Aqua - iti pune amuse-bouche-ul pe nota de plata

Serviciul a fost destul de rapid la primul fel, la al doilea a durat mai mult. De fiecare data am stat cam o ora si jumatate, ceea ce pentru o masa de pranz nu e pentru oricine, daca te duci doar sa mananci si nu sa admiri si lacul din zare.

Dar sa revin la amuse-bouche… Dupa cum am spus, in prima zi, marti, nu am primit asa ceva. Miercuri, insa, ni s-a adus imediat, adica in mai putin de cele 7 minute “stipulate” in regulamentele restaurantelor mari. Sincer, am crezut ca asta a fost pentru ca acum eram cu costum si cravata. Erau acolo masline de cateva feluri, unt cu mirodenii si cateva inghitituri de crema de branza, de vinete si dintr-un tahini foarte fin, cred ca cel mai bun pe care l-am mancat vreodata.

Ei bine, amuse-bouche-ul asta l-am gasit pe nota de plata, la 17 lei (cat o masa copioasa la restaurantul Parlamentului)! Nu mai spun ca nu imi aduc aminte sa fi vazut vreodata un amuse-bouche (care nu e in meniu, atentie!) pus pe nota de plata, nici macar in restaurantele fara pretentii, insa simplul fapt de a te obliga sa platesti un lucru pe care nu l-ai cerut nu se face, si e si ilegal, la urma urmei. Probabil ca drept compensare ni l-au lasat pe masa pana la plecare, insa ne-au luat farfurioarele de a trebuit sa punem samburii in scrumiera.

Daca nu punem la socoteala produsele de impresionat invitatii (vinuri de 2,000 lei sau trabucuri de 150 lei bucata), preturile sunt normale pentru un restaurant de nivelul acesta, cam 60 – 70 de lei, in medie, pentru un fel principal. Pe noi ne-a costat 150 de lei in prima zi (167 daca ar fi fost si amuse-bouche-ul!), pentru cate un antreu, cate un fel principal si un pahar cu vin, insa fara desert, si 250 de lei in ziua urmatoare, cu un amuse-bouche (17 lei), cate un antreu si cate un fel principal, fara vin insa cu un desert. Ni s-a atras atentia pe nota de plata ca “Service charge is not included”.

Am dedus ca trebuie sa dam cate o anumita suma de bani chelnerului, picoloului, hostessei, paznicului, barmanitei, celui care ne-a parcat masina, sefului de sala si altora de acolo care ne-au servit intr-un fel sau altul, nedeductibila pentru noi si nefiscalizabila pentru ei. Ca e ilegal sa pretinzi niste bani nedeclarati, nu cred ca ridica vreo problema (morala, sau de orice alta natura) celor de la Aqua, daca ma pricep eu bine la oameni. Ca ma deranjeaza pe mine sau pe alti clienti sa ne faca partasi la evaziunea lor fiscala, nu cred ca-i deranjeaza pe ei…

Ca sa trag o concluzie, desi nu-mi place sa mi se ceara in scris bani pentru bacsis si alte cateva lucruri despre care am vorbit mai sus - destul de marunte, totusi, fata de ce am vazut in alte restaurante - va trebui sa pun pe lista Aqua ori de cate ori ma va intreba cineva (si se intampla des asta!) care sunt cele mai bune restaurante din Bucuresti. Cel putin in zona lor (in nord), eu nu am niciun dubiu ca sunt cei mai buni, si la mancare si la servicii, si ca i-au intrecut cu mult pe numerosii lor vecini. Pe cheful de la Aqua il felicit de pe acum. Pentru patroni si pentru sefii de acolo mai astept nitel…