De la "baiat bun la toate" la carma PayU

De la "baiat bun la toate" la carma PayU

Inceputurile business ale lui Daniel Nicolescu au fost “in ceata”, povesteste el.

“Eu cand am dat la facultate, la Automatica, habar n-aveam cum o sa arate viitorul meu”, spune el, zambind. Se intampla in 1995.

“Motivul pentru care foarte multi dadeau la Automatica in acea perioada era unul simplu – plecai in Canada. Este ciudat, eu nu aveam nicio vizibilitate asupra carierei mele ci pur si simplu aveam o dorinta de a evada din acest sistem. Si atunci, una dintre cele mai facile optiuni era de a da la automatica de unde, foarte usor, plecai in Canada”, isi aduce el aminte.

El s-a angajat din primul an de facultate – a fost implicat in business-ul Caro Group pe pozitia de director tehnic. “Eram baiat bun la toate de fapt – conduceam, reparam computere, hardware, duceam colete, incheiam acte, importuri-exporturi, vama… Pe atunci trebuia sa fii specialist in vama, trebuia sa cunosti lume, sa dai “atentii” in stanga si in dreapta, foarte romaneste! Trebuia sa stii pe cine sa suni, pe unde vin coletele si pe unde le scoti. Acum e floare la ureche. Cand m-am intors din state de exemplu am venit cu ditamai coletul pe vapor, apoi pana in Hamburg, cu tirul pana in Bucuresti, vama, formalitati, semnaturi. Atunci era o aventura in tara pentru a scoate CD-rom-urile din vama, de exemplu”, isi aminteste el.

Din Caro a iesit in 2002, cand s-a dus direct in GeCad. Pana atunci, dezvolta deja site-uri, module de plati electronice pentru afara, deci avea experienta necesara. “Eram o gasca de softisti de la automatica si faceam lucrurile astea in paralel cu job-urile noastre”.

Fost receptioner la un hotel pe litoral, acum unul dintre cei mai cunoscuti contabili din Romania

Fost receptioner la un hotel pe litoral, acum unul dintre cei mai cunoscuti contabili din Romania

Dan Schwartz a facut facultatea de comert si economie din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. In timpul studentiei a lucrat ca receptioner intr-un hotel de la mare, "pe vremea cand inca mai veneau turisti straini in Romania".

"As fi vrut sa raman in turism si chiar vorbisem cu unul dintre directorii de hotel pentru care lucrasem sa ma angajeze in Mamaia, numai ca nu am putut din cauza repartitiei. Pe vremea aceea, orasele mari erau inchise la repartitie si pentru a ajunge mai aproape de Bucuresti am renuntat la turism si m-am angajat contabil la o ferma agricola, ceea ce la prima vedere pare o schimbare totala de optiuni", afirma contabilul Dan Schwartz, dupa mai bine de 20 de ani de experienta in domeniu.

Insa experienta de la ferma agricola avea sa se dovedeasca foarte valoroasa imediat dupa Revolutie.

"M-a invatat cum sa administrez o mica unitate economica si invatand asta la 20 de ani este un avantaj pe care il ai in raport cu colegii de generatie. Am lucrat cu oamenii, am invatat ce inseamna management din practica si nu din carti", mentioneaza Schwartz.

Dan Schwartz isi reaminteste si inceputurile firmei de contabiltate pe care a fondat-o, care a ajuns acum, dupa 20 de ani, sa fie recunoscuta international datorita afilierii la reteaua RSM.

La inceputul anilor '90, tanarul contabil isi cauta serviciu, pentru ca locul unde muncea, un institut de cercetare economica, era pe moarte.

Dupa 6 luni in care a fost la o firma italieneasca, Dan Schwartz a ajuns sa isi deschida propria firma de contabilitate, alaturi de sotie.

