Top management de 1 iunie: 15 sefi la varsta copilariei

Mihail Ion - Olimpicul stiintelor exacte

Presedintele & CEO Raiffeisen Asset Management are 33 de ani si lucreaza din 2002 in aceasta companie, conducand, pe rand, Departamentul de Cercetare Economica, apoi Departamentul Administrarea Activelor si Pasivelor din cadrul Raiffeisen Bank.

Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucuresti, Mihail Ion este doctor in economie, specializarea relatii financiar-valutare, si lector al ASE si detonator al certificarii CFA(Chartered Financial Analyst). Din noiembrie 2005, Ion este presedinte al Consiliului de Administratie si Director General al RAM.

Mihail Ion a explicat ca in copilarie era linistit, se simtea bine in natura, preferand fotbalul si pescuitul in compania fratelui mai mare si a prietenilor.

“A trecut ceva timp de atunci, chiar daca sunt totusi tanar, asa ca nu imi aduc foarte bine aminte. Am copilarit la bunici, intr-un sat din Judetul Arges, in apropiere de Pitesti. Si dupa ce am inceput scoala, cea mai mare parte a vacantelor le petreceam tot la bunici”, ne-a declarat acesta. Ion ne-a spus ca in vremea copilariei sale nu sarbatoarea 1 Iunie si ca aceasta zi nu a fost niciodata marcanta pentru el.

Momentele frumoase sau mai putin frumoase din copilarie se pot transforma in amintiri care marcheaza un om, ramanandu-i intiparite. Mihail Ion ne-a spus ca cea mai frumoasa amintire a sa din acea perioada este primirea unei biciclete. “Am indragit-o imediat ce am invatat sa o folosesc, cred ca imi placea faptul ca ma deplasam cu viteza mai mare”, spune acesta. In schimb, cel mai urat moment a fost la moartea bunicului din partea tatalui. “Tineam fosrte mult la el. Aveam putin peste 6 ani”.

Ca orice copil, presedintele Raiffeisen Asset Management a fost influentat in copilarie de familie dar si de dascalii din scoala generala. “Asupra tuturor copiilor parintii si bunicii exercita o influenta majora, lor le datorez omul care sunt acum. In plus, invatatoarea si profesorii de la scoala generala au avut o contributie deosebita asupra devenirii mele, au fost niste dascali deosebiti carora le voi fi intotdeauna recunoscator”, ne-a mai spus Mihail Ion.

Stiintele exacte au fost preferatele presedintelui RAM, mai ales in gimnaziu. “ Participam la concursurile rezolvarilor de probleme publicate in gazeta matematica sau la olimpiadele scolare, aveam o competitie destul de puternica cu ceilalti colegi”, ne-a mai spus acesta. Pasiunea pentru aceste doua materii a continuat si in liceu, acesta pregatindu-se pentru admiterea la Facultatea de Electronica. “La inceputul clasei a XII-a am renuntat la electronica si am inceput sa ma pregatesc pentru ASE, asadar m-am concentrat mai mult pe economie”, a spus Mihail Ion.

Shah Rouf: Voiam sa fiu conducator de tren. Voiam sa conduc o locomotive cu abur

Shah Rouf ocupa din 2006 pozitia de CEO al Aviva Asigurari de Viata. Lucreaza in asigurari din 1993, cand a intrat in echipa Commercial Union (numele sub care opera Aviva in acel moment pe piata) in Marea Britanie, pe pozitia de Graduate Management Trainee in asigurari generale.

Seful Aviva spune ca, pana sa ajunga in Romania, ziua de 1 iunie nu era o zi speciala in calendarul familiei Rouf, insa anul acesta va merge impreuna cu copiii in oras pentru a lua pranzul. “A lua pranzul intr-unul dintre restaurantele cochete din Bucuresti intr-o zi de duminica, reprezinta unul dintre acele momente in care toata lumea povesteste ce a facut in saptamana anterioara … cred ca acesta este un mod destul de placut de a petrece Ziua Copilului impreuna cu familie”, spune Shah Rouf.

Prin faptul ca nu sarbatorea Ziua Copilului inainte de a veni in Romania, 1 iunie era o zi speciala pentru mine ca si copil doar prin prisma faptului ca era considerat inceputul verii in Anglia desi nu intotdeauna vremea de afara era de aceasi parere.

Cartea preferata de Shah Rouf in copilarie a fost Ferma Animalelor, scrisa de George Orwell. “Cred ca am citit acesta carte de aproximativ trei ori in diferite momente ale copilariei si de fiecare data am perceput-o intr-un fel diferit – o carte inocenta pentru copii despre animalele dintr-o ferma, un tratat despre prietenie si loialitate, si mai apoi o satira politica”, isi aminteste Rouf.

Crede astazi Shah Rouf ca managerului-copil i-ar fi placut jobul actual? “Cred ca atunci cand eram copil, orice job de birou mi s-ar fi parut foarte plictisitor; voiam sa fiu conducator de tren. Voiam sa conduc o locomotive cu abur, nimic altceva”, spune astazi Rouf.

Tot prin introspectie, Rouf isi spune ca a avut si o initiativa de a cumpara ceva cu un pret si de a-l vinde mai departe, insa nu pentru bani, amintindu-si ca era foarte bun la “schimburi”. “In Marea Britanie la inceputul anilor 70 era o emisiune TV foarte populara – Swap Shop (Magazinul de schimb) care a creat o adevarata cultura in randul copiilor – se schimbau lucrurile de care nu mai aveai nevoie cu lucruri ale altor copii pe care ti le doreai. Cel mai interesanta experienta a mea in acest domeniu a fost cand am schimbat un vechi tricou cu Liverpool care nu-mi venea cu un set de masini de curse – acum bineinteles ca as vrea sa am acel tricou inapoi”, povesteste Shah Rouf.

