programe Calin Sahleanu povesteste despre un caz din zona Dornelor, unde un fermier care a primit o vaca de la Heifer a ajuns in cativa ani sa aiba circa 50 de vaci. Pe de alta parte, sunt multi si cei care (au fost cazuri si in Nemsa), dupa ce scapa de contract vand sau taie animalele.
Heifer Romania are bugete anuale de pana intr-un milion de euro, venite in cea mai mare parte din Statele Unite. “Pana acum se dadeau mai multe fonduri decat puteam absorbi. Acum, divizia de Europa de Est incepe sa se integreze in Uniunea Europeana, iar Heifer se concentreaza strict pe zonele foarte sarace, cum e Africa”, spune Sahleanu. Astfel, asociatia din Romania va incepe sa se orienteze catre fonduri europene si proiecte de CSR ale marilor companii de pe piata locala.
Biroul din Romania isi imparte bugetul dupa regulile internationale ale Heifer. In functie de proiect, intre 50 si 70% din bani se folosesc pentru cumpararea si intretinerea animalelor, restul fiind cheltuielile cu personalul, deplasarile si trainingurile.
