Ce fel de elite si pentru cine?

6 Octombrie 2009 / 14:00 - 16:00


43 intrebari

Dezbaterile Wall-Street cu specialistii Erudio: Ce fel de elite si pentru cine? Mai simtim nevoia unor elite autentice? Cum ar trebui sa comunice elitele? Care este modelul de elita in business? Avem elite in mediul de business?

Acestea sunt doar cateva intrebari la care cei doi invitati - Horia-Roman Patapievici si Cosmin Alexandru, presedinte Erudio, vor raspunde in direct din redactia Wall-Street, astazi, intre orele 14-16, in cadrul Live Text.

Intalnirea online cu cititorii s-a incheiat. Orice intrebare pusa dupa finalul dezbaterii va primi raspuns din partea celor doi invitati.


Cititi si articolul scris de Cosmin Alexandru: Ce fel de elite si pentru cine?

Invitatii pe tema "Ce fel de elite si pentru cine?"

  • Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI
  • Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU Erudio

Dezbateri pe tema: Ce fel de elite si pentru cine?


Prin definitie, elitele reprezinta ceea ce se afla in fruntea a ceva, indiferent de domeniul la care ne referim. Insa, data fiind societatea actuala, considerati ca este normal ca intr-un sistem guvernamental ca cel actual sa vrem si sa schimbam elitele (implicit persoanele de la guvernare) si nu baza societatii, fundamentul - adica oamenii in sine? Intreb deoarece mi se pare inutil faptul ca noi, poporul roman, acuzam "elitele" pentru ceea ce ni se intampla si le pedepsim alegand altele, cand baza societatii, locuitorii Romaniei, raman la fel.

Alexandra / 6 Octombrie 2009 ora 14:55
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 9 Octombrie 2009 ora 20:42
Chestiunea e spinoasa, seamana aparent cu dilema “oul sau gaina”, insa eu inclin intaietatea in rezolvarea ei mai mult catre unul din termeni, catre elite. Baza societatii nu poate creste in lipsa unor modele. Nu ajunge sa vrei sa fii mai bun, e nevoie sa ai si o reprezentare concreta despre cum anume sa fii mai bun.

De obicei, elitele joaca aceste rol uri: personifica o dorinta abstracta si ii confera si o modalitate, un drum de implinire. Altfel spus, daca baza nu se misca, e in primul rand deficienta varfurilor, care s-au izolat si nu mai pot convinge baza sa avanseze.

Domnule Patapievici, puteti descrie in cateva cuvinte relatia dintre stat, elite si ortodoxism?

andrei tanasoiu / 6 Octombrie 2009 ora 14:25
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 16:08
Daca privim evolutia istorica a principalelor denominatii crestine, vedem ca ortodoxia nu a creat statalitate, in timp ce catolicismul a creat. Din acest motiv, asocierea dintre ortodoxie si stat este oportunista, in timp ce ideea statala este constitutiva in catolicism (cel putin cel istoric). In contextul modernitatii, separarea Bisericii de stat este o axioma, prin urmare orice relatie constitutiva intre ortodoxism si stat trebuie vazuta ca fiind o optiune pre ori antimoderna.

Care sunt principalele dumneavoastra probleme, ca membrii ai unor elite? Cum vedeti rezolvarea lor?

Lucian / 6 Octombrie 2009 ora 14:21
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 9 Octombrie 2009 ora 20:43
N-am sa raspund din postura de membru al elitei, pentru ca nu ma consider astfel. Mai am mult de muncit, de invatat, de citit si de ascultat pana acolo, daca voi ajunge vreodata acolo.

Pot sa spun insa ca una dintre nevoile mele principale este aceea de elite. Am nevoie de modele, de mentori, de oameni care sa ma ajute sa cresc cu sens si cu scop, mai bine decat as putea de unul singur. Si, din ce mai povestesc cu prieteni si cunoscuti, e o nevoie impartasita mai larg. Traim vremuri tulburi din perspectiva valorilor si orice iesire la rampa a elitelor ne mai lumineaza un pic drumul, acelora dintre noi care cautam repere autentice.

Care este definitia elitei din punctul dumneavoastra de vedere? De ce elitele noastre nu-si gasesc locul in Romania iar cand sunt descoperite in afara granitelor ne batem cu pumnul in piept ca sunt romani!?

Andrei Iuliana / 6 Octombrie 2009 ora 14:15
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 9 Octombrie 2009 ora 20:44
Eu subscriu definitei date de Andrei Plesu intr-un interviu recent: “elita cuprinde oamenii cei mai bine pregătiţi din fiecare domeniu. Asta înseamnă că există o elită ţărănească, o elită a muncitorilor, o elită a medicilor, o elită a gânditorilor, a scriitorilor. Nu e vorba de un concept închis şi exclusiv, de o minoritate care funcţionează diafan, ca un grup de îngeri. Ci de solidaritatea subînţeleasă a celor care, în meseria lor, au atins un nivel de peformanţă maxim şi pe care, de altfel, îi căutăm oridecâteori avem nevoie.”

Cred ca oamenii astia nu isi gasesc locul aici pentru ca, in jumatate de veac de comunism, institutiile care ar fi trebuit sa fie locul de implinire a elitelor au fost transformate in locuri de prigonire a lor. Ma refer aici la academie, cercetare, asociatii, invatamant etc. Aceste institutii occidentale sunt cele care atrag cel mai frecvent elitele noastre in formare si le conving sa ramana acolo. In Romania institutiile de acest fel sunt inca populate cu mediocritati care sunt dispuse la orice pentru a-si conserva statutul social. Cred ca si chestiunea subfinantarii ar putea fi rezolvata, daca parteneri de discutie ar fi oameni care ar cauta si incuraja valoarea adevarata. O sa mai dureze.

horia, cosmin, daca voi faceti parte - si faceti - din elitele grupurilor profesionale - diferite - pe care le reprezentati, care sunt valorile voastre comune? pot fi ele extrapolate pentru a identifica ce uneste si ce desparte societatea, chiar la nivelul elitelor ei? multumesc

alexandra / 6 Octombrie 2009 ora 14:01
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:55
Nu m-am consultat cu Cosmin in raspunsul pe care vi-l dau. Cred ca valorile noastre comune sunt: respectul fata de lucrul bine facut; o idee comuna fata de binele comun; curtoazia; acordul de a fi in dezacord (altfel spus, decizia de a ramane impreuna si in lucrurile care ne separa); decizia de a ne angaja responsabil in treburile cetatii; ingrijorarea fata de erodarea valorilor in care credem amandoi.

Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 16:05
Nu stiu care sunt in mod explicit valorile lui Horia, dar stiu ce m-a cucerit pe mine de cand l-am cunoscut. M-a frapat de la bun inceput disponibilitatea lui de a intra in relatie cu oameni si medii pe care nu le cunostea si de a le oferi ce are el mai bun. Asadar, generozitatea ar fi o prima valoare. O a doua ar fi temeinicia, adica dorinta de a impartasi din ceea ce stii cu adevarat, fara carpeli si improvizatii. M-a mai impresionat la el atentia fata de nevoile si asteptarile celor cu care sta de vorba. As numi valoarea asta respect. Lista e lunga, dar as incheia acest scurt exercitiu cu dorinta lui de a largi cercul cunoasterii, adica de a face cunoasterea accesibila si celor pentru care ea parea foarte indepartata. Nu in ultimul rand, ca valori pe care am putea construi un dialog la nivel social, apreciez la el umorul, punctualitatea si modestia. 

Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 9 Octombrie 2009 ora 20:44
Eu cred ca elitele intelectuale care s-ar putea impune sunt mult mai numeroase decat cele care o fac. Le lipseste curajul si exercitiul exprimarii in public. Stiu ca poate parea secundar, insa nu e.

Daca nu ai invatat niciodata in 10-12 ani de educatie sa te exprimi convingator in fata altora, sa-ti argumentezi si sa-ti aperi punctele de vedere, sa-ti evaluezi diferite abordari si sa castigi din experiente, rezultatul e teama de expunere publica.

Oricat continut si substanta ai acumula, daca nu le poti transmite, nu poti juca rolul unei elite formatoare. Ramai un punct de competenta pasiv. Asta nu e rau, e excelent, dar, asa cum spui, in lipsa capacitatii de impunere a elitelor, spatiul public ramane acaparat de formatori de opinii si de comportamente care mai degraba coboara decat ridica nivelul de educatie al marii majoritati.


Horia si Cosmin, care sunt elitele (dpdv intelectual, nu ...) care se pot impune (nu prin tabloidizare) in Romania de azi si de maine? Daca nu exista, ce calitati ar trebui sa aiba? Multumesc!

Gliga Razvan / 6 Octombrie 2009 ora 13:52

La aceasta intrebare inca nu a fost dat un raspuns.

Cu timp in urma am vizionat un film intitulat : "O minte sclipitoare". Un tanar matematician a reusit sa demonstreze un nou concept matematic (teorema) in fata unui auditoriu format din elite in ale stiintelor matematice.

Gestul suprem, in ideea recunoasterii valorii, se rezuma din partea breslei in a-si depune stiloul (indiferent de rang profesional si varsta) pe catedra celui care reusea o astfel de performanta in semn de apreciere si recunostinta.

Credeti ca este posibil in societatea nostra sa asistam la un astfel de gest simbolic (indiferent de domeniu) in fata unor elite? Intreb pentru ca exista in jurul nostru oameni deosebiti ca rezultate profesionale si morale dar din pacate nu ne preocupa punerea lor in valoare si mai ales recunoasterea si sustinerea performantelor lor. Cu stima.

Cosmin Zanfir / 6 Octombrie 2009 ora 13:41
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 16:02
Acest lucru, adica recunoasterea fara echivoc a puterii constrangatoare a adevarului, nu este posibil decat in comunitatile care functioneaza dupa standarde extrem de riguroase. Numai o comunitate stiintifica functioneaza in acest mod, iar in interiorul comunitatii stiintifice standardele cele mai riguroase apartin breslei matematicienilor, pentru ca si stiinta lor este cea mai riguroasa. In societate, nu este posibila observarea unor standarde constrangatoare atat de riguroase. In societate ar trebui sa functioneze, ca standard constrangator absolut, onestitatea. Dar onestitatea este personala, nu poate fi impusa prin lege, asa cum, in breasla matematicienilor, criteriul onestitatii profesionale (sa nu minti in privinta rezultatelor obtinute, sa nu inseli in privinta demonstratiilor propuse) este eliminatoriu. Din societate nimeni nu te elimina daca nu esti onest: doar daca esti infractor, te izoleaza in puscarie.

Cosmin Zanfir Cosmin Zanfir 6 Octombrie 2009 ora 17:13
Superb .

Craita Jorj Craita Jorj 9 Octombrie 2009 ora 20:45
Buna intrebare. Da, acum cu prilejul modificarii legislatiei in general si in special modificarea Legii pensiei, este un prilej de identificare a celor care au format elita profesionala din domeniul lor de activitate. Primul pas este in a fi identificati, recunoscuti social, si cu siguranta se vor implica din nou in problemele tarii. La ei trebuie apelat in primul rand, si ulterior la "consi;ieri" straini....Recunoasterea contributiei lor, facuta dupa inscrieri legale si nu numai, este prima conditie a a schimbarii elitei actuale si un model / un argument pentru tanara generatie plecata din tara la specializari, sa revina...

Mergand pe ideea ca elitele asigura progresul unei natiuni, care considerati ca ar fi premisele de indeplinit pentru a sprijini formarea elitelor in Romania?

Ioana Proca / 6 Octombrie 2009 ora 13:31
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 9 Octombrie 2009 ora 20:46
Am mai raspuns la acest subiect la intrebarea 26. In plus, ca premisa, daca astfel de institutii ar functiona eficient, m-as gandi si la o intelegere mai ampla cu vehicule media, care sa preia si sa sustina elitele in formare, ca un fel de serviciu social in folosul comunitatii. Ei nu ar face rating, intr-o prima etapa, dara daca ar beneficia de o perioada de gratie in care sa invete si sa isi exerseze capacitatile de comunicare, sunt convins ca, dintre ei, ar creste si lideri de opinie de succes.


Cum comentati faptul ca elitele politice de astazi se asteapta ca sa iesim din recesiune doar cu ajutorul altor state din Occident? Inseamna ca nu avem elite...

Danciu / 6 Octombrie 2009 ora 13:28
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 9 Octombrie 2009 ora 20:46
Romania nu are forta economica pentru a sta pe picioarele ei. E rezultatul calitatii slabe a elitelor economice si politice autohtone ale ultimilor 20 de ani.

Pentru ca majoritatea lor nu s-au creat dintr-o competitie autentica, ci prin relatii preferentiale cu statul, ele nu stiu sa concureze cu succes in piata libera. N-avem banci autohtone, n-avem retele comerciale autohtone, n-avem agricultura autohtona performanta, cu ce instrumente sa iesim din criza? Banuiala mea e ca elitele politice nici macar nu inteleg cum functioneaza o piata libera, asadar cum sa o ajute sa capete forta?

Oamenii politici de la noi inteleg insa foarte bine ca pe masura ce piata ar deveni mai libera, ar avea mai putina nevoie de ei si nu cred ca e un rezultat pe care sa si-l doreasca. Si din perspectiva asta, interventia institutiilor occidentale e benefica, pentru ca obliga liderii politici si economici romanesti la niste constrangeri pe care altminteri nu si le-ar fi asumat.



Ce impiedica elitele sa se implice mai mult si in mediul de business romanesc? Ce motive ar determina implicarea elitelor in domeniul economic si in ce masura ar putea ajuta acest mediu pentru a functiona mai eficient?

N.S. / 6 Octombrie 2009 ora 13:24
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:55
Uitandu-ma, din nou, la experienta mea din Erudio, in care am urmarit exact acest lucru - imprietenirea mediului de business cu elite din alte domenii - sunt inclinat sa spun ca cea mai mare piedica e lipsa de exercitiu. Nu traim intr-o cultura a primului pas si atunci intalnirile sunt mai dificil de produs. Desi am participat la cateva zeci de astfel de intalniri, nu s-a intamplat niciodata ca vreunul dintre participanti sa plece nemultumit. Contactul cu ce e diferit si valoros pentru oameni care apreciaza alteritatea si valoarea s-a dovedit a fi intre multumitor si entuziasmant. Mediul de business are mult de castigat din expunerea la mediul cultural si reciproc.

Craita Jorj Craita Jorj 9 Octombrie 2009 ora 20:47
Intrebarea este cel putin tendentioasa; ea porneste de la acceptarea starii de fapt. Este suficient sa-ti amintesti cum s-a facut "privatizarea originala" , cine au fost beneficiarii acestei originalitatii care-si revendica acum titlul de elita in domeniual de activitate, si vei vedea de ce cei in drept nu au nici o sansa. Cate dintre actualele "elite" a fost testate profesional si /intelectual de catre colectivele specializate ? Acum, se formeaza noua elita financiara, in concurenta acerba de pe piata bursiera; am inceput ultimii si suportam concecintele...