"Nu stiam si nu aveam bani sa fac comert si am zis sa folosesc ceea ce stiam deja si impreuna cu sotia mea, care mi-a fost colega de facultate, si un prieten informatician, am deschis firma de contabilitate. Ne-am facut propriul soft de contabilitate, insa nu aveam niciun client. Aveam sediul intr-un apartament undeva in Berceni si singurul mijloc fix era un calculator ce costase o avere, 1.000 dolari", isi aduce aminte Schwartz.

Brokerul care si-a ales cariera dupa ce a vazut filmul Wall Street

Brokerul care si-a ales cariera dupa ce a vazut filmul Wall Street

Grigore Chis conduce in prezent Broker Cluj, singura societate de intermediere listata pe Bursa de la Bucuresti. In 2009 l-a inlocuit din functie pe Petru Prunea, unul dintre oamenii care au pus umarul la infiintarea pietei de capital romanesti, dar care a iesit din scena pe usa din spate, din cauza unei sanctiuni a CNVM venita ca urmare a descoperirii unor fraude la doua sucursale ale firmei.

“In anul 4 de facultate Petru Prunea avea un colocviu care se numea piete de capital si burse de valori. Din intamplare, am ajuns acolo, mai ales ca eu la facultate am fost facultativ. Nu stiam nimic despre bursa, iar Prunea ne povestea despre ce tranzactii se faceau pe Rasdaq, ce actiuni cresteau sau scadeau. Din 12 cursuri cu el, de la 5 m-a dat afara”, povesteste Chis.

Zambeste si adauga: “Imi spunea ca sunt obraznic si indolent. Imi punea o intrebare, iar cand ma pregateam sa ii raspund, imi spunea ca nu il intereseaza raspunsul meu si sa ies afara si sa arunc guma… si daca tot fac asta sa raman acolo. Prunea avea stilul lui: preda si vorbea in continuare fara sa aiba cursuri scrise ca alti profesori. Erau cursuri interactive care personal imi placeau foarte mult”.

Se scuza si raspunde la telefonul care suna de cateva secunde: “Ma suna de la birou, cu supravegherea pietei…”. Revine si povesteste despre decizia de a lucra in piata de capital.

“Dupa cursurile cu Prunea, am vazut si filmul Wall Street, apoi i-am zis sotiei ca stiu ce ma fac: broker. Ma intrebat ‘de ce?’ si i-am raspuns pentru ca stiu ca o sa fac foarte multi bani, dar sa nu ma intrebe cand. In toti acesti ani am reusit sa fac multi bani, dar am si pierdut mult”.

Primul loc de munca al lui Grigore Chis a fost cel de la Actionarul, firma care prelua cupoane si ordine de tranzactionare pentru a le plasa apoi pe Bursa.

Si-a inceput cariera lipind plicuri, iar acum conduce operatiunile KRUK din Romania

Si-a inceput cariera lipind plicuri, iar acum conduce operatiunile KRUK din Romania

Tomasz Ignaczak a lucrat in cariera sa numai in cadrul KRUK, unde a inceput de la cel mai neinsemnat post, exceptie facand perioada studiilor cand a lucrat ca barman in Polonia la un restaurant pentru a-si plati cursurile. Dupa studii, in 2004, s-a angajat la KRUK pentru a avea bani de vacante. Nu a fost o slujba foarte importanta, ci pentru inceput doar insera scrisori in plicuri. Un an mai tarziu, a lucrat in call-center-ul companiei, de unde a ajuns pe rand team-leader, iar dupa ceva timp branch manager. Apoi carierea sa a luat avant, devenind manager responsabil cu optimizarea proceselor, unde administra operatiunile de colectare. "Compania mi-a oferit sansa sa-mi dezvolt cariera. Cand am avut oportunitea am mers inainte, nu am facut nici un pas inapoi".

Un asistent universitar care a ajuns sa coordoneze centrul software al Intel

Un asistent universitar care a ajuns sa coordoneze centrul software al Intel

Monica Ene-Pietrosanu, sefa centrului software Intel si-a inceput cariera in sistemul de educatie local.

