Timpul - singura resursa cu adevarat limitata
Alfred Dumitrescu (foto), psiholog si psihanalist, managing partner Lighthouse Research & Marketing, spune ca, spre deosebire de activitatile de rutina, responsabilitatile manageriale implica si un grad ridicat de implicare emotionala deoarece fiecare zi necesita decizii care pot influenta nu doar prestigiul sau cariera managerului in cauza, ci si pe ale multor altora. „Este evident ca, in aceste conditii, decuplarea subiectiva de aceste responsabilitati nu poate fi decat, in cel mai bun caz, partiala si ca ele continua sa ocupe macar o parte a mintii chiar si in afara orelor de program”, completeaza Alfred Dumitrescu.
Nivelul absolut al acestui “pret” difera insa de la caz la caz, iar specialistul considera ca managerii “de cursa lunga” sunt tocmai aceia care reusesc sa negocieze pretul corect: „si ma gandesc aici la o negociere interna – cu propriile nevoi, aspiratii si anxietati – si nu la una cu eventuali parteneri externi”, spune Dumitrescu.
De ce apare mereu insa aceasta concurenta intre viata profesionala si cea personala?
Alfred Dumitrescu este convins ca situatia nu reprezinta decat rezultatul firesc al faptului ca timpul este singura resursa cu adevarat limitata.
In plus, el subliniaza ca insasi ideea acestei concurente este, in fapt, un fenomen relativ recent, aparut odata cu modernitatea si exacerbat in deceniile din urma. Intr-o societate traditionala impartirea rolurilor familiale ( femeia se ocupa de casa si copii , barbatul de procurarea – prin indeletnicirea sa particulara – celor necesare familiei) facea ca aceasta separare sa apara ca o specializare fixata de “obiceiuri” si nu ca o “ruptura” in spatiul subiectiv al fiecaruia (indiferent de sex).
„Mai mult, in societatile traditionale indeletnicirile marii majoritati a oamenilor se exercitau in apropierea sau chiar in spatiul vietii de familie ( bacania, croitoria sau fieraria erau situate, de cele mai multe ori, in camera din fata a locuintei familiale) ceea ce facea ca – indiferent de numarul orelor de munca - aceasta dihotomie sa nu aiba, precum in zilele noastre, si un temei topografic”.
Extinderea localitatilor , multiplicarea profesiilor si redistribuirea rolurilor in familie au adus insa, in epoca moderna, si un inevitabil conflict intre aceste doua dimensiuni ale existentei noastre. „Ca sa nu mai vorbim de diversificarea activitatilor sociale de “timp liber” care, situate undeva la granita dintre viata profesionala si cea familiala”, Spune Dumitrescu.
In ceea ce priveste modul in care este abordata aceasta problema in functie de domeniul de activitate, profilul jobului, pozitie sau responsabilitati, Alfred Dumitrescu spune ca nu se pot face distinctii pertinente.
„Pozitia ierarhica poate fi insa o variabila relevanta si experienta mea pare sa indice ca, aparent paradoxal, managerii cu pozitii de nivel foarte inalt au o mai buna capacitate de a-si amenaja un «spatiu interior» personal relativ adapostit de presiunile responsabilitatilor cotidiene. Acest fapt se datoreaza, poate, unei presiuni mai mici din partea superiorilor” (in mod evident, mai putin numerosi) si unei mai mari sigurante personale si profesionale
Cu toate acestea, el crede ca aceasta abilitate nu este doar o consecinta a atingerii unei anumite pozitii ierarhice ci, in mare masura, chiar o conditie pentru ceea ce se numeste “o cariera de succes”; o posibila explicatie a acestui aparent paradox ar fi aceea ca doar persoanele care au capacitatea de a lua suficienta distanta emotionala in raport cu presiunile manageriale sunt capabile, pe termen lung, sa ia majoritar decizii corecte si sa invete cu adevarat din inevitabilele greseli.
La celalalt capat, cel la care dificultatea de a concilia cele doua aspecte ale vietii pare sa fie cea mai mare, se afla in opinia lui Alfred Dumitrescu multi dintre managerii de nivel intermediar, cei care sunt supusi unei triple presiuni: a clientilor si subordonatilor, a superiorilor ierarhici si, mai ales, a propriilor aspiratii de promovare.
