Ce inseamna sa faci investment banking pe Wall-Street

Ce inseamna sa faci investment banking pe Wall-StreetDe aproape un an, Tony Romani lucreaza la Freeman&Co., LLC, o firma din industria de investment banking americana.

“Investment banking este un domeniu vast, dar nu foarte complicat. Se bazeaza pe intelegerea rolului pe care capitalul financiar il joaca in cadrul fiecarei companii si aplicarea unor solutii potrivite pentru fiecare client. Relatiile acumulate de-a lungul anilor au un rol major in investment banking. Grupul in care lucrez eu se ocupa de ‘Mergers and Acquisitions’ (n.r. - fuziuni si achizitii)”, ne-a explicat Toni A. Romani.

E un adevar general acceptat ca bancherii de investitii au rolul cel mai proeminent pe Wall Street, desi in ultimii ani firmele de private equity si fondurile de risc (hedge funds) au castigat in proeminenta, insa acestea sunt mai degraba clientii bancherilor decat partenerii lor.

”Institutia la care lucrez se ocupa in mod aproape exclusiv de fuziuni si achizitii intre institutii financiare. Iar in lumina evenimentelor de pe pietele financiare, acest lucru inseamna ca suntem direct afectati, si pozitiv, si negativ in acelasi timp. Unii dintre clientii nostri au renuntat la tranzactiile planificate pentru perioada urmatoare, altii pur si simplu nu mai exista”, explica bancherul.

Totusi, prin faptul ca firma nu e listata la bursa si nu ofera decat servicii de consiliere, inseamna ca nu e dependenta de valoarea actiunilor, de pietele de credit ori de pierderile provenite din sectorul imobiliar.

“In plus, datorita faptului ca suntem foarte specializati si recunoscuti pe segmentele pe care actionam si pentru ca suntem o firma mica prin comparatie, avem o agilitate si o structura a costurilor care ne permite sa ne miscam mult mai repede decat multi dintre competitorii nostri mai mari”, spune Romani.

Desi valoarea minima a onorariului pe care firma Freeman&Co il accepta pentru o tranzactie incheiata a fost ridicata de curand la 1 milion de dolari, Romani recunoaste ca foarte rar este implicat in tranzactii foarte mari sau de rasunet. "Cu alte cuvinte, suntem sub radar si servim practic segmentul de clienti de mijloc, atat intern - in Statele Unite, cat si in tranzactii transfrontaliere generate de biroul nostru de la Londra", adauga Toni A. Romani.

Piata de investment banking din Statele Unite este uriasa - aproximativ 7.000 de fonduri de risc, circa 2.000 de firme de private equity, 3.000 de manageri de fonduri mutuale, 500 de companii de asigurari si cateva mii de firme de brokeraj, pe langa multe altele. “Nu am inclus aici cele 6.000 de banci comerciale din Statele Unite intrucat nu servim acel segment”, a mai spus acesta.

Ce inseamna cu adevarat criza de pe Wall Street

Un bancher de investitii munceste 12 ore si traieste din bonusuri

Un bancher de investitii munceste 12 ore si traieste din bonusuriPe o piata cu un numar atat de mare de potentiali clienti, intotdeauna se intampla cate ceva, crede Toni A. Romani, unul dintre romanii de pe Wall-Street.

Bancherul povesteste ca in paralel cu declinul activitatii cu clientii existenti au aparut o sumedenie de clienti noi, care cunosteau firma, dar nu aveau in plan sa inceapa vreo tranzactie anul acesta. “Dar conditiile s-au schimbat si, in consecinta, si planurile lor. Asa ca suntem ceva mai ocupati in perioada asta si chiar acum cateva zile am angajat un specialist exclusiv pentru segmentele care se vor dezvolta rapid in urmatoarele 12 luni”, a declarat Romani.

Ca si timp de munca, cresterea volumului de activitati a adus mai multe weekend-uri aglomerate si munca mai intensa decat de obicei.

“Aceasta este o consecinta a faptului ca apar multe urgente si pentru ca apar decizii cruciale luate in decurs de cateva ore. Pentru mine, o zi de munca nu se mai rezuma doar la 11-12 ore, ci chiar la 13-14 ore. Dar acesta e programul obisnuit al unui bancher de investitii”, se consoleaza Tony A. Romani.

Din punctul de vedere al castigurilor, salariul de baza a ramas neschimbat si, de regula, se schimba doar o data pe an.

“Salariul unei persoane la nivelul meu oscileaza in jurul sumei de 100.000 de dolari/an, variabil in functie de anul de angajare si de firma, insa lumea pe Wall Street nu traieste din salariu. Toata lumea munceste cu gandul la bonusuri, variabile in functie de performanta individuala si a firmei”, declara Romani.