Va rog sa definiti cuvantul elita in contextul acestei dezbaterii si modalitatile de evaluare a acesteia. Multumesc

dorel muresan / 6 Octombrie 2009 ora 13:22
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:48
Cuvantul elita are doua intelesuri care, cel mai adesea, sunt folosite indistinct: elite sociologice si elite valorice. Ambele sunt elite naturale, in sensul ca sunt formate in mod spontan, in procesul de functionare libera a societatii. Apartenenta la o elita este determinata de indeplinirea unuia sau mai multor criterii de incluziune/exculziune. O elita valorica este constituita de indeplinirea, pentru membrii ei, a unui criteriu de excelenta valorica. O elita sociologica este constituita de indeplinirea unui criteriu de apartenenta profesionala, indiferent de excelenta valorica: bunaoara, clasa politica reprezinta o elita sociologica; ea, clasa politica, poate fi execrabila – fiind in continuare expresia unei elite sociologice.

Pentru cei doi invitati: Afirmati ca Elitele din diferite domenii nu prea comunica nici intre ele, nici cu publicul larg. Cum ar trebui sa comunice elitele noastre, tinand cont ca au interese care ii pun intr-o competitie politica, economica, culturala, etc?

Teodore / 6 Octombrie 2009 ora 13:20
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:46
Elitele noastre ar trebui sa comunice asa cum se comunica in orice entitate ( firma, organizatie, partid, familie etc.). Oriunde exista interese diferite si competitie. In aceeasi masura, oriunde exista interese comune si cooperare. In lipsa negocierii cu succes a intereselor comune niciunul nu ne vom putea atinge interesele particulare. Comunicarea in peisajul public de la noi tinde sa se axeze exclusiv pe ce ne desparte, in loc sa dedice spatiu si timp explorarii lucrurilor care ne unesc. Conflictul este mai degraba initiator al discutiilor, iar asta nu ne ajuta sa construim mare lucru. Asadar, cred ca ar fi de folos nu numai pentru elite, ci pentru noi toti, sa incercam sa comunicam si plecand de la interesele comune. 

Craita Jorj Craita Jorj 9 Octombrie 2009 ora 20:47
In primul rand societatea trebuie sa constientizeze necesitatea si rolul elitei. Este prima data cand acest subiect este pus in discutie in presa noastra; si cu asta ar fi trebuit sa incepem de acum 20 de ani...Cine a profitat de "continuitatea" populismului vulgar se stie; ceea ce nu se stie este cu ce pret ? Dupa recunoasterea adevaratelor elite se vor crea premizele unor schimbari in peisajul public. Aceasta schimbare trebuie s-o faca intreaga societate. Lancezeala actuala este urmare a "continuitatii" impusa de noile structuri ale puterii. Dezbateri pe diverse teme , in presa si tv , cu diverse personalitati din domeniu, cred ca este prima faza a realei schimbari .

Ce criterii trebuie sa indeplineasca elitele pentru a fi acceptate, dar mai ales asimilate de societatea romaneasca?

Mariana / 6 Octombrie 2009 ora 13:19
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:41
Intrebarea dumneavoastra are ca presupozitie afirmatia ca elitele sunt un corp strain de societate. Ganditi, prin urmare, ca elitele sunt un fel de clasa si, fata de ele restul societatii ar putea dezvolta o lupta de clasa. Nu cred ca acest punct de vedere este corect. Elitele sunt esentialmente elite naturale. Altminteri vorbim de clici sau de partide, dar nu de elite.

Craita Jorj Craita Jorj 9 Octombrie 2009 ora 20:47
Elita trebuie sa fie recunoscuta de un numar restrans de specialisti din domeniu, confirmata prin lucrarile elaborate si prin cee publicate. Daca se compara o elita cu un presedinte de partid.... Aici trebuie sa intervina si mass-media in constientizarea importantei elitelor vis-a-vis de populismul tip "nu ne vindem tara" Care este rezultatul ? Il stim cu totii...Criteriile de recunoastere: a- pentru persoanele cu o anumita experienta profesionala: inventii, brevete, lucrari realizate, comunicari stiintifice, alte lucrari din domeniul lui de specializare sau din domenii conexe; b- pentru tinerele elite: rezultatele textelor nationale si internationale, gradul de implicare in problemele colectivitatii, Criteriile de acceptare a elitelor reflecta nivelul social, moral si civic al societatii. Avem suficiente astfel de "modele" care au dus societatea la nivelul actual. Cine este de vina ? Cine a facut alegerea ? Cine plateste ?...

Cum stam cu elita de business, dragi invitati? Care sunt valorile comune elitelor de business si celor politice? Cat de diferite sunt aceste elite in Romania anului 2009?

Oancea Dragos / 6 Octombrie 2009 ora 13:14
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:39
Raspunsul e cu siguranta amplu, asa ca il ating, doar. Cred ca in Romania ambele elite la care va referiti au drept valoare interesul pe termen scurt. Asta duce la o serie de comportamente care genereaza un mediu foarte instabil. Locul in care mi se pare ca cele doua elite difera, totusi, e la ciclul de validare. Elitele de business sunt obligate sa fie conectate cu piata lor, cu clientii care le cumpara produsele sau serviciile, in fiecare zi. Elita politica are o anumita latenta a conectarii la realitate. Tinde sa fie foarte conectata la piata de votanti in preajma momentului votului, dar se deconecteaza major curand dupa aceea.

Care credeti ca este perioada din ultimii 200 de ani, in care Romania a avut cele mai bune elite?

Tudor G. / 6 Octombrie 2009 ora 13:12
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:37
Dupa intrebarea dumneavoastra ar fi sa socotim de la 1809. Cred ca trebuie sa distingem, in raspuns, intre elite culturale si elite politice. In privinta elitelor politice, raspunsul cred ca a fost dat de P. P. Carp in 1918, cand Romania a primit si Transilvania, si Banatul, si Bucovina, si Basarabia, la tratativele de pace: “Romania are atata noroc, incat nu mai are nevoie de politicieni”. Adevarul e ca Romania a avut elite politice remarcabile incepand cu generatia pasoptista. A avut si noroc, incepand cu pacea de la Adrianopole. Norocul nostru a incetat in 1945, odata cu intrarea tarii noastre in sfera de dominatie sovietica. Din acest moment, elitele noastre politice au fost, toate, execrabile.

Cat priveste elitele culturale, creatiile lor de varf situeaza cultura romana intre cele mai interesante culturi europene. Judecand dupa nivelul la care s-au situat creatiile elitelor noastre culturale aflate in exil, am avut elite culturale mai norocoase decat ghinionul nostru istoric.


Craita Jorj Craita Jorj 9 Octombrie 2009 ora 20:47
Perioada cand Romania a beneficiat de o elita nationala curajoasa, care a stiut sa-si recunoasca limitele si a apelat la Casa Regala Hohenzollern - Sigmaringen. Elitele vremii, confruntate cu probleme asemanatoare (interese de grup, nepotism, coruptie etc) si-au asumat responsabilitatea si au stiut sa influenteze poporul. Acum rolurile sau inversat si cine castiga, se vede...

D-nilor, cu respect va intreb daca ati lecturat cele doua carti ale lui Alvin Toffler: SOCUL VIITORULUI si AL TREILEA VAL?

Oare analiza societatii industriale, expunerea mecanismelor ce trebuie schimbate intr-un moment in care anumite teorii economice au dat gres, in care consumatorismul, politicile ce le urmeaza, bancare,scindarea societatii,... toate acestea ne facem sa ne intrebam: in ce lume traim, incotro ne intrebam...