La aproximativ 14 ani Rouf a inceput sa-si castige banii. “Ca sa fiu sincer, mama m-a impulsionat sa fac acest lucru, pentru ca eu as fi preferat mai degraba sa-mi petrec timpul cu prietenii mei (acum imi dau seama ca acesta era obiectivul parintilor mei). Eu primeam doar jumatate din banii pe care ii castigam, iar mama pastra restul ca economii pentru cazuri de urgenta … aceasta a fost o lectie timpurie pentru mine in privinta pensiilor private”, spune Rouf.

Seful Aviva Romania isi aminteste ca a invatat valoarea banilor de la parintii sai, de la tatal sau in special. “El era cel mai muncitor om pe care l-am cunoscut vreodata; suntem 5 frati si niciunul dintre noi nu a avut niciodata nevoie de nimic de la parinti”, adauga Rouf.

Shah Rouf are doua fiiice. “Din fericire pentru mine cele doua fetite ale mele seamana foarte mult cu mama lor”, spune zambitor britanicul.

Tabitha, care are 4 ani, a identificat un job de nisa - vrea sa fie star pop; de asemenea salveaza animalele in sufeinta.

Tatum, care are 10 ani, vrea sa devina scriitoare. A inceput deja sa scrie proza de foarte buna calitate si cred ca are mari sanse sa-si indeplineasca visul.

Rouf crede ca si in Romania vor ajunge sa munceasca pentru extra money. O parte dintre aceste locuri de munca care in Statele Unite sau in Marea Britanie sunt joburi pentru copiii care vor sa-si castige singuri banii de buzunar, acum in Romania sunt joburi part-time sau full-time care aduc adultilor un venit decent.

“Societatea in Marea Britanie si Statele Unite este de asemenea in schimbare. Nu toti copiii doresc sa-si castige banii de buzunar din vanzarea ziarelor. Din ce in ce mai mult suntem in situatia de a creste o generatie de copii rasfatati care nu inteleg cu adevarat valoarea banilor. Sper doar ca in Romania nu se va ajunge direct la aceasta faza”, conchide Shah Rouf.

Silviu Enache - Copilul visator si sensibil

Cu o experienta de peste 11 ani in domeniul pietelor de capital, Silviu Enache este presedinte - director general al KD Capital Management din octombrie 2005, odata cu infiintarea firmei.

Dupa absolvirea Facultatii de Fizica de la Universitatea din Bucuresti, Silviu Enache a incepout o serie de cursuri de specializare in paralele cu jobul de broker, lucrand, pe rand, la Active Management International.(unde a inceput ca broker, si a continuat ca director operatiuni, director general si presedinte) si la firma de consultanta financiara VMB Partners, ca director executiv.

Silviu Enache isi asociaza copilaria cu secvente din “Amintiri din copilarie” sau din “Tom Sawyer”, fiind un copil care iubea animalele, natura, sportul, sarbatorile populare si pescuitul.” In Alamor, judetul Sibiu - satul bunicilor din partea mamei - imi petreceam marea parte a vacantelor. Aici mergeam cu prietenii la pescuit, haladuiam prin paduri, mergeam prin gradini la furat fructe. Dar totodata acolo am invatat ce inseamna munca. Bunicii mei m-au pus la treaba de mic, participam la lucrarile campului: mergeam la sapatul viei si al porumbului, la intorsul si stransul fanului. Cel mai placut era desigur la culesul viei si al fructelor sau cand il ajutam pe bunicul la scos mierea”, ne-a explicat acesta.

Enache povesteste ca a fost obisnuit ca munca grea si cu responsabilitatile, avand grija de animalele din gospodarie dar si ca a ramas celebru in familie cu perlele de la gradinita : “azi a luat foc primul aragaz din lume” si propozitiile compuse la scoala: “Puiul isi face vant.”; “Invatatoarea a intrat nesimtita in clasa”.

“La scoala eram un elev serios desi, dupa spusele alor mei, eram cam visator si sensibil. Prin clasa a 4-a am scris si prima poezie. Am reusit totusi sa scap de excesul de timiditate practicand sport de performanta: inotul si mai tarziu judo-ul. Aceste sporturi m-au ajutat de asemenea sa ma calesc si sa imi cultiv vointa si, totodata, am invatat sa inteleg ce inseamna spiritul de fair-play si onestitatea”, ne-a mai spus presedintele KD.

In copilaria sa din anii ’70-’80 nu a participat la evenimente deosebite de 1Iunie.”Cred ca primeam cateva cadouri de la parinti cuocazia acestei sarbatori”. In schimb, cele mai frumoase amintiri se leaga de sarbatorile de Craciun petrecute la tara, “cu toate bucuriile specifice: impodobitul pomului, mersul la colindat prin nameti, venirea Mosului si desfacerea darurilor”, ne-a mai spus Enache. Cea mai neplacuta intamplare a fost decesul bunicului sau, omul despre care spune ca i-a influentat cel mai mult copilarie.

Materiile preferate in scoala se reflecta putin in activitatea sa din domeniul pietelor de capital.” Imi placea mult literatura dar eram bun si la matematica si la biologie. La literatura ma pasiona poezia dar imi placeau si procesele literare, dezbateri in cadrul carora incercam sa aparam anumite personaje din operele literare studiate la scoala”, a spus Silviu Enache, care isi aminteste ca la un moment dat isi doarea sa devina padurar.

Influente in timpul copilariei au fost exercitate de parinti, bunici, dar si de diriginta din gimnaziu.” Acestia sunt doar o parte dintre cei carora le multumesc pentru ca au contribuit la evolutia mea, ajutandu-ma sa imi cladesc personalitatea”, a incheiat managerul KD Capital Management.

Bogdan Georgescu, Colliers � De la fotbal, la imobiliare

Bogdan Georgescu face parte din echipa Colliers International inca din anul 1996, de la intrarea companiei pe piata din Romania. Presedintele Colliers si-a dorit in copilarie sa devina antrenor de fotbal, iar faptul ca astazi conduce cea mai mare companie de consultanta imobiliara din Romania nu il impiedica sa joace, timp de cateva ore pe saptamana, rolul unui antrenor in meciurile de fotbal cu colegii.