Chiar daca nu a ajuns profesoara de matematica, cum isi dorea in liceu, in 1995 a devenit asistent universitar in facultatea in care a invatat. In plus, simultan lucra pentru o companie locala de software. “Am fost asistenta in Facultatea de Calculatoare pana in 1998, cand am plecat in America. Acum, la Intel, imi place ca pot reveni sa lucrez cu partenerii de atunci”, afirma managerul.

Tot in perioada aceea, a aflat ca producatorul de software Microsoft organiza interviuri de angajare si, desi nu isi dorea sa plece din tara, a vrut sa isi testeze fortele.

“Am ajuns la interviul final din America. Noi voiam sa ramanem in tara. Dar, dupa ce am fost acolo si am cunoscut echipa, m-a atras. Am revenit in tara si m-am sfatuit cu sotul. A fost o decizie greu de luat, dar am zis ca «Daca nu acum, atunci cand?»”, spune sefa Intel, care acum are 40 de ani.

A ales America, desi ar fi putut sa mearga in Franta, unde avea o oferta de la compania de carduri Gemplus (in prezent, Gemalto). A preferat SUA pentru ca era mai interesant, dar si pentru ca asa putea sa isi perfectioneze engleza, intrucat atat sefa Intel, cat si sotul ei fac parte din generatia care a invatat franceza si rusa in liceu, iar engleza abia la facultate.

De la prepararea aluatului de pizza la carma unei mari firme de comunicare

De la prepararea aluatului de pizza la carma unei mari firme de comunicare

Dupa ce a castigat o bursa in Belgia, in timp ce era studenta la Academia de Studii Economice, Manuela Necula, sefa Ogilvy, s-a intors in Romania cu gandul sa se angajeze in publicitate. Insa, in 1993, “erau trei-patru agentii, fiecare avea 5-6 angajati si nimeni nu avea nevoie de oameni”.

A avut norocul sa citeasca un anunt in ziar. Scria ca un “restaurant de sistem american” cauta manager.

“Mi-am zis <<Hai sa vedem despre este vorba>>. Am fost la interviu, l-am luat si am plecat la training jumatate de an la PepsiCo (in acea perioada franciza Pizza Hut era detinuta de compania americana) in Polonia”, afirma Manuela Necula (44 de ani), cea care din 2005 este directorul general al Ogilvy Romania, al treilea grup de comunicare de pe piata locala, cu afaceri de 58,7 milioane de euro anul trecut.

A urmat o perioada in care a invatat ce trebuie sa faca in bucatarie, cum sa faca pizza, cum sa serveasca clientii, ba chiar sa spele cu mopul.

“Am invatat cateva lucruri extrem de practice, unele usor amuzante. Pentru ca intr-un astfel de sistem treci prin toate etapele. De exemplu, faptul ca un chelner bun nu pleaca niciodata cu mana goala cand se intoarce la bucatarie. Si la petrecerile cu prietenii dupa ce toata lumea aduce mancarea, eu mereu mai strang cate ceva de pe undeva. Este un reflex. Lucruri minore, dar amuzante”, explica managerul.

Iar pizza, bineinteles, ca a invatat sa faca, dar in sistemul de restaurant american. “Sa spun ca m-au invatat sa gatesc e mult spus. Cand m-am intors de la training, parintii mei m-au intrebat: «Ei bine, acum ne faci si noua o pizza?». Nu pot, le-am spus. «Pai cum, ai stat sase luni si nu ai invatat sa faci o pizza». Le-am spus ca am invatat sa fac, dar ca ne trebuie ingredientele la un anumit standard, ne trebuie un cuptor de un anumit tip si cu un sistem de temperaturi in care sa tinem pizza 30 de secunde intr-un loc, 30 de secunde in altul. «Nu avem acest sistem, regulile sunt specifice Pizza Hut. Nu pot sa fac o pizza acasa», le-am mai spus. Am invatat sa fac pizza de la zero, dar in sistemul acesta, care nu se poate aplica nicaieri pentru ca este inventat de ei. Cine poate sa faca asa ceva acasa? Nimeni. Din pacate, nu am invatat sa gatesc la Pizza Hut”, explica managerul.