Deoarece "asistam la schimbari de civilizatie "la un "soc al prezentului...al viitorului"... iar acum e timpul sa facem parte din: CEL DE_AL TREILEA VAL, acei oameni "elite" care sa pregateasca "O NOUA SOCIETATE" complet diferita de cea industriala....sunteti de acord? si ce propuneri faceti?
multumesc!

simona avram / 6 Octombrie 2009 ora 12:51
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:32
Imi pare rau, dar raspunsul ma depaseste.

Credeti ca, la aceasta ora, scara de valori este "cu baza in sus"? Cum am putea sa redam societatii o scara de valori normala!

Adrian M. / 6 Octombrie 2009 ora 12:51
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:30
Cred ca la aceasta ora cei mai multi opereaza cu un set de scari in zig-zag. Le aleg si le folosesc pe fiecare in functie de oportunitatea momentului. Cred ca asta e cel mai mare rau pe care comunismul l-a facut societatii romanesti - duplicitatea. Atunci am fost invatati sa promitem un lucru, sa facem altul, sa gandim ceva despre el, sa spunem altceva despre el si sa ne amintim altceva despre el. Nu stiu cum se va putea repara ceva de care nici macar nu suntem constienti toti, tot timpul. Singurii care ne-ar putea arata o oglinda valida care sa puna in acord cuvintele cu actiunile noastre sunt occidentalii. Nu vreau sa spun prin asta ca ei ar fi perfecti, ci doar ca, fiind mult mai experimentati in a construi societati temeinice, ne-ar putea ajuta. 

raluca raluca 9 Octombrie 2009 ora 20:48
Care societati temeinice stimabile domn Cosmin Alexandru? Sa fim realisti si sa privim nu mai un strop la societatea Franceza a carui sef de stat cu istorie Personala aprinsa ma indoiesc ca ar putea aduce valoare si onoare tarii sale. Sa privim la Germania care candva se definea prin ordine, curatenie, disciplina, cinste... nu a mai ramas decat partea cu Auslander si niste Biblioteci care desi detin comori nu prea mai sunt intretinute. Oare nu a venit momentul sa judecam cu propriul suflet si cu propriul cap? Cred ca trebuie sa incetam a mai fi `copy, paste` si mai cred ca ar fi frumos sa incepem noi ROMANII sa construim o societate autentica dupa sufletul nostru bun, curat si generos! De ce nu avem Biblioteci deschise non stop? De ce nu sunt sponsorizate bine bibliotecile de stat in asa fel incat sa gasim absolut tot ce ne intereseaza pe un anumit domeniu? Imi alesesem pentru o lucrare tema acum cativa ani Religia dpdv Economic si Politic considerand ca este un titlu exotic si de o vesnica actualitate. In Romania cred ca daca am gasit 10 carti care sa imi ofere un schelet a fost mult, iar in afara fusese scris deja prea mult pe aceasta tema incat eu ca simplu novice am simtit ca nu as mai putea sa adaug ceva mai important decat ceea ce exista deja! De ce nu se sprijina aparitia unor manuale adevarate care chiar sa te invete ceva si care sa nu sprijine meditatiile private care de cele mai multe ori oricum nu sunt garantia 100% a unei reusite? Cu respect fata de domniile voastre astept un raspuns atat din partea dumneavoastra cat poate si din partea domnului Horia-Roman Patapievici!

Cosmin, Care crezi ca sunt cele mai importante 3 erori de comunicare cu publicurile lor, greseli pe care le-ai observat la elita politica? Dar in afaceri?

politikon / 6 Octombrie 2009 ora 12:38
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:23
Pentru elita politica:

1. lipsa de concizie si precizie 
2. lipsa de exemple relevante pentru public
3. lipsa de autenticitate ( oamenii vor sa para altceva decat sunt desi ceea ce sunt ar putea fi suficient de bun)

Pentru elita de afaceri:

1. lipsa exersarii discursului narativ ( se bazeaza mult prea mult pe slide-uri, cifre si situatii statistice)
2. lipsa adecvarii la public ( vad adesea o depersonalizare atat a vorbitorului cat si a publicului in perceptia lui)
3. lipsa dorintei de a invata comunicarea in public

magdalena alina oprisor domnariu magdalena alina oprisor domnariu 9 Octombrie 2009 ora 20:47
Cu privire la elita politica nu am comentarii. Ma depaseste subiectul. Cu privire la elita de afaceri, cred ca aceasta ar trebui sa fie ceva mai receptiva la ce se poate vedea in lumea mare. Firmele trebe sa-si defineasca viziuni, valori, strategii, obiective si mai ales sa-si identifice avantajele competitive, fara de care nu pot supravietui pe o piata libera. Odata ce a facut toate astea, teama de transparenta va tinde sa se reduca, eventual sa dispara. Un anumit grad de transparenta alaturi de implementarea unei culturi organizationale va creste increderea investitorilor si de ce nu a angajatilor, care vor reusi sa se confunde cu organizatia in care lucreaza. Intrebarea mea este de ce credeti ca elita de afaceri din Romania intarzie sa inceapa sa gandeasca in termeni de afaceri? Singura justificare pe care o pot gasi este oportunismul. (Personal percep romanii in esenta oportunisti dar si contemplativi.)

De unde incepe elita si unde se termina mediocritatea? Cine a stabilit criteriile? Care e rostul existentei elitei? Elita unui domeniu poate fi masa ignoranta a unui alt domeniu? Se poate esalona elita pe oscara de valori ale elitei?

orfescu dan / 6 Octombrie 2009 ora 12:37
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:28
Am sa raspund fiecarei intrebari in parte.

I: De unde incepe elita si unde se termina mediocritatea? R: Raspunsul e continut in definitia axiologica a elitei: apartine unei elite orice om care satisface un anumit criteriu de excelenta. Deci mediocritatea incepe acolo unde se termina aplicabilitatea criteriului de excelenta.

I: Cine a stabilit criteriile? R: Nimeni, in particular, si toti, in general. Criteriile care stabilesc granitele unei elite au aceeasi provenienta ca si criteriile care stabilesc gradele de valoare. Multe din criterii sunt mostenite, unele se construiesc sub ochii nostri. Dar nimeni nu are putere asupra lor, individual vorbind, deoarece standardele de valoare sunt produsul lucrarii istoriei, functionarii societatilor si dezbaterii publice.

I: Care e rostul existentei elitei? R: Rolul social al eiltei este precum rolul profesional al instalatorului. Instalatorul stie cum functioneaza sistemul de apa curenta. Fara el e inundatie sau blocaj. Elitele au rolul social de a depozita, in functionarea societatii, practicile si cunostintele fara de care o societate nu poate functiona. Elitele nu sunt decretate, ele se formeaza spontan, prin functionarea libera a unei societati.

I: Elita unui domeniu poate fi masa ignoranta a unui alt domeniu? R: Evident. Elita fizicienilor specialisti in mecanica cuantica este masa ignoranta pentru elita matematicienilor specialisti in topologie.

I: Se poate esalona elita pe o scara de valori ale elitei? R: Exista o teorema in sociologie, care constata ca distributia unei populatii dupa o insusire data este o curba de tip Gauss. Oricat de stransa ar fi selectia populatiei dupa insusirea data, ea tot dupa o curba Gauss se distribuie.


Au ajuns elitele sa fie dispretuite si respinse de societatea romaneasca? De ce?