„Cand am implinit sapte ani, am primit cel mai frumos cadou – o bicicleta. Mingea de fotbal a venit mai tarziu, cand am implinit 12 ani, insa am pierdut-o chiar a doua zi dupa ce o primisem. La 14 ani am primit un alt cadou mult asteptat – un trenulet electric”, isi aminteste Bogdan Georgescu.

Eroul preferat al presedintelui Colliers a fost si ramane Superman.

„In ceea ce priveste copilaria mea, cea mai mare influenta au avut-o parintii mei. Mama citeste si astazi tot ce apare in presa despre imobiliare si-mi spune de fiecare data cand nu intelege ceva”, ne-a declarat Bogdan Georgescu.

Aliz Kosza, Fabryo Corporation: Copilaria este inima tuturor varstelor

“Niciodata nu am incetat sa fiu copil, desi - conform povestirilor mamei mele – de mica am fost foarte responsabila, invatam fara supraveghere si aveam grija de sora mea. Aveam o fire independenta si ma motiva sa primesc cat mai multe sarcini si responsabilitati, cu alte cuvinte sa fiu tratata ca un adult”, ne declara Aliz Kosza, manager executiv al producatorului de vopsele Fabryo Corporation.

Privind in urma, Kosza nu ar schimba absolut nimic din anii copilariei, fiind convinsa ca “lucrurile nu ar mai evolua la fel”. Dupa o experienta de 13 ani in turism, Kosza a devenit agent de vanzari pentru producatorul de tigari RJ Reynolds Tobacco in Romania, apoi a condus MOL Romania timp de trei ani, a cochetat cu industria FMCG ca CEO al filialei norvegiene Orkla Foods, iar din ianuarie 2008 se afla cu success in fruntea operatiunilor producatorului de vopseluri Fabryo Corporation, afacere apartinand antreprenorului Daniel Guzu, care si-a dorit-o pe Kosza neaparat in echipa sa, datorita principiilor puternice de business si a experientei de a conduce.

“Abilitatile mele de organizator au fost remarcate inca din scoala primara, cand coordonam echipe la competitiile sportive inter-scolare, la cules de cartofi si porumb sau la evenimentele culturale organizate in cadrul cercului literar”, afirma Kosza.

In copilarie, nu o atragau deloc jocurile si papusile, preferand povestile. “Adoram sa ascult povesti noi si noi. De la un punct incolo, bunicii mei trebuiau sa inventeze povesti, pentru ca faceau cu greu fata curiozitatii mele de a afla mereu lucruri noi. Mai tarziu, am invatat sa citesc… si nu m-am mai oprit de atunci”.

Desi colectiona timbre, vederi si servetele, mergea cu rolele sau patinele, ii placea sa se catere in copaci pentru a citi in liniste, urmarea cu placere filmele SF sau vaslea pe lacul din gradina zoologica, cea mai mare pasiune a copilariei sale a ramas corespondenta cu copiii de aceeasi varsta, “penfriends”: Am corespondat in circa 18 tari, in trei limbi – pana la varsta de 16 ani, facand calatorii mai mult sau mai putin imaginare dupa lectura fiecarei scrisori, ne marturiseste Kosza.

Directorul Fabryo si-a indeplinit, pana acum, doua vise din copilarie: calatoriile in India si Tibet si o cariera de succes, insa declara ca drumul sau nu s-a oprit aici. “Mai am doua: sa scriu o carte si sa invat sa dansez step”.

De 1 Iunie, Aliz Kosza isi va sarbatori inca o data ziua de nastere, care este pe 31 mai, gandindu-se si la copiii mai putin norocosi din orfelinate carora le ofera, de cativa ani, o zi de neuitat. “Din nefericire, majoritatea nu-si traiesc cu adevarat copilaria. Se grabesc, sau ii grabeste timpul, sau poate lumea care ii inconjoara ii oblige sa se “maturizeze” inainte de vreme, parca imbatranesc prea repede”, spune aceasta, revenind cu unul din citatele sale preferate din Lucian Blaga: “Copilaria este inima tuturor varstelor”.

Radu Lucianu, CBRE|Eurisko � Un pilot in cursa imobiliara

Radu Lucianu, Managing Director al companiei de consultanta imobiliara CBRE|Eurisko, are in spate o o experienta de aproape zece ani in piata de real estate, iar dupa imobilare, „a doua dragoste” tine de tot ceea ce implica un motor puternic, in copilarie visand sa devina pilot.

„Tatal meu m-a influentat cel mai mult in copilarie. Imi amintesc ca, atunci cand aveam in jur de 5 ani, am plecat cu alti doi copii spre restaurantul Bolta Rece. Ajunsi in fata restaurantului, ne-am oprit, am privit si ne-am intors acasa, fara sa avem curaj sa mai intram. Cand a aflat tata, mi-a tras o mama de bataie zdravana, pentru ca el intelesese ca am fost <<in>> restaurant si nu doar <<pana la>>”, isi aminteste zambind Radu Lucianu.

Eroii preferati din copilaria managerului CBRE|Eurisko au fost Donald si Mannix.

“Cel mai frumos cadou a fost tot de la tata – un set de 10 masinute Matchbox”, ne-a spus Lucianu.

Andrei Panculescu, Westhill Development � Visam sa ajung pompier sau popa

Andrei Panculescu conduce operatiunile Westhill Romania, companie de consultanta financiara si dezvoltare imobiliara originara din Marea Britanie, ce a intrat pe piata locala in anul 2006. Anterior, Panculescu a ocupat functia de director general al companiei CBRE|Eurisko.

“Copilaria mea a purtat amprenta bunicului, Victor Panculescu, el avand cea mai puternica influenta asupra mea in acea perioada”, a declarat Directorul Westhill Romania.

Cel mai frumos cadou primit de Andrei Panculescu a fost o masina de curse Porsche.

“Cand eram mic, visam sa ajung pompier…apoi am vrut sa ma fac popa. Ca filme preferate, ma uitam la Cartea Junglei si la Toate Panzele sus. Astazi, prefer Prison Break”, ne-a spus Panculescu.

