-
Raiffeisen postează anunțuri de angajare în Rusia, chiar dacă anunțau exit-ul
-
Salt Bank vs. Revolut: Cum arată ofertele celor două bănci puse față în față
-
Andrea Orcel, șeful UniCredit, votat pentru încă un mandat de trei ani
-
Raport: Economia României ar putea creşte cu 2,7% în 2024 şi cu 1,9% în 2025
-
Jumătate dintre români consideră că situația economică este mai degrabă bună
-
Statul se împrumută cu 35 de milioane lei, după alte 2 miliarde săptămâna asta
Randamentele raman cele mai bune din regiune
Avand o expunere preponderent pe instrumente cu venit fix, fondurile de pensii private au reusit in primele sase luni sa obtina un randament de 7%, echivalent cu o performanta de 14% pe an ramanand astfel cele mai performante din regiune. Persista insa anumite semne de intrebare pentru viitor, in conditiile in care oportunitatile investitionale pe piata instrumentelor cu venit fix se ingusteaza.
“Este foarte important in ce directie mergem pentru rezultate maxime, care nu sunt asteptate astazi sau maine, ci pe un orizont lung de timp de 10, 15 sau chiar 30 de ani in cazul pensiilor private. Tendinta generala este foarte importanta si nu variatiunile de moment, care pot fi atat in comportamentul investitional, cat si in rezultatul investiilor”, a declarat Crinu Andanut (foto), presedintele APAPR, in cadrul unei conferinte de presa.
El a mai explicat si faptul ca situatia se va inversa curand: tinand cont de diferentele de portofolii pe actiuni, fondurile de pensii care din cauza volatilitatii pietei au suferit unele pierderi pe actiuni ar putea fi marii castigatori de maine, cand piata de capital isi va reveni.
“Exista garantia relativa prin care administratorii sunt obligati sa stea intr-o marja stricta fata de media pietei, cu randamentul, dar si cu investitiile. Altfel, alocarea pentru un portofoliu in care majoritatea participantilor au un orizont investitional de cel putin 20 de ani de acum incolo ar trebui sa fie semnificativ mai mare in actiuni”, explica Emilia Bunea, CEO ING Fond de Pensii, care gestioneaza cel mai mare fond de pensii private obligatorii (Pilonul II).
Ea a mai atras atentia ca exista si presiunea politica si de imagine asupra fondurilor de pensii private, inclusiv prin propunerea repetata de “garantare a inflatiei” in pilonul II, ceea ce duce la alocari minime in actiuni, desi conditiile de piata ar putea permite valorificarea unor oportunitati.
“Printre multe alte dezavantaje, o garantare absoluta ar insemna ca renuntam cu totul la alocarea in actiuni. Cata vreme pluteste acest nor aparent avantajos asupra sistemului, pentru participant de fapt alocarile fondurilor vor fi sub ceea ce ar fi optim in active volatile, dar care dau un randament mai bun pe termen lung”, explica Bunea.
In acelasi sens, Andanut a insistat asupra nevoii, pe termen lung, de decuplare a strategiilor de investitii de media pietei, de aceea e numit “comportament investitional de grup”.
“Avem un comportament investitional de grup, de aceea si portofoliile investitionale seamana destul de mult intre ele, prea mult pentru gustul meu, de exemplu. Pe termen lung ne dorim sa ne putem diferentia prin investitii si performante diferite, evident, cat mai bune, dar deocamdata trebuie sa ramanem toti excesiv de prudenti, incercand sa avem rezultate in continuare pozitive, mergand pe instrumentele care pot asigura risc minim si randament acceptabil”, spune Andanut.
El a mai explicat comportamentul investitonal de grup si ca o presiune a imaginii publice asupra fondurilor de pensii.
“Astazi, suntem presati de comunicarea publica, de a raporta la niste termene care sunt prea timpurii pentru a judeca randamentele fondurilor de pensii la justa lor valoare. Fortati de acest lucru, trebuie sa ramanem intr-o marja acceptabila si sa ne uitam la termenul scurt.
Daca cineva ar decide sa investeasca pe termen lung (peste 20 de ani), probabil ca ar avea portofoliul pe actiuni mult mai bogat, dar asta ar insemna ca astazi acel fond de pensii ar putea sa arate foarte rau ca performante, din cauza volatilitatii pietei de capital, iar comunicarea rezultatelor catre participanti ar fi negativa”, declara Andanut.
In acest caz, fondurile “curajoase” ar putea ajunge in situatia adversa de a pierde participanti prin transfer, intrucat alte fonduri ar avea rezultate mai bune pe termen scurt.
