Un restaurant pe saptamana: Burebista - un restaurant cu specific (de supermarket) romanesc (O cronica subiectiva)

Pentru JJ, “mancarurile sunt preparate pentru cei care apreciaza calitatea gustului natural, bucatarul avand o paleta larga de preparate delicioase, diverse, dar si elaborate. Felurile din meniu sunt specifice bucatariei romanesti, dar sunt combinate si cu preparate din bucataria internationala.” Sigur, asa o fi pentru cineva pentru care cel mai natural lucru sunt micii si ficateii congelati si carnatii cu resturi de carne de la supermarket, toate incalzite “delicios si elaborat” la niste microunde. Adica “specifice bucatariei romanesti” din 2010.

Meniul de la Burebista Traditional e – cum altfel? – foarte lung. Eu am numarat vreo 120 de feluri acolo, care te fac sa visezi cand citesti: caprioare, mistreti, ursi, iepuri, prepelite, fazani, rate, “pui dracesti”, cerbi, ciorbe si borsuri, placinte, papanasi, ciolane de porc crocante, cocosei pe sabie, carnati de la garnita cu muraturi, caviar, guse de porc hranit cu ghinde, branza de oi, pastrama de berbecut de pasune, sorici, babic, jumari si multe, multe altele. Stiu, si eu am zis la fel! Dar nu e ceea ce pare a fi…

Prima data ne-au adus vanat, sorici si inca vreo cateva feluri pe care nu le mai tin minte. Insa tin minte ca nimic nu ne-a placut, nu am luat mai mult de 2-3 inghitituri din orice am avut in fata. Ultima data am cerut o supa de gaina cu taitei si un platou “cu ce au ei mai bun” (chiar asa am formulat si am lasat la alegerea lor). Am primit ce se vede in poza. Supa a fost rezonabila. De pe platou am mancat doar pentru ca eram foarte infometati: creierul pane a fost fara creier (ad litteram!), cascavalul acru, “ciupercutele” fade, legumele fierte de nemancat, “ficateii” fara niciun gust iar “carnaciorii” prosti, din cel mai ieftin si mai slab sortiment. Micii au fost acceptabili, iar cartofii cu usturoi si muraturile ni s-au parut o delicatesa, pe langa celelalte. Lamaia din poza nu am mai gustat-o.

Spre surprinderea noastra, restaurantul a fost aproape plin la pranz, chiar cu mese mari de cate 6 sau 8 persoane, dintre care unele nu vorbeau romaneste. E drept, cam toti aratau foarte diferiti de cei din revistele de business sau din cele cu fete frumoase si cu barbati cu carduri de credit in portofel. Insa erau mai veseli si aratau mai multumiti decat “ceilalti”.