Dan Berteanu: Vindeam fie teme, fie petarde

Dan Berteanu (36 ani) a absolvit in 1995 Facultatea de Automatica si Calculatoare din UPB, iar in 1998 a devenit regional sales manager in cadrul companiei NCH Corporation fiind retailer de produse chimice. Anul 2002 a adus o schimbare radicala in dezvoltarea sa profesionala prin intrarea in industria de training ca sales manager in cadrul Achieve Global, divizie a holdingului United Business Development (UBD). Patru ani mai tarziu, in 2006, preia functia de general manager al UBD, functie pe care o ocupa si in prezent.

Despre copilul Dan Berteanu, general managerul UBD isi aminteste cu placere de ziua de 1 iunie cand primea cadou „guma de mestecat tigareta, care era tare de-ti cadeau plombele”, de plimbarile cu familia prin parc, dar si de jocurile de bridge devenite traditie.

„Parintii mei si inca doua familii se intalneau de doua ori pe luna, duminica, si jucau bridge de dimineata pana noaptea. Imi aduc aminte ca, la terminarea clasei intai, in primul weekend apropiat de 1 iunie, am jucat bridge pentru prima data si am iesit de la masa doar cand m-au trimis la culcare. Dupa ce-am crescut mi-am dat seama ce rabdare si nervi de otel au avut parintii mei si prietenii lor”, povesteste managerul de azi.

Inca din copilarie, general managerul UBD a fost pasionat de literatura , amintindu-si cu drag de cartea sa favorita „Legendele si Miturile Greciei Antice” pe care marturiseste ca a citit-o de cel putin zece ori. „Acum este lipita cu foarte mult scotch. Chiar si dupa atatia ani, imi aduc aminte detalii despre viata zeilor si a semi-zeilor sau intamplari fantastice, care trebuie sa recunosc ca „m-au salvat” in multe vacante atunci cand seara a trebuit sa inventez povesti pentru copiii mei.”

Dan Berteanu a fost pasionat inca din adolescenta de vanzari si isi aminteste ca inca din clasa a 6-a si-a mananifestat spiritul de vanzator.

„Vindeam fie teme, fie petarde (imi placea mult chimia pe vremea aceea si cu ajutorul trusei „Micul Chimist” faceam tot felul de dracii), fie intermediam vanzari de adidasi Rosprint sau Rostart sau guma de mestecat”.

Privind in urma general managerul UBD considera ca job-ul actual reflecta dorintele sale din copilarie. „Intr-un fel job-ul de acum reflecta cele doua dimensiuni ale copilariei mele. Prima dimensiune se leaga de perioada de pana in clasa a 4-a, cand am copilarit la bunica mea, care locuia intr-un cartier numit Cioplea (prin Dristor), demolat de Ceausescu prin anii ’80. Acolo exista o comunitate catolica in care toata lumea se cunostea cu toata lumea, se vorbea intr-un amestec de romana cu croata si bulgara, iar jocurile noastre erau batai cu zmee, case in stejarii din curtea bisericii, triburi de indieni, intreceri de tras cu arcul si alte lucruri de genul acesta, care au disparut in zonele urbane din Romania zilelor noastre. Deci multa efervescenta si tot timpul lucruri noi. A doua dimensiune se leaga de perioada dupa clasa a 5-a cand, dupa ce tatal meu a fost mutat disciplinar pentru 2 ani la o balastiera de Arges, cu interdictie de a intra in Bucuresti, m-am trezit cu responsabilitati pentru care nu eram neaparat pregatit. Am invatat singur pentru admiterea la liceu, aveam „grija” de sora mea, faceam piata ca s-o ajut pe mama si asa mai departe. Refugiul meu de atunci erau cartile. Deci studiu continuu si responsabilitate fata de cei din jurul meu. Asta se intampla si azi!

Spritul antreprenorial si l-a manifestat inca din facultate cand si-a dorit sa castige singur bani. Daca la inceput a facut acest lucru pentru a se lauda in fata prietenilor si a familiei, dupa accea a fost nevoit sa isi intretina familia. „In ’91 tata si-a pierdut slujba, mama nu castiga spectaculos, iar sora mea invata pentru admiterea la liceu. De aceea, am avut magazin, am vandut tigari de contrabanda, am jucat pocker si am descarcat camioane de apa minerala in Chitila”.

De 1 iunie, Dan Berteanu va fi alaturi de copiii sai, incercand sa monteze noua piscina achizitionata special pentru acestia. „Piticii mei si-au dorit foarte mult o piscina atunci cand ne-am mutat la casa. Le-am cumparat-o si sper ca vremea sa tina cu noi si de 1 iunie iunie, s-o montam impreuna si sa aiba parte de prima „balaceala” pe anul acesta”.

Berteanu apreciaza educatia pe care tinerii americani o primesc, fiind de parere ca acest tip de educatie sta la baza puterii ecomoniei si a poporului american. Acestia sunt invatati inca de mici sa lucreze si sa aprecieze banii pe care ii primesc si castiga. „La noi mentalitatea este diferita. Noi parintii ne dorim <ce e mai bun> pentru copiii nostri si acest lucru inseamna pentru multi sa-i cocolosim si sa le oferim tot ce-si doresc, fara sa ne gandim la consecinte si ce fel de caractere construim”.

Catalin Mahu, La Mama: Puterea exemplului este sfanta

Pentru Catalin Mahu, manager al lantului de restaurante La Mama si a cafenelelor Cafepedia, dorinta de a avea propria afacere s-a manifestat inca din timpul liceului. “In mod real s-a intamplat din anul intai de facultate. Este simplu, intai am avut posibilitatea, apoi era o anumita mandrie personala de a fi pe picioarele mele si mai mult, de a fi in stare sa-mi ajut parintii oricand”, ne-a spus Mahu.

Copilaria si-a petrecut-o la Onesti, orasul sau natal, fiind fascinat de mic de istorie.

“Cand eram mic ma fascinau domnitorii tarilor romanesti, iar un exemplu poate fi Stefan cel Mare”. Citea oricand cu placere “Legendele Olimpului”, scrisa de autori greci, insa “Cuore, inima de copil” este cartea care ii vine cel mai usor si des in minte.