A dat cu mopul 8 luni ca sa ajunga sef de restaurant

A dat cu mopul 8 luni ca sa ajunga sef de restaurant

Daniel Boaje, seful McDonald's, a inceput sa lucreze la McDonald’s in vara lui 1994. Facea parte din echipa de vanzari a Colgate Palmolive si a vazut un anunt de angajare al McDonald’s pentru manageri de restaurant. “N-am inteles nimic din anunt in afara de manager si McDonald’s”, isi aminteste Daniel Boaje. “Am avut 8 interviuri, dupa fiecare interviu mi s-a spus sa astept. Asta intr-o perioada in care exista doar telefonie fixa. De asemenea, imi amintesc ca de fiecare data mi s-a spus ca la McDonald’s este importanta echipa”, a completat seful McDonald’s. Abia mai tarziu avea sa inteleaga Daniel Boaje ce inseamnau aceste vorbe ‘este importanta echipa’.

“Marti, 13 septembrie 1994 am plecat la o proba de lucru in Ungaria”, isi aminteste cu exactitate Boaje. De altfel, era si greu sa uite, postul de manager incepea cu proba practica la mop. Timp de trei zile a lucrat intre 12 si 14 ore, in zona de bucatarie, alaturi de alti 11 oameni care au fost recrutati. La 1 octombrie a primit vestea cea mare: a fost angajat. Pregatirea pentru postul de manager de restaurant a avut loc tot in Ungaria, ei fiind prima generatie de manageri trainee ai McDonald’s in Romania.

“Manager trainee inseamna 8 luni in care am spalat pe jos, geamuri, am sters mese, am curatat toalete si am lucrat in bucatarie. La servire era mai greu pentru ca nu stiam limba. Ne-am intors in Bucuresti in mai si am facut angajarile pentru McDonald’s Unirii. Am pregatit oamenii, iar pe 15 iunie 1995 am deschis restaurantul.

La 15 ani vindea hot dog in gara, acum conduce un lant de restaurante

La 15 ani vindea hot dog in gara, acum conduce un lant de restaurante

Anul acesta, Maissam Mrad, 25 de ani, a preluat managementul Springtime, unul dintre businessurile familiei.

A inceput sa lucreze la varsta de 15 ani, vindea hot dog in gara pe perioada verii si, in general, in vacante. “Nu am avut voie sa vin la birou pana nu trec prin toate raioanele. Prima oara am vandut hot dog in gara, apoi shaorma cand afara erau 30 de grade, iar in interior 60 de grade. Apoi am ajuns la pizza. Am fost trimis la mare intr-o vara, tot in bar, dar la un moment dat mi s-a spus <<de azi nu mai intri in bar, raspunzi de picolite>>. Aveam 17-18 ani la acea data. Apoi au urmat toate departamentele, le-am luat la rand. Am stat mai mult la marketing, domeniu in care am facut si studii. Sunt in continuare foarte implicat in marketing”, povesteste Maissam Mrad.

Ca urmare a experientei de cativa ani in spatele tejghelei, Mrad este specialist in mancarurile de la Springtime “Nu este produs pe care sa nu stiu sa-l pregatesc”.

De la facut copii xerox in firma familiei la managementul celei mai mari agentii de turism din Romania

De la facut copii xerox in firma familiei la managementul celei mai mari agentii de turism din Romania

Javier Garcia del Valle conduce de mai bine de patru ani cea mai mare agentie de turism din Romania, Happy Tour. Primul lui job, in care a si ramas 15 ani, a fost in compania detinuta de tatal sau, o afacere de familie in domeniul turismului.

