Costas Dumitrescu: La inceput ia-o usurel, fara investitii mari
Costas Dumitrescu este unul dintre veteranii fotografiei profesionale din Romania, fiind implicat de aproape 20 de ani in aceasta activitate. Dumitrescu a inceput sa fotografieze pe la inceputul anilor 80, “mai mult din joaca”, insa l-a convins totusi pe tatal sau sa ii cumpere un aparat de marit rusesc UPA, cu care a aprofundat putin, mai mult din exercitii nereusite si din distractie.
“Dupa vreo 2 ani m-am plictisit si am urcat aparatul de marit in pod, dar am tinut la indemana aparatul de fotografiat, un Smena pe vremea aceea, dar care si-a facut bine treaba de instrument de invatat. In cele din urma am ajuns la Zenith, copia fidela a aparatului german Praktika, cu care am mai facut fotografii ocazional, dar nu le-am mai developat si marit acasa”, povesteste el.
Dumitrescu a facut o parte de fotografie mai serioasa in timpul facultatii de regie teatru si apoi pe la inceputul anilor 2.000 cat timp a lucrat in televiziune. “De aproximativ 6-7 ani nu am mai facut altceva decat sa fotografiez, atat pentru castig cat si pentru satisfactia mea personala – nu se intelegei ca sesiunile platite nu le fac cu maxim de implicare profesionala”, subliniaza el.
Dumitrescu spune ca dificultatile intalnite in aceasta meserie nu sunt deloc putine, enumerand doar cateva dintre cele mai importante. In primul rand, chiar si in prezent, nu exista multe oportunitati serioase in legatura cu studiului sistematic al acestei meserii.
Alt aspect important este reprezentat de uneltele necesare punerii in act, instrumente care nu sunt deloc ieftine si care se innoiesc cu o viteza ametitoare in ultimii ani datorita evolutiilor tehnologice care nu iti permit sa ramai in urma in timp ce concurenta se lauda cu aparatura de ultima generatie.
“Cel putin camerele trebuie schimbate la 2-3 ani pentru ca obiectivele profesionale isi pastreaza mai mult calitatile si nu necesita inlocuirea dupa o perioada asa de scurta. Odata ce intri serios in fotografia profesionala realizezi ca nu toate tipurile de fotografie se realizeaza la fel si cu aceleasi mijloace asa incat trebuie sa te decizi ce poti face mai bine si unde ai cerere. Dupa ce te plasezi intr-o zona pe care o stapanesti apare cea mai mare provocare: clientii.Cum ii gasesti si cum ii convingi ca esti in stare sa faci ceea ce cer ei si ca nu au alta optiune mai buna”, spune Costas Dumitrescu, zambind.
Daca depasesti aceste dificultati, te lovesti de o problema “specific romaneasca – stabilirea pretului”. In tara nu exista “o breasla a fotografilor care sa stabileasca praguri de pret, macar orientative”. In tari cu experienta mai mare sunt criterii clare de situare pe scala profesionala si un fel de grila de preturi in functie de nivelul professional la care te situezi si de aparatura pe care o folosesti.
“La noi nu exista asa ceva si face fiecare ce vrea, fapt care duce la o confuzie masiva a pietei si la un deserviciu urias intregii tagme a fotografilor”, considera Costas Dumitrescu.
Cum e influentata piata fotografiei profesioniste de recesiune
Fotograful profesionist considera ca perioada pe care o traversam ii obliga pe fotografi sa isi reconsidere utilitatea sociala si comerciala. “Din punct de vedere comercial, odata cu incetinirea motoarelor economiei, publicitatea a scazut vertiginos ducand la falimentarea multor afaceri media care traiau foarte bine din reclama, si nici fotografia comerciala nu a fost ocolita de scaderea drastica a cererii pe piata de profil, asa ca ne raman aspectele sociale si estetice in prim plan, latura artistica a mestesugului”, spune Costas.
El spune ca in aceasta perioada de recesiune, fotografii pot petrece mai mult timp documentand si incercand noi abordari artistice care se vor putea dovedi utile in viitor. “Cine are un portofoliu de clienti trebuie sa il tina cu grija si sa caute mai mult ca pana acum clienti noi”, spune el.
Cat costa sa te apuci de fotografie profesionala
Un minim de aparatura profesionala cu care poti aborda o gama cat mai larga de subiecte se situeaza undeva intre 20.000 si 30.000 de euro, ceea ce inseamna camere, obiective, lumina si suporti, recuzita, fundaluri, calculatoare, softuri si alte anexe, sustine fotograful profesionst Costas Dumitrescu. “Apoi investitiile anuale constau in chiriile studiourilor si ale locatiilor, plata asistentilor si innoirea echipamentului in functie de uzura sau de noi aparitii”.
El a lucrat o perioada cu Canon 1Ds MarkII, 40d, 50d, 5DMarkII si obiective din gama lor profesionala, care sunt foarte bune, dar ergonomia si gama de obiective din plaja wide au putin de suferit. “Trecerea la echipamentul Nikon m-a costat destul de mult pentru ca piata de second hand nu este prea generoasa si nu am putut recupera mai mult de 50% din investitie. Acum Nikon D3x este camera de baza, iar pentru back-up micutul dar excelentul D7000, care imi asigura avantajul senzorului DX cu magnificarea de 1,5 foarte utila in fotografia wildlife"
Pentru cine se apuca acum de fotografie, sfatul lui Costas Dumitrescu este sa o ia "usurel, fara investitii prea mari" si sa aloce mai mult timp invatarii si experimentarii pentru ca situatia economica nu este prea grozava si accesul in zona de unde s-ar putea scoate ceva profit este limitat pentru moment. "Sa incerce part time in prima faza si in functie de evolutie sa decida daca este cazul sa se ocupe exclusiv de fotografie. Pentru fotografii profesionisti nu am sfaturi pentru ca nevoia ne invata pe fiecare sa ne descurcam”, mai spune fotograful.