”Consider ca am avut o copilarie minunata, cu niste parinti extraordinari, care au stiut sa creeze acele valori pe care eu le consider esentiale: cinste, realizare prin munca, dorinta de a invata”, afirma Mahu. In timpul liceului, tatal sau i-a oferit un aparat de fotografiat performant pentru acea vreme: “M-a invatat sa fac fotografii si cum sa le prelucrez in laborator, m-a invatat sa-mi calculez pretul de cost si apoi mi-a spus ca ar cam fi cazul sa nu-i mai cer bani de buzunar. Colegii si prietenii mei din acea perioada au sute de fotografii din aproape orice moment al vietii de liceu”, isi aminteste managerul La Mama.

Mama sa, o simpla asistenta de farmacie, a fost cea care l-a invatat valoarea banului, obisnuind sa economiseasca banii. “Cateodata, find in oras, chiar daca ii era foarte sete, nu schimba o hartie de 100 lei (era o bancnota mare pe vremuri ) si prefera sa economiseasca banii. Era un sacrificiu pe care eu ca si copil il intelegeam. Puterea exemplului este sfanta”, considera Mahu.

Proprietarul La Mana recunoaste ca o situatie materiala buna usureaza accesul la o educatie buna, dar nu exte o conditie suficienta. “In Romania, inca accesul la educatie este liber si conteaza doar sa vrei. Ok, ceva efort, ceva renuntari, dar este mai bine decat sa-ti ratezi viata. Dupa parerea mea, banii te ajuta, dar nu sunt nici pe departe o garantie a succesului, iar ierarhiile se vor schimba neincetat”.

Despre copiii de azi, Mahu nu poate decat sa aprecieze accesul mai facil la informatie si cunoastere, insa regreta distrugerea invatamantului romanesc, care, in opinia sa, era foarte performant, orientat catre cunoastere, cu toate ca existau si lipsuri. “Au mai multa informatie: unii sunt viitorul si “ pazea! “ ca vin cu viteza mare, altii si-au ales gresit eroii”.

In ceea ce priveste ideea de a munci, in sprit american, inca din frageda copilarie, managerul a promis ca baiatul sau va intelege cum se conduce un restaurant. “Matei, baiatul meu , cand va atinge varsta de 7 ani va face cunostinta cu bucataria unui restaurant unde va invata sa curete cartofi si alte munci specifice”. Matei are acum trei ani si jumatate, iar tatal sau va fi primul care il va educa “sa fie cinstit si sa inteleaga ca banii se fac prin munca”.

Catalin Mahu este proprietarul lantului de restaurante La Mama si a cafenelelor Cafepedia. Anul trecut, cifra de afaceri a restaurantelor La Mama a atins 8 milioane de euro, cu o marja de profit de 15%, iar pentru anul in curs se estimeaza o crestere de 50% si incasari de 12 milioane de euro, la care vor contribui si viitoarele trei locatii care vor fi inaugurate in 2008. Doar anul trecut, aproximativ 4.000 de clienti au servit zilnic masa in restaurantele La Mama.

Andrei Sulyok, Lindab Romania: Pasiunea mea era fotbalul

“In copilarie, pasiunea mea, aproape unica, era fotbalul”, isi rezuma asfel copilaria managerul Lindab Romania, Andrei Sulyok. Mai mult decat un hobby, fotbalul i-a adus managerului de astazi primele notiuni legate de responsabilitate si munca.

“ Am inceput sa-mi castig singur existenta foarte devreme, jucand fotbal de performanta, de la varsta de 17 ani si chiar daca aduceam doar o contributie redusa la cheltuielile familiei, am invatat foarte repede sa fiu cumpatat in aceasta privinta. Cand am plecat in armata aveam economisiti 15.000 de lei, depusi la CEC pe trei cecuri de cate 5.000”, isi aminteste Sulyok.

Modelul sau in viata a fost Sepp Mayer, portar al echipei Bayern Munchen si al nationalei Germaniei. “I-am urmat partial exemplul, fara sa ajung niciodata la nivelul lui, asa ca la varsta de 26 de ani am “agatat ghetele in cui”, continua Sulyok.

Directorul general Lindab Romania a avut o copilarie fericita, dovedind abilitati manageriale inca de atunci, pe care le-a si exersat in practica. “Inca din copilarie imi placea competitia si daca mai eram si recompensat in vreun fel, determinarea si dorinta de a invinge erau si mai mari”, spune acesta. Cartea sa preferata din copilarie, Papillon, a fost si prima carte citita in limba maghiara, dupa doua luni in care a facut eforturi imense sa invete limba maghiara, nedorind nici o clipa sa abandoneze.

In anii ’80, tanarul Andrei vindea copiilor, colegi si amici, guma de mestecat, ciocolata africana, bomboane cu alune si pungi de plastic, “toate toate cumparate de la o matusa din Oradea si, evident, vandute cu un adaos mai mic sau mai mare in functie de “marfa” si de “client”. A fost primul meu contact cu “comertul liber”. In 1994 am demarat propria afacere, ca toata lumea la acel moment, in comert”, adauga Sulyok.

Chiar daca acum conduce o companie cu o cifra de afaceri de aproximativ 50 milioane de euro, in domeniul constructiilor civile si industriale, Sulyok este adeptul schimbarilor pas cu pas si a incurajarii pasiunilor din copilarie. “Toate trebuie facute la timpul lor, important este sa descoperim ce le face placere copiilor nostri. Sigur, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne directionam copiii, dar este foarte important sa descoperim abilitatile lor si, in functie de acestea, sa-i lasam sa se dezvolte”.

In opinia managerului Lindab Romania, copiii de astazi sunt mult mai indrazneti, mai informati, iar aria lor de cunoastere devine incomparabil mai larga, insa diferentele de ordin material devin mai vizibile in prezent.