Presiunile crizei
Criza inseamna pentru multi manageri ore mai multe la birou - poate nu neaparat ore de munca, cat ore de griji - nopti nedormite cu gandul la facturi de platit sau de incasat, a observat Alfred Dumitrescu. La acestea se adauga sentimente de vinovatie pentru eventualele decizii de reducere a salariilor sau personalului, indoieli permanente cu privire la propriile abilitati sau decizii si, inevitabil, un spatiu mai redus acordat celor apropiati in propriul peisaj interior. „Cred insa ca toate acestea sunt mai degraba “pusee acute” decat o “boala” veritabila si ca cei care, inainte de criza, au fost capabili sa mentina distanta optima fata de presiunile manageriale o vor putea reface, cu un oarecare efort, si in conditii de criza. In definitiv, e vorba doar de bani”, este de parere specialistul intervievat de Wall-Street.
In ceea ce priveste identificarea unor greseli pe care le fac managerii in gestionarea ponderii timpului acordat vietii personale, Alfred Dumitrescu spune ca ii este imposibil sa faca delimitari clare, pentru ca asta ar insemna ca exista niste criterii clare si unanim acceptate in legatura cu “asa da” si “asa nu”.
„Cum nu stiu sa existe astfel de criterii si pentru ca sunt convins ca ne croim fiecare dintre noi existenta in functie de nevoile, dorintele si putintele noastre (care includ si ne-putintele), cred ca important este sa fim constienti de faptul ca facem alegeri, ca acestea ne apartin si nu pot fi puse in principal pe seama presiunilor din afara, oricare ar fi acestea. Mai mult timp la birou inseamna mai putin timp in alta parte si asta este o optiune ce nu are neaparat nevoie de justificari dar care trebuie asumata ca atare”.
Acelasi caracter subiectiv il face pe psiholog sa fie reticent in a formula sfaturi, intrucat nu crede ca problemele de viata suporta “retete” cu aplicabilitate generala. Revine insa asupra distinctiei dintre “traditional” si “modern” pentru a sublinia ca insasi dihotomia personal-profesional este, in mare masura, falsa sau, cel putin, mult exagerata.
„Sigur ca aceste doua ipostaze in care ne traim viata au si caracteristici diferite dar, in ultima instanta, este vorba tot despre noi si viata noastra si nu despre obligatia de a trai doua, radical diferite. Profesia noastra, pozitia pe care o ocupam si responsabilitatile aferente ei fac parte din viata noastra (foarte) personala si ne definesc in aceeasi masura in care ne definesc familia noastra, prietenii nostri sau modul de a ne petrece timpul”, precizeaza Alfred Dumitrescu.
George Butunoiu: Viata personala e o aspiratie pentru cei destepti si puternici
George Butunoiu (foto), proprietarul firmei de consultanta in resurse umane George Butunoiu, precizeaza inca de la inceput ca trebuie trasata o linie clara intre manageri si antreprenori.„Antreprenorii sunt cam peste tot la fel, asa au fost intotdeauna si nu cred ca se vor schimba vreodata. Deoarece ei se implica aproape total in businessurile pe care le dezvolta, va fi aproape imposibil pentru un antreprenor sa detaseze, chiar si partial, viata profesionala de cea personala. Nu numai ca e normal sa fie asa, ci ar parea chiar ciudat sa vezi un antreprenor serios complet detasat de cele ale businessului in timpul lui liber . Dupa cum si invers e cam cidat, sa vezi un angajat care nu isi separa, macar pe jumatate, cele doua « vieti»”, declara Butunoiu.
Pe de alta parte, el considera ca un angajat in aceasta postura iti da mult de gandit, iti ridica multe semne de intrebare legate de profesionalismul lui, legat de motivele pentru care face asta sau de personalitatea lui. Cu alte cuvinte, ceea ce e normal la un antreprenor e ciudat la un angajat, si invers.
„In alta ordine de idei, o viata profesionala care iti acapareaza toata existenta e un fel de salvare pentru foarte multi oameni (cei mai multi, as spune eu), care nu ar sti ce sa faca cu mai mult viata personala, cu mai mult timp pentru ei insisi, din simplul motiv ca nu mai stiu sa faca nimic altceva - si asta in ipoteza ca au stiut vreodata”, este de parere George Butunoiu.
