Top management de 1 iunie: 15 sefi la varsta copilariei

Catalin Ionescu (47 ani) este absolvent al facultatii de Geologie si Geofizica din cadrul Universitatii Bucuresti. In 1993 a devenit membru fondator al Codecs si manager al centrului regional Oradea, iar din 1995 si pana in prezent ocupa functia de Chairman & CEO al Codecs.

Despre copilul Catalin Ionescu, presedintele Codecs isi aminteste cu nostalgie de ziua de 1 iunie cand iesea la joaca cu prietenii sau colegii si devorau cu furie dulciurile primite de la parinti. Literatura copilariei a fost marcata cartile de aventura, printre favorite fiind Expediatia Kon-Tiki a lui Thor Heyerdhal.

CEO-ul Codecs marturiseste ca nu este convins ca in copilarie si-ar fi dorit sa fie conducatorul unui grup de oameni. „Pana spre 30 de ani am tot crezut ca a fi sef este o povara si ca satisfactiile sunt prea mici. Abia mai apoi am invatat sa aflu satisfactiile de a fi conducatorul unui grup de oameni, bucuria si implinirea de a fi lider”.

Primii bani i-a castigat la varsta de 18 ani, lucrand ca zilier pentru a obtine banii necesari sa plece in vacanta la mare. „Imi amintesc ca am fost tare mandru sa merg la mare doua saptamani pe banii mei. De atunci si pina am terminat facultatea am muncit cite 2- 3 saptamani in fiecare vara ca si zilier pentru a-mi castiga banii de vacanta la mare. A fost o foarte buna lectie de viata, spun eu acum, desi atunci nu eram eu asa de plin de elan muncitoresc. Ma rog, erau si cu totul alte vremurile”.

Presedintele Codecs marturiseste ca nu a fost niciodata un „om de afaceri” sau „comerciant” si considera ca nici in prezent nu poseda foarte bune aptitudini in acest sens. „Eu sunt mai degraba tipul de `administrator` sau de lider, nicidecum nu pot intruchipa ideea de `om de afaceri` sau cel putin nu cea pe care o au in minte oamenii din tara asta”.

De 1 iunie Catalin Ionescu va fi alaturi de cei doi fii ai sai. „Celui mic cred ca ii voi cumpara un catel fiindca cel pe care-l are acum este pe moarte, cat despre cel mare, cred ca iesim la o bere impreuna”. Ionescu marturiseste ca cei doi fii ii seamana, in timp ce la cel mare observa o asemenare fizica destul de mare, iar gesturile lui ii amintesc atat de defectele cat si de calitatile sale, la cel mic regaseste uneori aspecte comportamentale si mici ticuri, redescoperindu-se chiar si in jocurile pe care la randul sau le practica cand era copil.

Referindu-se la educatia pe care tinerii americani o primesc, Catalin Ionescu considera ca aceasta este mai putin orientata spre memorare si reproducere, fiind mai degraba orientata spre pregatirea copilului, a tanarului pentru viata in dobandirea unor comportamente si atitudini utile si valoroase pentru tot restul vietii, accentul fiind pus pe deprinderea de a gandi singur fara a deveni „o masina de reprodus cuvinte, idei sau procese”.

Presedintele Codecs este de parere ca in Romania gandirea critica nu este in nici un fel incurajata la nici un nivel. „Noi continuam sa ignoram un adevar simplu: Oamenii sunt angajati pentru ceea ce stiu si sunt concediati pentru cum se comporta. Nu am vazut niciodata pe cineva concediat pentru ca nu stie sau nu cunoaste ceva anume. Cu toate acestea continuam sa punem accent doar pe memorare si reproducere, lucruri fara sens intr-un context complex si atat de imprevizibil ca lumea moderna de azi. La noi, imbogatirea rapida a unora si sintagma sa aibe copilul meu macar ce nu am avut eu parte sunt fenomene culturale distructive cotidiene.”.