“Cand eram eu copil banii contau mult mai putin, pentru ca alternativele erau mult mai putine. Diferentele dintre copii, datorate situatiei materiale diferita a parintilor, nu erau la fel de vizibile ca in ziua de azi. Evident ca fiecare parinte isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul lui. De aceea, de multe ori, parintii nu stiu sa aleaga intre ce este necesar, bun, sanatos pentru copil si ceea ce este la moda, “trendy” sau doar un moft”, subscrie Sulyok.

Directorul Lindab Romania are o fetita, Andreea, in varsta de opt luni, “blonduta si cu ochi albastri, o dulceata de fata” si plina de energie. De 1 iunie, fetita va fi, alaturi de familie, la petrecerea organizata de firma Lindab pentru copiii angajatilor, pe 31 mai, la Cernica.

Sulyok isi doreste ca Andreea “sa fie curajoasa, sa-si urmeze instinctul si sa-si aleaga un domeniu si o ocupatie pe care s-o faca, in primul rand, cu pasiune si cu placere”, aceeasi pasiune pe care el a investit-o in fotbal. “Am fost fotbalist, acesta a fost visul meu de mic copil si chiar daca n-am jucat la nivel inalt, asa cu mi-am dorit, am facut-o cu pasiune”, incheie directorul Lindab Romania.

Catalin Ionescu, Codecs: Literatura copilariei, marcata cartile de aventura

Catalin Ionescu (47 ani) este absolvent al facultatii de Geologie si Geofizica din cadrul Universitatii Bucuresti. In 1993 a devenit membru fondator al Codecs si manager al centrului regional Oradea, iar din 1995 si pana in prezent ocupa functia de Chairman & CEO al Codecs.

Despre copilul Catalin Ionescu, presedintele Codecs isi aminteste cu nostalgie de ziua de 1 iunie cand iesea la joaca cu prietenii sau colegii si devorau cu furie dulciurile primite de la parinti. Literatura copilariei a fost marcata cartile de aventura, printre favorite fiind Expediatia Kon-Tiki a lui Thor Heyerdhal.

CEO-ul Codecs marturiseste ca nu este convins ca in copilarie si-ar fi dorit sa fie conducatorul unui grup de oameni. „Pana spre 30 de ani am tot crezut ca a fi sef este o povara si ca satisfactiile sunt prea mici. Abia mai apoi am invatat sa aflu satisfactiile de a fi conducatorul unui grup de oameni, bucuria si implinirea de a fi lider”.

Primii bani i-a castigat la varsta de 18 ani, lucrand ca zilier pentru a obtine banii necesari sa plece in vacanta la mare. „Imi amintesc ca am fost tare mandru sa merg la mare doua saptamani pe banii mei. De atunci si pina am terminat facultatea am muncit cite 2- 3 saptamani in fiecare vara ca si zilier pentru a-mi castiga banii de vacanta la mare. A fost o foarte buna lectie de viata, spun eu acum, desi atunci nu eram eu asa de plin de elan muncitoresc. Ma rog, erau si cu totul alte vremurile”.

Presedintele Codecs marturiseste ca nu a fost niciodata un „om de afaceri” sau „comerciant” si considera ca nici in prezent nu poseda foarte bune aptitudini in acest sens. „Eu sunt mai degraba tipul de `administrator` sau de lider, nicidecum nu pot intruchipa ideea de `om de afaceri` sau cel putin nu cea pe care o au in minte oamenii din tara asta”.

De 1 iunie Catalin Ionescu va fi alaturi de cei doi fii ai sai. „Celui mic cred ca ii voi cumpara un catel fiindca cel pe care-l are acum este pe moarte, cat despre cel mare, cred ca iesim la o bere impreuna”. Ionescu marturiseste ca cei doi fii ii seamana, in timp ce la cel mare observa o asemenare fizica destul de mare, iar gesturile lui ii amintesc atat de defectele cat si de calitatile sale, la cel mic regaseste uneori aspecte comportamentale si mici ticuri, redescoperindu-se chiar si in jocurile pe care la randul sau le practica cand era copil.

Referindu-se la educatia pe care tinerii americani o primesc, Catalin Ionescu considera ca aceasta este mai putin orientata spre memorare si reproducere, fiind mai degraba orientata spre pregatirea copilului, a tanarului pentru viata in dobandirea unor comportamente si atitudini utile si valoroase pentru tot restul vietii, accentul fiind pus pe deprinderea de a gandi singur fara a deveni „o masina de reprodus cuvinte, idei sau procese”.

Presedintele Codecs este de parere ca in Romania gandirea critica nu este in nici un fel incurajata la nici un nivel. „Noi continuam sa ignoram un adevar simplu: Oamenii sunt angajati pentru ceea ce stiu si sunt concediati pentru cum se comporta. Nu am vazut niciodata pe cineva concediat pentru ca nu stie sau nu cunoaste ceva anume. Cu toate acestea continuam sa punem accent doar pe memorare si reproducere, lucruri fara sens intr-un context complex si atat de imprevizibil ca lumea moderna de azi. La noi, imbogatirea rapida a unora si sintagma sa aibe copilul meu macar ce nu am avut eu parte sunt fenomene culturale distructive cotidiene.”.

Matica: Cu siguranta mi-ar fi placut si in copilarie actualul job

Madalin Matica, pasionat de online si mai ales de comertul electronic, un domeniu in care spune ca ar lucra fara sa fie platit, a devenit, in 2004, Director of European Operations pentru Dot Commerce, primul procesator de carduri din Romania.

Matica marturiseste ca managerului copil i-ar fi placut job-ul actual, pe care il descrie ca pe o “joaca” extrem de seriosa, mereu captivanta si incitanta.

“Imi stimuleaza creativitatea, sunt intr-o permanenta competitie cu ceilalti si cu mine, lucrez cu o echipa puternica si relaxata. Nu exista automatisme sau patternuri de executie in jobul meu. Nu pot trai in automatisme”, explica oficialul de ce crede ca i-ar fi placut inca din copilarie activitatea de acum.

Copilul a carui carte preferata a fost “Micul Print” astepta multe cadouri in fiecare an de 1 iunie, insa in ciuda pasiunii pentru lectura, incadra atunci, ca si acum, cartile in categoria “nu este cadou, este normalitate”.