In plus, el crede ca, sa te "arunci” in cariera e cel mai simplu lucru de pe lumea aceasta, il poate face oricine. Pe cei mai multi ii sperie de moarte sa ramana, chiar si pentru o clipa, fata in fata cu ei insisi, pentru ca nu vad nimic. Atunci se arunca cu disperare pe biata viata profesionala, ca sa ii salveze.
„Au tot timpul nevoie de alti oameni in jur, au nevoie sa le paseze cat mai multe responsabilitati, chiar cu pretul renuntarii la o buna parte din libertate. Pascal stia asta cu mult inaintea noastra : «Cea mai mare nenorocire a omului este sa stea singur intr-o odaie». Adica sa ramana cu el insusi. Daca intrebi 100 de studenti, nici macar pe cei din anii cei mai mari, despre care e cel mai important lucru in viata, 99 iti vor raspunde in cor : «cariera». Asta vad in jur, asa ii invata profesorii. Insa acesta e singurul lucru pe care il stiu pe lumea asta, cel mai la indemana, «servit pe tava» de catre societate si de catre toti ceilalti. Si pentru care nici macar nu mai trebuie sa gandesti cu capul tau, totul e sistematizat si gata servit”.
In concluzie, el considera ca, a avea o viata personala e un lucru extrem de complex. In primul rand, tine de un sistem axiologic ce nu e deloc la indemana oricui. Apoi, tine de inteligenta, de educatie, de cultura si de noroc, in buna masura - adunand aici toate lucrurile care nu (prea) mai depind de tine. Viata personala e o aspiratie pentru cei destepti si puternici. Pentru ceilalti e un chin.
Eliza Rogalski, Tempo Creative Group: "Ne pierdem vremea pe chat, la o tigara, pe internet"
Eliza Rogalski (foto), CEO Tempo Creative Group, marturiseste ca a cautat intotdeauna sa nu creeze granite intre viata sa personala si viata profesionala, ceea ce o ajuta sa nu isi creioneze vinovatii inutile fata de propria persoana, atunci cand job-ul ii cere mai mult timp, sau atunci cand trebuie sa dedice mai multa energie familiei. „Caut insa ca, atat in viata profesionala cat si in cea personala, sa prioritizez lucrurile in care merita sa ma implic, iar asta ma fereste de supraincarcare inutila”, spune Eliza Rogalski.
Mai mult decat atat, ea crede ca nu este o chestiune de profesie, ci de personalitate. A putea sa le ai pe amandoua tine de structura omului, nu a meseriei pe care o practica sau a stadiului din viata profesionala pe care l-a atins.
„La inceput era multa tensiune, recunosc. Cand iti incepi cariera si cand ai asteptari de la viata ta profesionala, ai tendinta sa devii dependent de munca, iar asta poate sa dauneze vietii personale si celor din jurul tau, care au nevoie de tine. Cred ca trebuie un efort de vointa nu pentru a alege intre cele doua, ci pentru a le avea pe amandoua”, sustine CEO-ul Tempo Creative Group.
De asemenea, ea considera ca prima greseala care duce la o tensiune intre viata personala si cea profesionala e chiar faptul ca oamenii stau la birou mai mult decat e nevoie, iar in Romania nu avem inca un cult al eficientei muncii.
„Ne pierdem vremea pe chat, la o tigara, pe internet, la o barfa mica. Daca aduni timpul pe care il investesti in tot felul de inutilitati iti rezulta niste ore bune in fiecare saptamana, ore pe care le-ai putea petrece invatand ceva nou, stand cu familia sau ascultand muzica”.
La aceasta se adauga, in opinia sa, si faptul ca tindem sa luam cu noi acasa problemele de la serviciu, sa nu vorbim cu cei din jur : „Le iei cu tine acasa, le tii in suflet, te inchizi in tine, nu mai comunici. Cine ar putea sa stea multa vreme langa un astfel de om?”.
Munca acasa reprezinta o alta greseala. „Sigur, pot exista exceptii legate de urgente ale unor proiecte, dar a munci constant acasa este o greseala nu doar fata de tine, ci si fata de cei din jur”.
In materie de sfaturi, Eliza Rogalski subliniaza un singut aspect: „gasit-va si urmati-va pasiunea. Asa o sa stiti sigur ca o sa fiti oameni fericiti si la serviciu si acasa”.