“Aceasta presiune pe administratori genereaza un comportament investitional de grup, ceea ce nu este de dorit, dar este si o situatie grea, de criza cu inca un efect colateral al acesteia. Sunt convins ca adevarata competitie va fi intr-un mediu economic mai stabil. Atunci, unii dintre administratori vor fi mai indrazneti si vor lua acele oportunitati bune, necesare pentru participantii la fondurile lor de pensii”, subliniaza Andanut.
“Este foarte important in ce directie mergem pentru rezultate maxime, care nu sunt asteptate astazi sau maine, ci pe un orizont lung de timp de 10, 15 sau chiar 30 de ani in cazul pensiilor private. Tendinta generala este foarte importanta si nu variatiunile de moment, care pot fi atat in comportamentul investitional, cat si in rezultatul investiilor”, a declarat Crinu Andanut (foto), presedintele APAPR, in cadrul unei conferinte de presa.
El a mai explicat si faptul ca situatia se va inversa curand: tinand cont de diferentele de portofolii pe actiuni, fondurile de pensii care din cauza volatilitatii pietei au suferit unele pierderi pe actiuni ar putea fi marii castigatori de maine, cand piata de capital isi va reveni.
“Exista garantia relativa prin care administratorii sunt obligati sa stea intr-o marja stricta fata de media pietei, cu randamentul, dar si cu investitiile. Altfel, alocarea pentru un portofoliu in care majoritatea participantilor au un orizont investitional de cel putin 20 de ani de acum incolo ar trebui sa fie semnificativ mai mare in actiuni”, explica Emilia Bunea, CEO ING Fond de Pensii, care gestioneaza cel mai mare fond de pensii private obligatorii (Pilonul II).
Ea a mai atras atentia ca exista si presiunea politica si de imagine asupra fondurilor de pensii private, inclusiv prin propunerea repetata de “garantare a inflatiei” in pilonul II, ceea ce duce la alocari minime in actiuni, desi conditiile de piata ar putea permite valorificarea unor oportunitati.
“Printre multe alte dezavantaje, o garantare absoluta ar insemna ca renuntam cu totul la alocarea in actiuni. Cata vreme pluteste acest nor aparent avantajos asupra sistemului, pentru participant de fapt alocarile fondurilor vor fi sub ceea ce ar fi optim in active volatile, dar care dau un randament mai bun pe termen lung”, explica Bunea.
In acelasi sens, Andanut a insistat asupra nevoii, pe termen lung, de decuplare a strategiilor de investitii de media pietei, de aceea e numit “comportament investitional de grup”.
“Avem un comportament investitional de grup, de aceea si portofoliile investitionale seamana destul de mult intre ele, prea mult pentru gustul meu, de exemplu. Pe termen lung ne dorim sa ne putem diferentia prin investitii si performante diferite, evident, cat mai bune, dar deocamdata trebuie sa ramanem toti excesiv de prudenti, incercand sa avem rezultate in continuare pozitive, mergand pe instrumentele care pot asigura risc minim si randament acceptabil”, spune Andanut.
El a mai explicat comportamentul investitonal de grup si ca o presiune a imaginii publice asupra fondurilor de pensii.
“Astazi, suntem presati de comunicarea publica, de a raporta la niste termene care sunt prea timpurii pentru a judeca randamentele fondurilor de pensii la justa lor valoare. Fortati de acest lucru, trebuie sa ramanem intr-o marja acceptabila si sa ne uitam la termenul scurt.
Daca cineva ar decide sa investeasca pe termen lung (peste 20 de ani), probabil ca ar avea portofoliul pe actiuni mult mai bogat, dar asta ar insemna ca astazi acel fond de pensii ar putea sa arate foarte rau ca performante, din cauza volatilitatii pietei de capital, iar comunicarea rezultatelor catre participanti ar fi negativa”, declara Andanut.
In acest caz, fondurile “curajoase” ar putea ajunge in situatia adversa de a pierde participanti prin transfer, intrucat alte fonduri ar avea rezultate mai bune pe termen scurt.
“Aceasta presiune pe administratori genereaza un comportament investitional de grup, ceea ce nu este de dorit, dar este si o situatie grea, de criza cu inca un efect colateral al acesteia. Sunt convins ca adevarata competitie va fi intr-un mediu economic mai stabil. Atunci, unii dintre administratori vor fi mai indrazneti si vor lua acele oportunitati bune, necesare pentru participantii la fondurile lor de pensii”, subliniaza Andanut.