Robert M. / 6 Octombrie 2009 ora 12:36
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:15
Fenomenul de respingere nu pare restrans doar la raportul intre elite si societate. Mi se pare ca exista o tendinta omniprezenta a respingerii in societatea romaneasca. Elitele nu pot scapa acestui proces. Cred ca il pot atenua surmontand handicapul respingerii intre ele insele. Societatea are nevoie, pe langa alte modele, si de un model de cooperare. Nimeni altcineva, in afara elitelor, nu poate oferi acest model. Asta presupune ca elitele politice, economice, culturale etc. sa poata depasi barierele de comunicare, sa poata face compromisurile de rigoare si sa se poata aseza la aceeasi masa pentru constructia unui proiect de societate in Romania. Atata vreme cat fiecare elita emana mai degraba dispret catre celelalte, asta e ce va primi inapoi cel mai des.

Oare si elitele, ca si Societatea Civila, sunt "depasite" de contextul politic actual si ce mesaj trebuie ele sa transmita oamenilor obisnuiti din Romania?

Petru Bontidean / 6 Octombrie 2009 ora 12:03
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:16
Contextul politic actual ne ia prin surprindere pe toti, indiferent de zona noastra profesionala ori de preferintele noastre politice. Societatea civila, si ea, e depasita de imprevizibilul dinamicii politice. In acelasi timp, trebuie sa nu uitam ca politicul nu este decat o expresie a societatii romanesti in ansamblul ei. Mesajul pe care oricine ar trebui sa-l transmita oricui este: fii responsabil; ai grija sa faci bine lucrul care-ti cade in sarcina; ai compasiune si intelegere fata de semenii tai.

Care este diferenta, la nivel de comunicare cu publicul, dintre un conducator si un membru al elitei?

Sergiu / 6 Octombrie 2009 ora 11:49
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:08
In perceptia publicului un conducator se bucura si de o autoritate formala. Cand comunica, publicul il asculta tinand cont si de oamenii in numele carora el vorbeste. Greutatea opiniilor lui se sprijina si pe cei pe care el se sprijina. Un membru al elitei nu e neaparat un conducator. El are, in primul rand, o valoare intrinseca. Publicul il asculta pentru importanta pe care el, publicul, i-o confera. Din perspectiva acestei diferentieri, un conducator are de respectat, in comunicare, mai multe constrangeri. El nu vorbeste doar in numele lui sau, mai exact, nu este ascultat doar in numele lui, ci si in numele entitatii pe care o conduce. Comunicarea lui este amendata, judecata si in functie de acest criteriu.

Cat de importanta e charisma pentru un membru al elitei de business? Dar pentru elita culturala?

Ioana / 6 Octombrie 2009 ora 11:48
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:09
Charisma este, desigur, foarte importanta atat pentru un membru al elitei de business, cat si pentru un membru al elitei culturale. Dar, in ambele cazuri, produsele sunt cele care conteaza. Intrucat charisma este ceva acordat si recunoscut, nu ceva de care sa poti dispune asa cum dispui de un cont in banca, prin charisma poti influenta pozitia ta sociala, felul in care te vad ceilalti. Dar charisma nu te face nici un bun jucator la bursa, nici un poet mare. In rest, daca nu face rau oamenilor din jur, e foarte buna.

Pentru cei doi oaspeti: Oare nu ar trebui sa avem mai multi economisti in grupul care formeaza elitele? Economisti romani, fie ei moderni, fie ei keynesieni sau adepti ai pietei libere de la Chicago?

Austriacul / 6 Octombrie 2009 ora 11:14
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 15:01
Subscriu opiniei dumneavoastra, insa as completa-o putin. Sunt economisti romani, dar ei ies rar in afara spatiului discutiilor de specialitate. Multora le lipseste dorinta sau capacitatea de a vorbi despre lucrurile la care se pricep intr-un fel inteligibil de catre cei care nu se pricep la aceste lucruri. Pot sa recunosc pe cineva ca model doar daca inteleg ce-mi spune. Asta e un examen pe care societatile occidentale l-au trecut cu succes. De aceea, suntem tentati sa urmarim, sa citim sau sa citam mai degraba economisti din Vest,  decat din Est. Si ma tem ca paradigma excede domeniul economic.

Domnule Patapievici, purtam discutia despre elite insotiti de aceasta grava criza financiara si recesiune mondiala, care se dezlantuie acum cu toata furia. Cum a fost afectata clasa elitelor in vreme de criza?

George Udrea / 6 Octombrie 2009 ora 11:09
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:05
Nu cred ca elitele formeaza o clasa, in sensul in care vorbim de clase sociale. Fiecare clasa dispune de mai multe elite profesionale, uneori partial suprapuse. Nu am date sa judec gradul in care aceste elite au fost afectate de criza. Numai un studiu sociologic poate indica acest lucru.

Avem multi tineri, absolventi de universitati si masterate in Romania si strainatate, tineri educati. Cum ii sprijiniti dumneavoastra? Cum ii incurajati sa devina parte a elitei romane? Credeti ca poate ar fi nevoie de un gen de "head hunting" si pentru asa ceva nu numai pentru firmele straine care opereaza la noi?

Rodica Sandu / 6 Octombrie 2009 ora 10:24
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:57
Ideea de head hunting pentru germenii elitelor mi se pare o idee foarte interesanta. Ar fi nevoie de un mecena vizionar care sa aiba si resursele materiale si motivatia de a contribui la construirea metodica, programatica a unei mai bune elite romanesti. Problema care ar trebui rezolvata in cadrul unui astfel de demers ar fi comunicarea continua a rezultatelor ei, in asa fel incat oamenii sa poata simti beneficiile implicarii. Cred ca si acum sunt proiecte care muncesc in acest sens ( NEC, Fundatia Dinu Patriciu s.a.) insa, ce nu vad in spatiul public este mediatizarea rezultatelor acestui efort.

Exista elite, in orice domeniu de activitate, inclusiv in afaceri si cultura,care ar fi dispuse sa isi sacrifice interesele personale in interesul majoritatii?Daca DA, putem afla un exemplu?Ce rol joaca banul si avantajele materiale in atitudinea elitelor?

dinu grigoras / 6 Octombrie 2009 ora 07:44
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:50
Chestiunea trebuie privita in ambii termeni. Disponibilitatea elitelor de a face sacrificii e direct proportionala cu disponibilitatea majoritatii de a valoriza, cumva, aceste sacrificii. Altminteri ai doar sentimentul inutilitatii efortului. Exemple cred ca sunt toti oamenii care se implica in actiuni de dialog, de predare, de educare din motive care nu tin, in primul rand sau deloc, de bani. Avantajele materiale conteaza pentru oricine, dar nu in aceeasi masura. Nu putem sa nu tinem cont ca vremurile dificile pe care le traim necesita, de la toata lumea, munca mai multa pentru un venit mai mic decat acum un an. Insa sunt convins ca oricine poate ajunge la un bun echilibru intre interesul propriu si interesul general, daca interesul general e suficient de motivant. 

Elita bunului simt exista? Ce poate face elita daca majoritatea este lipsita de bun simt?

