Mircea Vescan, Armax Gaz: Este in primul rand o implinire sufleteasca, si apoi o investitie
“Un randament anual mediu de 27% este o cifra seducatoare pentru orice investitor, mai ales ca trecem printr-o perioada de transformari peste care criza financiara lasa urme si in ceea ce priveste instinctul firesc de a investi in produse clasice”, spune Manuela Plapcianu, CEO al casei de licitatii Artmark.In plus, ea considera ca piata a demonstrat ca, pe langa investitia in produse clasice precum actiuni sau imobiliare, exista si alte variante viabile, chiar daca investitiile erau vazute ca fiind primejdioase pentru cineva care dorea sa-si indrepte banii catre obiecte de arta, deoarece nu stia pe ce teren calca.
Mircea Vescan (foto), director general Armax Gaz, a cumparat in luna septembrie a acestui an tabloul „Car cu boi” a lui Grigorescu, in schimbul sumei de 155.000 de euro, insa investitiile in arta nu reprezinta un obicei pentru el, ci doar o exceptie, fiind prima data cand face o astfel de achizitie. De asemenea, el spune ca deocamdata nu stie daca va mai repeta aceasta „aventura”.
„Dragostea mea fata de valorile romanesti reprezinta principalul motiv care m-a determinat sa fac aceasta achizitie, dar nu si singurul, deoarece aceasta reprezinta si o investitie foarte buna. De fapt, este in primul rand o implinire sufleteasca si mai apoi o investitie”, accentueaza Mircea Vescan, care nu tine celebrul tablou in casa, ci a decis sa-l expuna la Muzeului National Brukenthal din Sibiu.
In ceea ce priveste criteriile dupa care a ales acest tablou, Mircea Vescan spune ca intodeauna priveste numai spre ceea ce este mai bun, iar in cazul lucrii „Car cu boi” a apreciat calitatea si faptul ca il considera pe Grigorescu cel mai important pictor roman.
De asemenea, printre artistii romani a caror lucrari le admira se mai numara si Corneliu Baba, iar pe plan international prefera doi dintre faimosii pictori renascentisti: Leonardo Da Vinci si Michelangelo Buonarroti.
Emilian Radu, PwC: Am fost `impins` spre tezaurizarea in arta si de regulile stricte corporatiste
"Relatia" dintre Emilian Radu (foto) si arta are radacini adanci, care se trag inca din copilarie, intrucat consultantul strategic PricewaterhouseCoopers (PwC) si-a inceput singur prima colectie de arta, pictand pana la 14-15 ani, varsta la care, vizita frecvent MNAR-ul impreuna cu un bun prieten.Mai mult decat atat, el considera ca nu a facut niciodata trecerea de la colectionar la investitor, considerandu-se si astazi, in mod sincer, un “colectionar- investitor”.
“Colectionarul achizitioneaza arta doar cu inima, investitorul doar cu mintea iar eu incerc din greu sa impac placerile pur estetice cu calculele rationale atunci cand decid sa platesc pretul cerut”, spune Emilian Radu.
Cu toate acestea, recunoaste ca aceste calcule nu ies intotdeauna intrucat nu poate trece peste slabiciunile sale de colectionar, iar dorinta de a poseda o anumita lucrare invinge calculele strict financiare pe care le considera subiective, intrucat se bazeaza pe evaluarile, informatiile si cunostintele sale la un moment dat .
“Revenind acum la motivele de ordin rational de a colectiona arta pot sa afirm ca a fost `impins` intr-un fel spre tezaurizarea in arta inclusiv de regulile stricte corporatiste specifice corporatiilor multinationale, activand in lumea consultantei (si nu numai)”, completeaza Radu.
In acest sens, Radu subliniaza ca, pentru cunoscatori este banal faptul ca investitiile personale pe pietele de capital (burse,fonduri de investitii) ale angajatilor/partenerilor acestor corporatii multinationale sunt expuse oricand riscului de a fi clasate ca intrand in conflict de interese cu unii dintre clientii locali sau globali ai firmei ceea ce te-ar putea pune in situatia neplacuta de a-ti face un “exit” fortat cand piata este jos ceea ce se va solda eviden cu o pierdere neta.
“Ce mai ramane ca alternative de plasament? Lasand de o parte obligatiunile cu randamente mici emise de State, imobiliarele si arta, la care mai putem adauga de exemplu aurul si, de ce nu, vinul de colectie”.
Criteriile pe care le ia in considerare in calculul sau de selectie a unei opere de arta sunt incadrarea sa in conceptul general al colectiei, sa ii placa din punct de vedere estetic, pretul cerut sa fie justificat (cota actuala a autorului, perspectiva cotei sale, valoarea artistica a lucrarii in ansamblul operei autorului, provenienta) si sa-si permita sa plateasca respectivul pret.
In ceea ce priveste preferintele sale, Emilian Radu marturiseste ca indrageste arta moderna (1915/1916-1960) cu accent pe artistii de origine romana si recunoastere internationala: Brancusi, Tzara, Brauner, Janco, Segal, Herold si Perahim.
“Arta contemporana romaneasca ma duce cu gandul imediat la Ion Grigorescu si Gorzo,dar si la Tolici, Perjovschi si Ghenie. De ce nu si Ion Barladeanu? La nivelul artei contemporane internationale imi place mult Tracey Emin”.
Paul Miclaus: Nu ma consider investitor in arta
Desi nu se considera investitor, si crede ca mai are mult pana sa se poata numi colectionar, Paul Miclaus (foto), fostul vicepresedinte CNVM, are o legatura speciala cu lumea artei, fiind pasionat de diferite aspecte pe care le ia, de la sculptura si pana la grafica.“Am in casa mai multe obiecte de arta insa, atunci cand le achizitionez nu ma gandesc niciodata la cat ar putea creste valoarea lor in timp pentru a obtine un profit dintr-o eventuala vanzare”, declara Miclaus.
Mai multe decat atat, el spune ca atunci cand se intampla sa gasesca ceva care ii place, cumpara fara a se gandi la cotatia artistului care semneaza lucrarea si considera ca este mult mai important sa-i faca placere, atat lui cat si familiei, atunci cand vede opera in casa.
In ceea ce priveste investiile in arta la noi in tara, Miclaus considera ca nu exista inca un grup numeros si bine definit de persoane care sunt dispuse sa-si largeasca portofoliul prin astfel de achizitii si crede ca succesul reputat de casele de licitatii in ultimul timp se datoreaza in primul rand faptului ca ne aflam intr-o perioada in care ies la iveala opere care au facut parte din colectii personale si despre care nici nu se mai stia ca exista.
“Dupa era comunista, in care nu se puteau face astfel de tranzactii, romanii sunt tot mai doritori sa achizitioneze lucrari celebre, iar asta se vede in salile de licitatii, unde au inceput sa apara chiar si intermediari”.
Chiar daca deocamdata pentru Paul Miclaus arta nu reprezinta o optiune de investitie, nu exclude sa devina pe viitor, atunci cand piata va fi mai bine reglementata, si spera chiar sa participe din punct de vedere profesional la lansarea unui Index.