Inca de mic a intrat in “business-ul” cu jucarii, schimbandu-le cu copiii mai mari pe cele de care se plictisea. “Eram pacalit de cei mari dar aveam satisfactia de a face “afaceri” cu ei. Nu am fost (si nu sunt) atras de “revanzare” cu un profit fara plus valoare. Ceea ce mi-a displacut in copilarie imi displace si astazi” marturiseste Madalin Matica.

In jurul varstei de 15 ani si-a dorit sa aiba banii proprii, iar la 18 ani si-a luat primul job. Valoarea banilor a invatat-o de la parinti, dar recunoaste ca nu este un om calculat si econom, ci se ghideaza dupa principiul “castiga mai multi bani ca sa nu fii nevoit sa reduci cheltuielile”.

“Am avut mereu un mic “salariu” lunar alocat de parinti pe care ma chinuiam sa il administrez corect. Desigur totul se dadea peste cap la prima cofetarie. Puteam insa sa obtin mai multi bani ajutand in casa la taskuri care nu imi erau alocate aprioric”, spune Madalin Matica.

Stefan, fiul cel mare al oficialului DotCommerce, a mostenit de la tatal sau spiritul de competitie si dorinta de a castiga cu orice pret, dar si pasiunea pentru lectura. Cu fiul cel mic, Olaf, in varsta de doua luni, Matica se aseamana pentru moment in determinarea de a cere cu putere ceea ce doreste. “Lucru care ii innebuneste pe vecini”, glumeste oficialul.

Madalin Matica apreciaza modelul american, care ii incurajeaza pe copii sa castige bani de buzunar prin diverse activitati.

“Romania are o serie lunga de patternuri educationale care sunt potrivite pentru anii 1800 si nu 2008. Din pacate orice greseala facauta de parinti in perioada copilariei/adolescentei este platita din greu ulterior. Incerc sa dau o educatie “americana” copiilor mei si am norocul sa o cunosc foarte bine”, spune reprezentantul DotCommerce.

Cristian Rigu, Mazda Romania: Marea dorinta a copilariei era sa castig la loto

Cristian Rigu a fost numit in functia de country manager pentru Mazda Romania in luna ianuarie a anului trecut, iar inca din 2007 a incercat sa mareasca reteaua de dealeri din Romania si sa dezvolte brandul pe plan national, ajungand, in primele patru luni ale acestui an, la o crestere in vanzari cu 480% mai mari fata de aceeasi perioada a anului precedent.
Rigu a reusit intr-un timp relativ scurt sa-si indeplineasca obiectivele cu care a venit la bordul companiei, fiind ajutat de ambitia care il caracterizeaza si de felul sau de a fi, neinfluentabil.

“In copilarie, nu m-am lasat influentat de nimeni si nu am avut un model anume, ci am urmat exemplul parintilor mei in ceea ce priveste viata si comportamentul”, isi aminteste seful Mazda.

Desi astazi reprezentantul Mazda detine o functie si un rol important in industria auto din Romania, acesta sustine ca nu s-a gandit niciodata in mod special ca va ajunge sa aiba o pozitie de top intr-o companie de o asemenea talie, in sensul ca nu a urmat un “antrenament” particular pentru asta.

Cand era mic, CEO-ului de asta de la Mazda ii placea sa cante, drept pentru care toti vecinii pe care ii “teroriza” cu hobby-ul sau credeau ca Rigu va ajunge un mare cantaret.

Referitor la Ziua Copilului din anii copilariei sale, Rigu mentioneaza ca nu avea momente tocmai placute, din cauza manifestatiilor care se practicau in acea perioada. In schimb, acesta se bucura de faptul ca, in prezent, “copiii nu mai sunt implicati in astfel de evenimente si pot sa se joace in voie”.

Intrebat daca are vreun regret in legatura cu perioada in care era copil, Rigu a declarat ca atunci “cand esti mic iti doresti o multime de lucruri, dar nu toate visele se transforma in realitate, mentionand ca o mare dorinta a sa din copilarie era aceea de a castiga la Loto.

“Din pacate, pana in momentul de fata, aceasta dorinta nu s-a indeplinit”, a adaugat acesta zambind.

Amintindu-si de zilele infantilitatii sale, Rigu afirma ca ii placeau si ca inca ii mai plac desenele animate Tom & Jerry si ca, daca ar putea sa dea timpul inapoi, si-ar dori sa faca mai multe nebunii, asa cum face orice copil, dar si sa aloce mai mult timp pentru joaca.

Asadar, chiar daca seful Mazda nu se juca foarte mult, acesta nu avea o anumita pasiune pentru o materie de la scoala, acordand, dupa cum insusi declara, “aceeasi atentie tuturor materiilor”.

Sorana Savu : Cel mai frumos cadou din copilarie a fost un casetofon Philips

Sorana Savu, Senior Partner la Premium Communication, conduce firma de PR pe care a fondat-o in 2001, alaturi de sotul sau, Andrei. Coordoneaza programe de comunicare pentru clienti ca Whirlpool, Motorola, Mastercard sau Xerox.

Savu a descoperit relatiile publice in al doilea an de facultate, dupa ce isi dorise initial sa devina ambasador sau jurnalist. “Facultatea am inceput-o gandindu-ma ca, la apogeul carierei, voi ajunge sa scriu editoriale intr-un mare cotidian. Un an mai tarziu am descoperit relatiile publice si la ele mi-a ramas sufletul in cei patru ani pe care i-am petrecut in publicitate.
Acum fac ce-mi place si pentru ce m-am pregatit”, spune Sorana Savu.

Inainte sa viseze la o cariera in jurnalism, relatii publice sau publicitate, Savu isi dorea sa se faca doctor. Asta pana cand a trebuit sa invete genetica si anatomie in liceu si a constatat ca memorarea mecanica nu i se potriveste.