Marius Ghenea, FIT Distribution: "Criza i-a intors pe manageri catre viata personala"
Marius Ghenea (foto), presedintele FIT Distribution, spune ca nu este greu sa te desprinzi de responsabilitatile specifice functiei pe care o detii, atunci cand ai o agenda clara si bine planificata. “Incerc sa imi planific in avans si cat mai atent activitatea profesionala, astfel incat sa pot sa aloc intotdeauna timp si pentru viata personala. Este adevarat, eu nu sunt implicat in prezent in mod operational in niciuna dintre companiile in care investesc, dar in realitate, ca investitor de tip business-angel, sunt totusi cvasi-executiv alaturi de echipele de antreprenori si management din aceste companii”, marturiseste Ghenea.
El specifica insa ca avantajul sau este acela ca nu are un program de birou tipic, nu este legat de acele ore fixe, si nu crede ca vreun manager eficient mai este cu adevarat legat de asemenea orare, de tip "de la noua la cinci" (nine to five).
“Pentru un manager implicat operational 100% intr-o activitate, problema poate avea aspecte acute, deoarece daca este o situatie de forta majora la birou, nu poti pur si simplu spune "nu ma intereseaza, eu trebuie sa merg la programul meu din viata personala». Din aceasta cauza, se intampla de multe ori (mi s-a intamplat si mie in trecut) ca viata profesionala sa intre in mod dur, chiar abuziv, in viata personala”, adauga presedintele FIT Distribution.
De asemenea, el subliniaza faptul ca e bine de pastrat un echilibru, la orice varsta si in orice situatie (profesionala sau personala), chiar daca in diverse momente ale vietii, un om de afaceri regleaza acest echilibru in procente .
“Criza economica a avut, din acest punct de vedere (si nu vorbesc doar despre mine, am vazut acest lucru si la alti colegi, prieteni, amici), un efect de re-echilibrare a vietii managerilor si oamenilor de afaceri catre viata personala. Pe de o parte, cu toate implicatiile restructurarilor de business din ultimii 2 ani, timpul a inceput parca sa curga putin mai incet, lasand mai multa flexibilitate pentru viata personala”, observa Ghenea.
Pe de alta parte, el considera ca, prin analiza personala sau asistata (psihologi, mediatori, facilitatori, instructori de meditatie sau tehnici spirituale asiatice), oamenii de afaceri au inceput sa pretuiasca mai mult, in aceasta perioada, viata personala, ca un loc sigur si necesar, intr-o perioada altminteri tulbure.
In ceea ce priveste greselile facute in acest sens, Marius Ghenea pune in capul listei lipsa eficientei: “Este un cerc vicios din care ulterior poti foarte greu sa mai iesi. Putem sa dam vina pe lipsa de time-management, pe proiectele numeroase si importante pe care le avem de realizat, dar in realitate, este foarte simplu: cu cat stam mai mult, cu atat realizam mai putin in plan profesional (cel putin din perspectiva productivitatii, daca nu si in termini calitativi/cantitativi).
Din acest punct de vedere, o carte de referinta pe care o recomanda cititorilor Wall-Street este "Saptamana de lucru de patru ore", in care Timothy Ferriss arata cum poti de fapt sa rezolvi toate lucrurile importante intr-un interval de timp mult mai scurt decat credem de obicei, eliminand tot ce nu este important, tot ce este inutil, tot ce este ineficient.
Cititi si alte carti recomandate de Marius Ghenea intr-o sectiune speciala pe blogul personal
Cele mai importante sfaturi:
- daca faceti compromisuri in echilibrul dintre munca si viata, faceti-le cat mai devreme in viata, pentru ca mai tarziu va fi din ce in ce mai greu
- nu neglijati niciodata weekend-ul, ca o modalitate de a va reincarca bateriile
- calatoriti mult, faceti vacante frumoase, pline, aventuroase, pentru ca si acestea contribuie mult la incarcarea bateriilor
- nu renuntati la micile pasiuni, hobby-uri, tineti cu dintii de ele, pentru ca ele sunt un refugiu extraordinar in momentele dificile
- pastrati legatura cu prietenii, cu familia: prietenii adevarati sunt cei care va vor ajuta sa treceti peste momentele dificile de la birou, si nu invers