Cristi Stefanescu / 5 Octombrie 2009 ora 15:22
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:42
Bunul simt n-ar trebui sa fie un apanaj al elitelor. Dilema pe care o evocati ma framanta si pe mine de o buna bucata de vreme. Mereu imi dau raspunsul ca majoritatea nu e lipsita de bun simt, dar minoritatea nesimtita e mult mai manifesta. Asa cum ziceam si la raspunsul de la intrebarea anterioara, cea despre reeducarea poporului, cred ca ce poate face elita este sa creasca oameni in jurul ei, in cercuri concentrice. Pot doar sa sper ca aceste cercuri ii vor atinge, in timp, si pe cei care acum ne par de neatins.

dumitru i dumitru i 9 Octombrie 2009 ora 20:48
buna intrebare ! ce poate face elita daca majoritatea nu are bun simt ? hai sa vedem ce poate face majoritatea cu "minoritatea nesimtita" ? poate sa o elimine la luarea deciziilor ! in plan politic nu vad de ce nu am elimina pe cei, de exemplu, care in conditiile in care invatamantul e gratuit si obligatoriu in romania de vre-o 90 de ani, nu au manifestat aceast minim simt civic de a se instrui macar atat cat nu-l costa nimic! nu vad ce castiga el sau noi toti daca un analfabet ce putea sa se scoleasca in anii 60 la cel putin 7 clase are acum dreptul la vot. Sa vezi ce s-ar mai schimba discursul politic al tuturor politicienilor daca ar sti ca nu mai e nevoie sa se adreseze si celor pe putin un milion de analfabeti sau semianalfabeti , de o oricare sau o anumita minoritate, carora li se aplica criteriul de mai sus. ar exista mult mai putine actiuni si discursuri politice care jignesc bunul simt si inteligenta Ar putea exista si alte criterii ca de exemplu, plata taxelor si impozitelor la stat, virsta, cazierul ! de ce e votul meu egal cu cel al unui criminal dovedit si condamnat?

Domnule Horia-Roman Patapievici, ce credeti, Iisus Hristos a fost un elitist? De ce nu s-a inconjurat de elite (decat intr-o proportie neinsemnata), lipsindu-se de un atu important in implinirea misiunii sale? Mult bine !

Carmen Dohanici / 5 Octombrie 2009 ora 14:16
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 15:02
Nu cred ca Iisus a fost elitist, dupa cum nu cred nici ca a fost populist: scapa complet oricarei definitii sociologice. Iisus nu s-a inconjurat de elite, pentru ca mesajul sau se adreseaza tuturor, inclusiv celor pe care elitele institutionalizate obisnuiesc uneori sa ii dispretuiasca (vamesii, prostituatele, analfabetii etc.). Nu cred ca Iisus s-a lipsit de vreun atu important al misiunii sale: judecand dupa destinul istoric al crestinismului si dupa formidabila sa creativitate culturala, as zice ca Iisus nu a pierdut din vedere nimic.

Sistemul de invatamant produce premianti internationali, care pleaca sa lucreze ori sa studieze in strainatate, unde primesc conditii mai bune. Care credeti ca este relatia dintre sistemul de invatamant si modul de formare a elitelor?

studentul V / 5 Octombrie 2009 ora 14:16
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:36
Sistemul romanesc de invatamant produce varfuri, dar nu le invata sa coopereze. Elita este, prin definitie, un grup de varfuri care coopereaza. Aici poate ca invatamantul romanesc ar putea face mai mult. Varfurile noastre care pleaca afara, pleaca si pentru ca acolo gasesc grupuri, asemenea lor, care le recunosc, le pretuiesc si le ajuta sa se implineasca. Acest fel de cooperare nu exclude competitia, dar exclude hipercompetitivitatea si individualismul. Anul trecut  am predat timp de un trimestru Vorbirea in Public, pro bono, la clasa a 5-a, intr-o scoala din Bucuresti. Momentele care i-au incantat cel mai mult din tot ce am facut cu elevii au fost cele in care i-am pus sa lucreze in echipe. La un moment dat, nici nu mai voiau sa lucreze altfel. Asta e si din cauza ca exista o tendinta naturala catre cooperare, dar si pentru ca nu lucrau in echipa, la nicio alta materie. Fara deprinderea bucuriei de a reusi impreuna, elitele romanesti vor ramane asa cum sunt astazi, atomizate, critice si putin eficiente.   

Credeti ca in ultimii 20 de ani s-au construit si la noi elite in business? Care credeti ca sunt valorile lor?

mihaela c. / 5 Octombrie 2009 ora 14:06
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:25
Sunt convins ca astazi avem elite in business, dar nu as putea sa spun multe despre valorile lor, pentru ca o astfel de discutie nu stiu sa fi avut loc. Cu siguranta ca fiecare are propriile valori, dar nu stiu cate ne apropie si cate ne despart. Spre deosebire de alte domenii (cultura, educatie etc.) mediul de business a trebuit sa-si construiasca valori, in ultimii 20 de ani, fara sa se poata baza pe niciun fel de traditie. Asta e o constructie foarte dificila.

Proeuropeanul Nietzsche miza ca batranul continent are nevoie ca de hrana de noi elite demne de acest nume pe care il aduceti in discutie in ziarul Wall-Street. Credeti ca viziunea marelui ganditor german a ramas un simplu strigat neascultat? Avem elite la nivelul Uniunii Europene?

Daniel B.C. / 5 Octombrie 2009 ora 13:55
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:58
Cred ca trebuie sa distingem intotdeauna intre elite sociologice si elite valorice. Daca le confundam, ajungem sa reprosam unora ceea ce cade numai in sarcina celorlalte. Nietzsche avea numai dispret pentru elitele sociologice. Or, functionarea Uniunii Europene depinde de functionarea fara gres a unor elite profesionale perfect calificate. Nu cred ca lui Nietzsche i-ar fi placut Uniunea Europeana :)

Pentru ambii invitati: considerati ca societatea romaneasca a dobandit un grad de maturitate suficient pentru a favoriza o comunicare eficienta intre elite si publicul lor?

George C. / 5 Octombrie 2009 ora 13:44
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:21
Problema nu cred ca e in primul rand de maturitate, ci de calitatea comunicarii. Nu suntem obisnuiti sa ascultam si nici sa vorbim pentru a fi ascultati. Aici mai e de lucrat si, din pacate, comunicarea gazduita sau provocata de mass-media nu ne ajuta foarte mult. Pentru ca un dialog sa aiba efect, e preferabil ca el sa fie placut. Adica sa includa respectul partilor, atat una fata de alta, cat si al amandorura fata de public. Comunicarea eficienta pe care o mentionati presupune disponibilitatea fiecarei parti de a integra argumentele si intelesurile celuilalt. E vorba de o anumita toleranta autentica in lipsa careia fiecare va continua sa ramana cu o buna parere despre sine dar foarte singur.

Exista dialog intre elitele din afaceri si elitele culturale?

Lavinia / 5 Octombrie 2009 ora 13:38
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:13
Exista, dar imi pare mai degraba timid. N-am inteles cu adevarat retinerea intelectualilor de a interactiona cu oamenii de afaceri, pana cand n-am fost rugat sa scriu in Revista 22. Contactul cu o lume care nu e a ta, care te astepti sa te judece dupa criterii cu care nu esti obisnuit, e un lucru dificil. Ce pot sa spun din experienta Erudio este ca, daca reusesc sa treaca de panica initiala, oamenii de cultura se pot simti bine in compania oamenilor de afaceri. Surpriza e placuta de ambele parti. E nevoie insa de putin curaj si ma bucur ca Horia il are si azi, aici.

Lavinia Lavinia 6 Octombrie 2009 ora 14:38
Multumesc pentru raspuns. Imi poate raspunde si domnul Patapievici?

Mã dezamãgeºte lipsa de viziune a elitelor actuale. Viziunea nu trebuie sã fie celestã, ci la firul ierbii.

Au trecut 20 de ani ºi, de încã n-a apãrut nimeni cu viziunea: "nu mai mult de o (una) prezenþã la ghiºeu". În opinia mea, lipsa de viziune a elitelor se datoreazã, printre altele, ºi cunoaºterii precare a limbii române. Pentru cei mai mulþi, drepturile universale sunt ceva nebulos, asimilabil cu noþiunea de general. Cîþi îºi dau seama cã drepturile universale nu au teritorialitate? Numai confuzia asta, face ca, pentru exercitarea unui drept universal, individul trebuie sã probeze cã el e el.

