Logistica de vacanta

Logistica de vacantaUna din regulile grupului nostru de vacanta este evitarea turismului cu ghid. Ne place sa calatorim neinregimentat, liberi sa cotrobaim prin colturi netrecute pe harta, sa lenevim in restaurante lipsite de turisti si sa prelungim dupa pofta orice moment demn de aprofundare.

In acest context, pregatirea vacantei incepe de acasa si ia forma unui mic dosar de recomandari avand ca sursa Conde Nast Traveller, Lonely Planet,Trip Advisor si prietenii ce au pasit pe acolo inaintea noastra.

Pentru Vietnam si Cambodia, vizitate impreuna intr-o luna de decembrie, am facut un compromis ce s-a dovedit excelent. Am angajat o agentie de turism locala (Journeys Within) sa ne poarte prin locurile demne de vazut.

I-am gasit pe internet si ne-au placut; activeaza in 6 tari din Asia de Sud Est, sunt specializati in turism customizat pentru grupuri mici si au ghizi haiosi, lipsiti de morga celor europeni (Sina, ghidul nostru cambogian, a mancat o furnica in fata noastra pentru a ne demonstra ca nu glumeste).

Gratie acestui aranjament, logistica vacantei a fost perfecta, si desi nu mai avem povesti haioase despre rataciri si ratari, avem in schimb aparatul foto doldora de locuri in care cu greu am fi ajuns singuri.

Unul dintre aceste locuri a fost My Son, capital a dinastiei Cham intre secolele IV-XII si sit de ceremonii religioase hindu dedicate zeului Shiva, cunoscut aici si ca Bhadresvara.

Articol scris de Adriana Sohodoleanu, fondatoarea conceptului Biscuit, gourmet gifts & treats si partner The Goodie Bag Company, agentie de evenimente, grafica si alte lucruri creative.

Templele populatiei Champa

Templele populatiei ChampaMy Son este unul din cele mai importante monumente hindu din Asia de Sud-Est si prin urmare protejat de statutul de sit UNESCO.

La My Son noi am ajuns dimineata, pe o ploaie marunta ce cadea peste grupuri de japonezi si aparate de fotografiat neinduplecate. Peisajul avea ceva straniu, caci in ciuda japonezilor si a mirarilor asociate, ceata parea sa absoarba zgomotele si miscarea, asternand tacerea peste templele acoperite de muschi si vreme.

My Son este situat langa Da Nang, cam pe la milocul distantei intre Hanoi si Saigon. Asezarea este alcatuita din temple care refuza sa se supuna trecerii timpului sau cercetarii moderne.

Singurele care au reusit sa le distruga in masa au fost bombardamentele americane asupra bazelor Viet Cong din regiune. In prezent mai exista circa 20 din cele 70 de structuri initiale, iar cercetatorii nu reusesc sa conserve locul, acesta fiind unul din misterele asupra carora ghidul iti atrage atentia la My Son.

Sunt vizibile cu ochiul liber zone in care zidurile au fost refacute recent, dar la fel de vizibil este si esecul operatiunii. Pietrele refuza sa se prinda unele de celelalte si ii rezista mortarului modern, opunandu-i o forta eroziva ce reuseste sa macine zidul in mai putin de 3-4 ani.

Uimitor este insa faptul ca liantul original, creat de arhitectii cham ai sitului, rezista dupa sute de ani. Cercetatorii nu au reusit sa descifreze secretul si toate incercarile lor au eficienta unui leucoplast – stingher si mai ales temporar.

Hanoi si Ho Chi Minh

Hanoi si Ho Chi MinhPentru nostalgici sau curiosi, Hanoi poate fi vizitat si pentru istoria sa revolutionar-comunista. Orasul adaposteste mausoleul si casa pe stalpi a celui care i-a dat independenta si ideologia.

O vizita la casa pe stalpi care i-a fost draga liderului politic este un prilej pentru a face o plimbare pe langa lacul din apropiere si a medita la paradoxul unei tari comuniste cu mentalitate capitalista si economie infloritoare.

Comunismul pare a fi mai degraba un element de décor pentru turisti, decat o atitudine palpabila. Cu spirit antreprenorial si ignorarea standardelor si normelor comune, vietnamezii spanzura o oglinda de un gard si te invita le calci pragul salonului de frizerie.

Asa cum sase scaune la colt de strada fac un restaurant, scuterele sunt mini-vanuri supra-incarcate cu marfa si orice adunare de 4 vanzatoare de legume e o piata volanta. In toate acestea este insa o normalitate dezarmanta, care impiedica sentimente de mila sau jena.