"Tatal meu le-a zis angajatilor in prima mea zi «El este fiul meu, insa pentru voi este un coleg si este aici sa invete. Folositi-l pentru orice aveti nevoie, de la xeroxuri la curierat». Am ramas 15 ani in companie, insa m-am retras deoarece tatal meu era inca foarte prezent, fiind, de altfel, businessul dezvoltat de el", a explicat acesta.

Ulterior, timp de cinci ani a fost manager intr-o companie americana, care avea sediu si in Spania, insa odata cu restrangerea operatiunilor, dupa momentul 11 septembrie 2001, Javier Garcia del Valle a intrat in antreprenoriat, deschizand o companie de rezervari hoteliere online si de organizare de evenimente. A vandut firma in 2009 si s-a alaturat grupului Happy Tour.

Imediat dupa liceu s-a apucat de imobiliare, insa acum conduce o mare firma de recrutare

Imediat dupa liceu s-a apucat de imobiliare, insa acum conduce o mare firma de recrutare

Valentin Petrof, managerul companiei de recrutare Manpower Group a inceput sa lucreze imediat ce a terminat liceul.

"Am inceput sa lucrez la o saptamana dupa ce am terminat liceul, fiind atras de un prieten, care era antreprenor, iar in 1994 si-a deschis o mica agentie imobiliara. Il cheama Dan Fetcu si ii sunt recunoscator pentru ca mi-a dat sansa sa incep atat de devreme si sa invat multe lucruri. Plecam dimineata foarte devreme si ajungeam acasa dupa 9 seara, insa nu eram obosit, pentru ca imi placea. Eram cativa prieteni intr-un birou mic, cu doua calculatoare si un telefon fix, insa cand am inceput sa intalnesc clientii mi-am dat seama ca acolo nu trebuie sa ma joc. Iar asta m-a ajutat sa invat ce inseamna contactul cu clientii, precum si advertising-ul, in mica masura", spune Petrof . Glumeste si adauga ca si-a dat seama peste ani ca nu a avut "sclipirea" sa anticipeze potentialul din real-estate.

Primul loc de munca i-a influentat viata de student, astfel incat s-a ales cu o serie de restante. "Faptul ca eram tot timpul pe teren mi-a afectat prezenta la facultate, motiv pentru care in primii doi ani majoritatea examenelor le-am dat in restante".

Cariera sefului ManpowerGroup este variata: dupa domeniul imobiliar s-a angajat in retailul fashion si in 1997 in telecom la operatorul Connex. "Am avut noroc sa ma placa cineva de acolo si sa ma cheme la interviu. Am avut doua alternative: una in departamentul de vanzari indirecte si una in departamentul de customer service. Nu stiam nimic despre telecomunicatii, nici ce pot insemna cele doua departamente in viitor. Imi dau seama ca a fost o decizie cruciala, am ales zona de vanzari si eram cel mai tanar din echipa. Compania platea bine la acea vreme, pachetul l-am considerat mereu unul bun si am fost multumit mereu", spune Petrof.

Desi multinationala ii oferea confort financiar, Valentin Petrof a ales in 2003 sa mearga la Motoractive Leasing, o companie mica la acea vreme cu doar 18 angajati. Dupa mai multi in industria financiara, a acceptat in mai 2011 oferta de a conduce compania de resurse umane ManpowerGroup Romania. "Orice hotarare de schimbare a jobului nu este usoara, iar eu am luat destul de greu deciziile profesionale, fiind vorba mereu de domenii diferite. Peste tot unde am lucrat am simtit o inclinatie catre partea umana si am incercat sa fiu de ajutor oamenilor. Am ales sa lucrez in domeniul resurselor umane pentru ca este o zona in care schimbarea exista, fata de alte industrii in care inovatia apare mai greu", a afirmat Petrof.