Absurd! Axiologic, exercitarea unui drept universal este prezumatã a fi legitimã. De ce s-o condiþionezi de prezentarea buletinului de identitate în termenul de valabilitate? Uitaþi-vã în jur. Pentru orice lucru banal, vi se cere buletinul. S-a gîndit vreo elitã cã, la exercitarea drepturilor universale, nu titularul trebuie sã arate cã el e el, ci autoritatea trebuie sã demonstreze cã el nu e el? Care e opinia dumneavoastrã?

/ 5 Octombrie 2009 ora 06:30
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:54
Spuneti ca drepturile universale nu au teritorialitate. Nu au in sensul ca sunt universale, dar pentru a capata o expresie concreta cineva (o autoritate) trebuie sa le traduca in viata. Acest cineva e de undeva, adica este teritorial. Statele-natiune, cu expresia lor juridica in statul de drept, sunt cele care asigura expresia concreta a drepturilor universale. Or, fata de statul-natiune, cetateanul este un cetatean concret, nu universal cu o identitate statala bine definita. Prin urmare, cred ca problema drepturilor universale este mai complexa decat o prezentati. Nu pierdeti din vedere ca orice drept se aplica numai prin obligatia cuiva de a-l accepta si a-i face serviciul social. Daca nu ar exista cineva care sa faca serviciul social al drepturilor sub forma asumarii unor indatoriri, toate drepturile, oricat de universale ar fi, ar ramane litera moarta.

`Marius Mistretu `Marius Mistretu 9 Octombrie 2009 ora 20:48
Va multumesc pentru raspuns. Cu alte cuvinte, spus frust, imi propuneti "legarea de glie" si cheremul statului. :) Ati zis foarte bine: "statele ASIGURA expresia concreta..." Am mers 900 de kilometri pina la Tokio ca sa sa votez. Am fost refuzat. De ce? Pasaportul era expirat. Nu insa fotografia si CNP-ul. Cu toatea astea, statul NU mi-a asigurat exercitarea dreptului de vot. Iata!, asa cum am afirmat anterior, obligatia de a prezenta buletinul de identitate, cuvintul meu, prezentarea, in plus, a certificatului de nastere, nu sunt asiguratoare pentru respectarea drepturilor mele electorale. Este poate inutil sa va spun ca sotia mea, japoneza, s-a dus cu mina goala la sectia de votare cu ocazia recentelor alegeri. A fost lasata sa voteze. Cum? Si-a spus numele. A fost intrebata cind s-a nascut. A fost suficient. Daca raspunsul ar fi fost gresit, abia atunci s-ar fi pus problema unei infractiuni. Cu alte cuvinte, ca stat, pentru a ASIGURA exercitarea libera a drepturilor fundamentale, trebuie sa ai alaturi si un computer. Altminteri, asigurarile nu sunt... "asiguratoare". Pe mine, statul roman m-a luat apriori drept potential infractor. Infractor cu buletinul in mina. In virtutea "asigurarilor" conferite de actul de identitate, speculez: daca ti-a expirat buletinul, poti fi refuzat de catre orice serviciu de urgenta. Poti fi deposedat de bunuri. De ce nu? Cum poti dovedi ca nu cumva esti un faun deghizat in om? Asadar, draga domnule Patapievici, va propun sa extindeti reflectia asupra legitimitatii introducerii votului la distanta, de pilda. Cu speranta ca va va ajuta sa adinciti reflectia, imi ingadui a va propune examinarea urmatorului material: http://forum.liberalism.ro/viewtopic.php?p=38843#38843 Sorin Cucerai s-a aratat cucerit. V-as fi recunoscator daca, in masura timpului, ati arunca o privire in susul si in josul referintei "bibliografice" indicate. Veti descoperi ca aplecarea asupra prozaicului gest banal de identificare administrativa a persoanei va deschide un teritoriu nou de investigatie ontologica.

Romnia are elite. Romnia are nevoie de elite. Cum reeducm poporul, omul normal, cu creierul splat de 45 de ani de comunism, s le asculte și s le urmeze?

/ 4 Octombrie 2009 ora 18:04
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:07
Cred ca se poate doar prin simpatie. E un proces in care elitele de la varf ajuta la crearea unor elite in jurul lor, care , la randul lor educa alte elite si tot asa, pana cand modelul atinge masele largi. Educatia de felul asta este un proces in care elitele trebuie sa invete sa comunice convingator cu cei care nu sunt in imediata apropiere. Pentru asta e nevoie de cat mai multe intalniri, fie in mass-media, fie in afara ei. Oamenii nu vor urma oameni pe care ii percep ca fiind mult prea departe de ei. Intalnirea e cel mai bun mod in care apropierea se poate face autentic si durabil. 

Tiberiu Tiberiu 6 Octombrie 2009 ora 14:43
Care ar fi valorile care ar putea fi aduse in discutie la asemenea intalniri cu oamenii ? Ce valori imbratiseaza romanul de astazi ? (ma refer la cel care cauta o discutie cu elita)

In ultimii 20 de ani, in afara de a se plange, ce au facut elitele pentru Romania?

Geta / 4 Octombrie 2009 ora 15:02
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:45
La care elite va referiti? Dupa tonul dumneavoastra, e limpede ca va referiti la elitele intelectuale, impotriva carora pareti sa aveti un dinte (ascutit). Daca e sa ne referim la obiectul nemultumirii dumneaovastra, as raspunde foarte scurt prin urmatoarea afirmatie: elitele intelectuale care la inceputul anilor ’90 erau tinta mineriadelor au fixat agenda publica pentru alegerile care au fost castigate in 1996 de Emil Constantinescu , agenda care a fost imbratisata si de guvernarea Nastase dupa 2000. As spune ca acestei agende publice, care la inceputul anilor ’90 a fost sustinuta numai de elita intelectuala minoritara pe atunci, ii datoram integrarea noastra in Uniunea Europeana si intrarea in NATO.

Exista un ``etalon`` al elitelor? Cum putem aprecia cu certitudine apartenta la o anume elita a cuiva?

Oana Stanculescu / 2 Octombrie 2009 ora 21:54
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:40
“Etalonul” unei elite consta in criteriul de excelenta in functie de care, sociologic vorbind, s-a construit respectiva elita. Apartenenta la o elita este un fapt constatat sociologic si axiologic. Ca atare, apartenenta tine de recunoastere, nu de numire: nimeni nu poate numi pe cineva in functia de membru al unei elite. Elita este in mod esential expresia unei recunoasteri publice. Este un consens social, nu urmarea unui decret. O elita care se autoinstituie prin decret este o clica, nu e elita.

Care credeti ca sunt cele mai importante trei conditii ale unei elite durabile. Eu cred ca avem sau ca am avut elite, care au cedat din diferite motive.

Alexandru / 2 Octombrie 2009 ora 11:58
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:35
Daca va referiti la conditiile de existenta (nu la cele de formare, care sunt diferite), atunci acestea ar fi: conservarea functionala a standardelor de excelenta din interiorul elitei; cooperarea dintre elita si restul societatii, in conditiile realizarii binelui comun; pacea sociala (absenta ei conduce intotdeauna la tentativa unei parti a societatii de a elimina o alta parte a ei, reprezentata printr-o elita care trebuie exterminata).

