Jaristea si-a pierdut banca de date!

Marea atractie a restaurantului e intotdeauna spectacolul care incepe la ora 9 seara, precedat de cateva interpretari solo ale unui pianist, un violonist, o cantareata de arii clasice etc..

De obicei, patroana, o doamna fermecatoare, un adevarat personaj de roman sau de film, bine-cunoscuta pentru rochiile, dar, mai ales, pentru palariile sale, face o introducere teatrala, in aplauzele “publicului”. Toata lumea se insufleteste si isi muta privirile din farfurii spre scena, unde raman atintite pana spre miezul noptii pe formatiile si tarafurile de muzica romaneasca, ruseasca sau de alte feluri, pe interpreti sau pe dansatori. Lumina, puternica la inceput, scade treptat, invers proportional cu cantitatea de vesminte de pe trupurile magnetice ale dansatoarelor. Toata sala bate din palme, clientii incep sa danseze pe scaune, iar unii, mai prinsi de atmosfera, se duc direct pe ringul de dans.

E acel moment periculos pentru angajatul stresat care uita ca a venit acolo impreuna cu seful lui si care incepe sa invite pe toate cucoanele la dans, inclusiv pe nevasta sefului, pupa mana tuturor dansatoarelor si a chelneritelor, se da in stamba... O admir foarte tare pe patroana locantei, cum ii place ei sa-i spuna, pentru pasiunea cu care face totul acolo si cred ca ar putea fi data ca exemplu la orice curs despre managementul antreprenorial. Toti clientii raman cu o amintire puternica a locului, cu decorurile sale rar intalnite, a atmosferei, a spectacolului, uneori ani de zile la rand si isi propun sa nu uite sa-i aduca la Jaristea pe musafirii lor din alte tari.

Preturile sunt rezonabile in contextul descris mai sus: am platit 350 lei pentru ce am mancat (un antreu comun, cate un fel principal, desert, o sticla cu vin), dar, mai ales pentru spectacol (probabil, mai mult de jumatate din banii acestia). Cand mi-a adus nota, chelnerul cu personalitate m-a intrebat, foarte natural, daca-i platesc bacsisul direct de pe card. M-a luat cu totul prin surprindere, i-am zis ca i-l dau dupa, am incercat sa trag de timp, sa imi mai las un pic de ragaz de gandire, sa vad cum reactionez. Cand s-a intors cu cardul, s-a postat in fata noastra si a asteptat pana am scotocit prin buzunare si prin geanta si am gasit o hartie de 50 lei, dupa care a intins, instinctiv, mana, cand am scos-o! A asteptat acolo ca sa-i dau bacsisul IN MANA!!!

Adresa Jaristea: Str.George Georgescu nr. 50-52

***
George Butunoiu este proprietarul firmei de consultanta in resurse umane George Butunoiu Ltd.