Printre plusurile meseriei se numara faptul ca este un job creativ si cu puternica latura artistica, nu este rutina, iti faci numeroase contacte sociale prin calatorii multe si provocari.
Printre minusuri, pe langa cele subliniate anterior, Costas Dumitrescu spune ca este o concurenta destul de ridicata pe o piata redusa si investitia in aparatura este mare.
Dragos Manea: Cel mai dificil lucru este sa pornesti singur si de la zero
Dragos Manea spune ca practica fotografia “dintotdeauna, insa am inceput «sa trag tare» cam de sase ani. Pentru mine este o meserie si pasiune full-time, ca tot se cauta doi in unu”.El a inceput sa fotografieze “tot ce misca” atunci cand a luat primul aparat digital – un Benq care nu avea nici macar display, cu memorie de doar 16 Mb. “Lucrul mai serios a inceput cand am luat un Minolta Z3, un bridge excelent la vremea aceea. Tot atunci am luat si 3 reflectoare cu halogen de gradina pe post de lumini. Atunci doar visam la un blitz de studio sau la un aparat SLR cu obiective”, povesteste el.
In viziunea lui, cel mai dificil lucru este sa pornesti singur si de la zero – “ai momente in care stii ca ai putea face ceva mai bine, dar nu ai aparatura necesara si nici banii sa o cumperi. Sunt momente in care esti «pe zero» si-ti vine sa renunti, sa iti iei un serviciu care sa iti asigure o suma, sa nu ai griji. Pe de alta parte, tot ce inveti, tot ce testezi, o faci din timpul tau si din buzunarul tau. Sunt lucruri care nu se vad si pe care cei din jurul tau nu le stiu. Cel putin din punctul meu de vedere dificultati = bani”, este de parere Dragos Manea.
Fotograful spune ca recesiunea se simte “intr-un mod ciudat”. Daca inainte el avea clienti mai putini, dar pe sume considerate normale, in prezent sunt clienti mai multi, dar sumele platite de ei sunt reduse.” Este evident ca si eu simt criza, de fapt, mai mult marirea preturilor din cauza TVA-ului caci veniturile au ramas aproape la fel”.
El considera ca aparatul foto conteaza destul de putin, mai importanta fiind viziunea. “Utilizez aparat si obiective de la Canon. Iar ca obiective prefer fixele. Am renuntat la zoomuri si nu-mi pare rau. Un obiectiv fix te pune mai mult in miscare, trebuie sa gandesti mai mult, sa fii mai atent la ceea ce faci. In plus, sunt mult mai luminoase, iti ofera posibilitatea sa tragi in locuri cu lumina scazuta. Un zoom insa e mai comod, dar cred ca cel mai rau lucru la ele e faptul ca iti strica perspectiva fara sa-ti dai seama. In loc sa te duci tu mai aproape, dai de zoom si atunci s-a schimbat total ceea ce cuprinzi in cadru si proportiile lor”, spune Manea.
El sfatuieste pe cei la inceput de drum sa nu renunte cand simt ca nu mai pot. Al doilea sfat ar fi sa faca fotografie doar daca sunt cu adevarat pasionati de asta. Al treilea ar fi sa fie constienti ca sansele sa faca o avere din fotografie sunt extrem de reduse.
“Se poate trai din fotografie, insa, sincer, nu am facut niciodata un calcul sa vad cat ramane profit, pe an. Sunt convins totusi ca in anii ce vor urma profitul va creste. Oricum, principala sursa de venit sunt fotografiile «la comanda». Am foarte putine imagini pe un site de stock si care oricum nu mai aduc venit, fiind foarte vechi”, completeaza Manea.
Dragos Manea transmite fotografilor profesionsti sa nu se plafoneze. “Sa caute mereu sa aduca si sa faca ceva nou. Am observat o oarecare tendinta de a ajunge la un nivel destul de inalt si a ramane acolo, de a face aceleasi imagini in aceleasi decoruri. Si un alt sfat pentru cei din topul romanesc al fotografilor, sa incerce atat cat se poate sa educe clientii, sa vina si sa propuna lucruri noi fata de planul cu care vine clientul initial”.
Mihai Grosescu: Financiar vorbind pot fi momente mai dificile
Alberto Mihai Grosescu, care detine Servicii-Foto.com practica fotografia de patru ani si obtine venituri de un an si jumatate. El a inceput cu un DSLR Nikon castigat la un concurs. “Dificultati apar cu potentialii clienti care vin pe site, majoritatea vor fotografii de produs, dar nu au bugete stabilite si mai ales nu au o viziune asupra a ceea ce vor sa obtina, totul se face in graba. Mai apar timpi morti, perioade in care nu sunt solicitat, dar situatia se compenseaza, fiind si momente supraaglomerate”, subliniaza el.
O data la sase luni el investeste in obiective foto sau un nou body de aparat. El prefera Nikon-ul si obiectivele fixe, detinand cate unul de 35 mm, 50 mm si de 85 mm.
Intrebat ce sfaturi poate oferi tinerilor, Mihai Grosescu raspunde ca poate, mai degraba, sa relateze ce a gresit el. “M-am concentrat prea mult pe partea tehnica, lasand prea mult la o parte partea practica”.
“Aceasta meserie iti confera mai multa libertate, pune in functiune partea creativa, dar financiar vorbind pot fi momente mai dificile. Intotdeauna mai este loc pentru inca cineva in aceasta «oala»”, incheie el.