Cine ar trebui sa isi asume crearea de elite? Ce institutii din Romania? Scoala? Familia? Mass-media?

dorin / 2 Octombrie 2009 ora 11:54
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:29
Elitele sunt create de raspunsul pe care indivizii liberi il dau constrangerilor societatii. Elitele sunt create de un mecanism bazat in mod esential pe raspunsuri adecvate, creatoare, originale. Formarea elitelor se produce in spatiul dintre traditii (institutionalizate ori informale) si libertatea indivizilor, care isi construiesc destinul prin integrarea lor in societate. Familia este responsabila de gestionarea traditiilor informale, iar scoala de gestionarea celor formalizate in procesul de invatamant. Ambele, si societatea si familia, formeaza comportamente sociale si mecanisme de raspuns afective si intelectuale. Parerea mea este ca mass-media a preluat sarcini educative numai prin demisiunea familiei si a scolii. Mass-media nu are chemarea sa educe, ea ar trebui sa se rezume la a fi un mijloc de transmitere a informatiei, fara sa isi aroge dreptul de a confectiona informatie. Pe scurt, raspunsul la intrebarea dumneavoastra este ca scoala si familia reprezinta cadrul de manifestare si nu mecanismul prin care se creeaza elite. Mecanismul prin care se creeaza elite este adecvarea raspunsurilor individuale la probleme ridicate de functionarea constransa in societate. Elita aduna indivizii care au raspuns creator si original la provocari ale constrangerilor puse de societate.

In primul rand ar trebui o definitie la momentul actual pentru "elite". Ce ar trebui sa faca si cum ar trebui sa interactioneze aceste elite cu restul societatii. Cine poate fi luat ca model pentru "elite".

Parerea mea este ca poate sa faca parte din "elite" o persoana care este in afara jocurilor politice ; neinfluentabila nici prin santaj nici prin tentatii; dar sigur nu este inafara societatii. Acea persoana este vizitata, consultata de principalii "actori" din societate.

Asemenea persoane se implica dar de pe pozitii secundare, nu ies in fata pentru onoruri, favoruri, functii. Ei sunt sfatuitori. Din pacate nu cunosc asemenea persoane in viata ce pot corespunde acestor simple criterii.

Am auzit si despre dl Patapievici cate ceva recent prin media dar din pacate nu l-am auzit "ripostand". Nu poate sau nu este suficient de "puternic" sa isi faca auzit glasul/opinia/replica. Chiar si dumnealui, prin acest fapt simplu, constatat, nu se incadreaza in criteriile mele de mai sus. Aici nu e vorba despre nivelul meu de"cultura", ce tip de media urmaresc- nu urmaresc (sunt dezgustat) dar chestiunea respectiva mi-a ajuns la urechi. Sunt sigur ca exista persoane si grupuri de prieteni care doresc tot binele acestei tari si vor ca toti sa avem un trai mai bun. Problema este ca aceste grupuri nu pot fi unite pentru ca nu exista un model adevarat (numit cum doriti- lider/formator de opinie, etc) demn de urmat. In cazul in care totusi apare cineva, bineinteles acela este "necontaminat" datorita faptului ca nu a participat la Marele Joc/Jaf al Romaniei, implicit nu are resurse materiale si nu este santajabil.

Aici intervine spiritul mioritic al poporului roman, acea persoana fiind discreditata de toti cei din jurul sau, care se simt amenintati sau sunt "manjiti" fie cu contributii financiare, cu functii, cu favoruri etc. In concluzie, cred ca daca totusi exista elite in aceasta tara, ele nu sunt vizibile. Acelea sunt elitele MELE!. In cazul temei propuse, la nivel national, cine este in frunte, vorbim despre elitele "lor" !

Ca sa nu inchei pesimist acest mesaj, pot sa va spun ca eu am gasit asemenea oameni ce indeplinesc acele simple criterii de mai sus si ma simt bine langa ei. Acesta este un mesaj incomod sunt convins ca voi avea putine sanse de a-l face public.

Intrebarea mea este cum putem face ca acesti oameni sa prinda curajul de a se exprima, ideile lor, parerile lor sa conteze, ei sa fie luati in seama? Cu repsect, Dan Potrovita

Dan Potrovitza / 2 Octombrie 2009 ora 08:58
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:17
Nu cred ca o definitie functionala poate fi data printr-un unic criteriu, negativ (elita este persoana aflata in afara jocurilor politice). Trebuie sa va hotarati daca dati cuvantului "elita" un inteles sociologic, caz in care apartine unei elite orice persoana care satisface un criteriu profesional dat, sau unul moral, caz in care apartine unei elite orice persoana care satisface un criteriu de excelenta dat. Criteriul dumneavoastra de elita nu satisface nici unul din intelesuri si permite paradoxul de a opera cu o notiune de elita si prea restrictiva, si prea cuprinzatoare. Faptul ca dumneavoastra operati, in ce ma priveste, cu ceea ce v-a "ajuns la urechi" "prin media", fara sa puteti produce argumente ori fapte, deducand de aici ca nu doresc binele acestei tari, ilustreaza atat lipsa criteriilor (vizibila in modul in care construiti definitia elitei), cat si inclinatia de a judeca partinitor. Intrebarea dumneavoastra, venita in urma unei lungi introduceri in care mi-ati facut proces de intentii, ma lasa fara raspuns.      

Este adevarat ca in business elita echivaleaza in mod gresit cu profitul? Si din moment ce adevaratul profit in Romania se realizeaza in mod ilicit, pentru cine se aplica statutul de elita: cel care are afaceri 100% curate in valoare de 100.000 euro, sau cel care detine afaceri 99.9% curate si restul nu se stie.. in valoare de 2 miliarde de euro pe care ii investeste si in campanii ECO eventual. Mai exista elita in sensul ei intrinsec in anul 2009?

Vlad Savin / 1 Octombrie 2009 ora 23:01
Cosmin ALEXANDRU Cosmin ALEXANDRU 6 Octombrie 2009 ora 14:02
Cred ca si in business, ca si orice alt domeniu, un criteriu dupa care putem evalua consistenta unei elite este durabilitatea rezultatului muncii ei. Licit si ilicit sunt termeni care in lumea atat de complexa a afacerilor de azi sunt din ce in ce mai greu de delimitat. Elita de business ar trebui sa aiba menirea de a construi afaceri sustenabile si din punct de vedere economic si din punct de vedere social. In general, o elita se defineste ca un model. Daca exista business-uri la care ne uitam ca la niste modele, atunci cei care le-au creat si le dezvolta pot fi priviti ca membri ai elitei de business.

cum ar trebui sa arate o elita autentica in politica?gandesc ca o elita in politica ar duce la formarea unei elite in business

camelia mocanu / 1 Octombrie 2009 ora 22:35
Horia-Roman PATAPIEVICI Horia-Roman PATAPIEVICI 6 Octombrie 2009 ora 14:04
Nu cred ca existenta unei elite politice conduce in mod natural la formarea unei elite in business. Tind sa vad in lumea afacerilor un mediu independent de cel politic. Problema formarii unei elite se pune in mod diferit in lumea politicii si lumea afacerilor. Notiunea de concurenta este si ea foarte diferita in cele doua lumi, precum si produsul care defineste activitatea celor doua tipuri de elite. La intrebarea cum ar trebui sa arate o elita autentica in politica raspunsul, cred, trebuie sa plece de la conditiile de excelenta ale campului politicii, care sunt diferite in functie de regimul politic. In regim democratic, elita politica are ca parametri de functionare electoratul, opinia publica, parlamentarismul, procedurile democratice si principiul servirii binelui comun. Acestia fiind parametrii obligatorii, intelegem imediat de ce elita noastra politica nu este si o autentica elita politica. Sociologic, ea este o elita. Din punctul de vedere al excelentei ei politice, insa, nu este.


Setari Cookie-uri