Tunelele Cu Chi

Tunelele Cu ChiO noua zi inceputa la 7 dimineata, de data aceasta pe un ponton, asteptand o barca ce ne va duce la celebrele tuneluri sapate de vietnamezi in razboiul cu americanii.

Reteaua de tunele acopera aproape intreaga tara, insa cele de aici au fost folosite de Viet Cong in ofensiva Tet din 1968.

Excursia incepe prin vizitarea unor celule refacute si cuprinzand variate mijloace de tortura; continua cu o plimbare in padure si prezentarea mai multor tipuri de capcane, majoritatea ingenioase din punctul de vedere al gradului de durere produs. Sunt informatii dure, pe care nu ai vrea sa le afli, mai ales daca mergi ulterior la Muzeul Ramasitelor Razboiului, din Saigon, actualul Ho Chi Min City, aflat in apropiere.

Muzeul are o istorie interesanta in ceea ce ii priveste numele. Initial se chema Muzeul Crimelor de Razboi produse de Imperialismul American si Guvernul Marioneta Al Vietnamului de Sud. Mai apoi, a fost cunoscut ca American War Crimes si mai tarziu drept War Crimes Museum, pana in 1993. In urma normalizarii relatiilor cu USA (sau a plangerilor facute de acestia) s-a ajuns la numele de azi.

Indiferent de nume insa, realitatea este crunta. Numeroase fotografii si filme extrem de descr'+'iptive arata oameni mutilati, copii cu maformatii nascuti astfel la cativa ani de la terminarea conflictului ca urmare a remanentei gazelor, custi de tigru folosite pentru intemnitarea prizonierilor politici, tancuri si munitie inca activa, etc.

Revenind la tunele, acestea au functionat ca adaposturi, spitale, depozite de armament si mancare, loc de refugiu pentru familiile luptatorilor si cale de acces/ tranzit. In timpul razboiului, erau perioade in care luptatorii stateau si zile la rand in subteran, in intuneric, spatii stramte si pline de insecte producatoare de infectii.

In prezent, turistii pot intra in tunele si experimenta pe propria piele minute din viata luptatorilor de guerilla pe timp de pace, insa. Unele tunele au fost largite pentru confortul turistilor vestici si dotate cu lumina. Noi am intrat intr-o retea stramta si intunecata insa, neluminata si asa am aflat ca pot suferi de claustrofobie temporara.

La iesire am fost imbiati cu o bautura locala – snake wine – obtinuta prin macerarea unor serpi veninosi in alcool de orez sau grau; ni s-a explicat ca veninul devine inactiv in alcool, insa reticenta a persistat.

Delta Mekongului

Delta MekonguluiIndiferent de motivul pentru care veniti in Vietnam, veti gasi imediat unul in plus, pentru care va veti bucura de alegerea facuta – geografia. Pe langa plaje salbatice bucuroase de oaspeti si munti cu paduri racoroase, Vietnamul are una din cele mai interesante ecosisteme din lume – delta Mekongului.

O mare portiune din sud-estul tarii face parte din aceasta delta – circa 15000 km patrati ce aduna munti, vai si campii plate, toate scaldate de Mekong. Aici se recolteaza jumatate din productia de orez a Vietnamului, al doilea mare producator al lumii.

Pentru a gusta viata deltei sunt necesare cateva zile, cu cazare in Can Tho sau Chau Doc, orasele comerciale fermecatoare si loc de trecere a frontierei catre Cambogia.

In delta viata are loc, bineinteles, pe barca; vietnamezii – aici multi de origine chineza, khmera si cham – traiesc pe barca si fac negustorie pe barca. Ambarcatiunile lor sunt late pentru a primi pe ele toate cele trebuincioase unei existente semi-marine si au prora pictata. Vazandu-le venind spre tine, vezi de fapt doi ochi fermi strabatand valurile, deasupra unui nas carn, lemnos.

Oamenii isi trateaza barcile ca si pe moto-scutere, drept cai de povara ce cara legume, materiale de constructii si orice altceva necesar, totdeauna incarcate pana la refuz. La fel ca si pietele terestre, si cele de pe apa se formeaza prin adunarea catorva barci pline cu fructe, legume, obiect gospodaresti subiect de troc sau achizitie pesin.

Apa este murdara, dar acoperita cu plante acvatice vesele si pasaret nelinistit, mereu in cautare de hrana. Atmosfera este linistita, barca aluneca lin pe apa si e bine de stiut ca daca ti-e foame sau doar pofta de ceva, il vei putea gasi pe urmatoarea barca/ piata.

Incercati Vietnamul iarna aceasta; costul vietii este mic, iar bucuria imbogatirii sufletului cu o asemenea experienta, nepretuita. Atentie insa, s-ar putea sa fie o vacanta cu program de lucru mai drastic decat cel de la birou!