Persoana care i-a influentat cel mai mult copilaria a fost profesoara de limba romana, Atena Halichias. “Mi-a predat foarte putin, doar doi ani, dar a fost suficient sa ma ambitioneze sa scriu, sa particip la toate olimpiadele de limba romana si sa si castig. Am ramas prietene, ne este nasa de cununie si tinem legatura si acum, dupa 20 de ani, pe mail”, spune Sorana Savu.

Cel mai frumos cadou pe care l-a primit in copilarie a fost un casetofon Philips – “el m-a invatat engleza”. Ii placea sa se uite la desene animate cu Tom si Jerry (personajul preferat era Jerry, bineinteles), dar nu crede ca a sarbatorit vreodata cu advarat Ziua Copilului. “Era prea sufocata de ritualurile comuniste care reuseau sa-ti taie orice chef. Ma bucuram ca mai am doua saptamani pana la vacanta mare”, isi aminteste sorana Savu.

Tot in copilarie, PR-ista isi dorea sa emigreze in Germania. Nu i-a iesit, dar nici nu regreta , pentru ca Germania nu se mai afla, in prezent, in topul preferintelor ei. Nu a ajuns inca sa scrie serios deoarece nu ii permite timpul. “Dar planurile pe care mi le-am facut dupa copilarie, in schimb, s-au intamplat rapid.”

Radu Apostolescu, eMag - Un copil pasionat de calculatoare

Radu Apostolescu, de profesie medic, dar pasionat de calculatoare, a pus bazele eMag.ro in 2001, impreuna cu alti doi colegi, intr-un moment in care .ro abia incepea sa se dezvolte.

Despre copilul Radu Apostolescu, directorul pentru dezvoltare online si co-proprietarul eMAG isi aminteste ca ziua de 1 iunie era ceva “oficial, si nu una cu valoare sentimentala, “poate si din cauza felului cum era serbata inainte de revolutie”, dupa cum marturiseste.

Literatura copilariei inscria cartile cu aventuri sau SF, citite o singura data de la cap la coada, din care recitea capitole pe sarite.

“Cele mai citite in felul acesta au fost cele cu capitanul Nemo – 20.000 leghe sub mari si Insula misterioasa, apoi Ciresarii. Imi placeau foarte mult cele de aventuri si SF deci Jules Verne era la loc de cinste”, isi aminteste oficialul eMag.

Actualul director pentru dezvoltare online, pasionat in copilarie pe rand de constructii si de calculatoare, crede ca i-ar fi placut de mic placut job-ul actual.

“Sunt la fel de fascinat de calculatoare ca si atunci cand l-am pipait pe primul – undeva prin 85 probabil – un Spectrum. Din cand in cand mai joc jocuri de pe vremea aceea. Inainte de calculatoare eram pasionat de jocuri de constructie, mai intai mecanice si apoi electronice – era un joc MED de montaje electronice si-l aduce cineva aminte?”

Dand dovada de spirit antreprenorial, elevul Apostolescu din gimnaziu cofenctiona pe comanda jucarii si bentite inscriptionate cu nume de formatii sau de canteri, pe care le vindea colegilor, castingand de unul singur primii bani. Dupa revolutie, adolescentul castiga banii proprii vanzand casete cu jocuri in consignatii.

“Era o chestie foarte importanta de self-esteem, aveam bani castigati de mine. Cred ca motivatia era un nivel psihologic de independenta”, marturiseste Apostolescu, precind insa ca nu isi mai aminteste primele lectii despre valoarea banilor.

De 1 iunie, Radu Apostolescu va megre cu fiica Ana, in varsta de 3 ani, la o petrecere cu multi copii si jucarii. Oficialul spune ca micuta ii seamana in “seriozitatea” cu care se joaca, in atentia pentru detalii, dar si in pasiunea pentru trenulete, pe care i le-a cumparat “manat” de amintirile din propria copilarie.

Apostolescu apreciaza ca educatia pe care o primesc copiii americani, care au o activitate part-time din care castiga bani de buzunar, este foarte importanta si benefica, deoarece americanii isi invata de mici copiii ca banii trebuie munciti.

“Din pacate la noi e o problema de cultura, exista un protectionism exagerat al parintilor care zic ‘Lasa-l se joace si sa nu aiba nici o grija cat mai mult, ca o sa munceasca din greu toata viata.’ Munca la noi cred ca a fost asociata mult prea mult cu o corvoada, cu un rau necesar supravietuirii. Acestea sunt urmarile cele mai dramatice ale trecutului si care franeaza din inertie inca, evolutia”, spune Radu Apostolescu.

Roxana Dumitru, Leo Burnett, o indragea pe Heidi, fetita muntilor

Roxana Dumitru, managing director Leo Burnett, isi dorea o meserie frumoasa (alta decat cea de stewardesa) care sa o ajute sa viziteze lumea. “Eram fascinata si avida de cunoastere si fiecare carte citita ma transpunea automat in universul locului respectiv”, spune ea.

In functie de perioada de copilarie in care se afla, au fost mai multe persoane care si-au pus amprenta asupra personalitatii Roxanei: la inceput parinitii, bunicii si apoi verisorii cu care a copilarit. Insa cel mai mult a fost influentata de verisorul ei, care a fost “role-modelul” sau in viata, un om care a reusit prin forte proprii sa aiba niste realizari profesionale extraordinare.

Roxana Dumitru isi aminteste ca 1 iunie nu era prilej de bucurie pentru ea, in copilarie. “Ne chinuiau la scoala cu tot felul de manifestari si serbari care, pe noi copiii, ne plictiseau ingrozitor, dar profesorii trebuiau sa bifeze la Inspectorat ca au facut actiunea”. Tot din cauza comunismului, nu a avut parte de prea multe desene animate. Dar preferata ei a fost Heidi, fetita muntilor.

Cel mai frumos si mai dorit cadou al copilariei a fost un catel pe care l-a indragit din prima secunda si care a ramas alaturi de Roxana 16 ani. “Era prietenul meu, ma urma peste tot, era extrem de iubitor si ma intelegea din priviri: cand eram trista, venea si isi punea boticul umed pe mana mea si reusea aproape intotdeauna sa ma insenineze”.