El spune ca, in realitate, bonusurile variaza intre 50% la 500% din salariu, in functie de experienta, tranzactiile la care ai lucrat si evolutia pietei in general.

Pe langa aceste satisfactii materiale, selectia naturala lasa urme adanci si pe Wall-Street: cei care nu au performante la inaltimea asteptarilor de regula nu rezista pana la momentul bonusului.

Comunicarea impecabila cu clientii - o cerinta primordiala

Comunicarea impecabila cu clientii - o cerinta primordialaDe-a lungul anilor, inca inainte de a implini 18 ani, romanul a jonglat cu mai multe joburi. Astfel, inainte de a pleca din tara a fost ziarist la Evenimentul Zilei si producator de evenimente la MediaPro. In America, drumul pana la Investment Banking a fost destul de lung, trecand prin mai multe institutii, de la PricewaterhouseCoopers la birourile bancii elvetiene UBS din Londra.

“Am avut ocazia sa lucrez tot felul de joburi de-a lungul anilor si nu a fost greu sa observ ca ma simt in largul meu in locuri cu presiune continua, unde trebuie sa iei decizii rapide si sa pasesti in necunoscut. Investment Banking-ul iti ofera toate acestea si, in plus, un contact permanent cu clientii si potentialii clienti. Si nu e numai un contact telefonic, pentru ca majoritatea clientilor au nevoie sa se intalneasca cu tine personal, sa comunice direct si sa reactioneze rapid la propunerile avansate”, explica romanul.

Despre Freeman&Co, firma unde isi desfasoara activitatea, Tony este foarte incantat si sustine ca vrea sa mai ramana multa vreme aici.

“Clientii nostri sunt invariabil manageri din esalonul de varf al fiecarei firme cu care venim in contact. E vorba de CEOs, CFOs, Board Members, owners si asa mai departe. Datorita segmentului pe care e specializata firma mea, noi, spre deosebire de alti bancheri de investitii, suntem confruntati cu clienti mult mai sofisticati care inteleg perfect fortele care actioneaza pe pietele de capital si asteptarile lor sunt pe masura. Orice greseala, cat de mica, e observata in foarte scurt timp si in consecinta presiunea de a da ce ai mai bun e absolut permanenta”, spune Tony Romani.

Comunicarea cu clientii trebuie sa fie in permanenta la standarde foarte ridicate, indiferent de moment sau de loc, pentru ca orice eroare minora ii poate da unui client sofisticat senzatia ca nu poate avea incredere deplina.

“Cand se intampla acest lucru, relatia profesionala si sansa de a duce la bun sfarsit o tranzactie scade proportional cu dimensiunile erorii. In plus, noi nu ne facem nici un fel de reclama si importanta unui client satisfacut e mai presus de orice. Renumele firmei e, de asemenea, un aspect important in tot ceea ce facem si nimeni nu poate face rabat”, a mai explicat acesta.

Despre Romania si regrete

Despre Romania si regretePlecarea sa din Romania a concis cu o perioada usor nefasta, mai ales pentru generatia tanara.

“Am plecat din Romania din motive de nerabdare. Fiind implicat in campania electorala din 1996, am fost dezamagit de ce am vazut in jurul meu si am considerat ca sansele ca lucrurile sa se indrepte sunt foarte mici. In 1997 m-am inscris la Loteria Vizelor, am castigat, a fost o oportunitate pe care nu trebuia sa o pierd”, a declarat bancherul.

Dupa 9 ani in care a reusit sa intemeieze o familie si sa aiba un job stabil si interesant, Tony Romani spune ca nu regreta nimic.

“Totul in viata e ca un bulgare de zapada care se rostogoleste de pe un deal. Primii pasi sunt pe cat de mici, pe atat de importanti. Orice tanar are o datorie fata de sine insusi sa faca acesti pasi cu maximum de atentie si seriozitate. Ce urmeaza mai tarziu e deseori o consecinta inevitabila a locului in care ai inceput. Nu spun ca nu poti face schimbari masive, ci doar ca aceste schimbari nu se intampla decat pentru foarte putini dintre noi”, explica acesta.

Tony spune ca a luat in calcul posibilitatea sa se intorca in tara, dar nu foarte curand.

“Romania esta tara pe care am iubit-o, o iubesc si o voi iubi intotdeauna. Povestea e alta cand vine vorba despre liderii tarii”, spune bancherul.

Mai mult, este aproape sigur ca daca se va intoarce in tara ar face tot investment banking, pentru ii place acest domeniu, dar exista si posibilitatea sa nu il faca in mod exclusiv.

“Romania ofera oportunitati de alt tip decat ce intalnesti in Statele Unite. Daca te simti capabil si ai talent de entrepreneur, cel mai indicat este sa alegi optiunea cu potentialul cel mai ridicat si cu sansele cele mai mari de castig pentru tine. Evident, acest lucru va depinde de experienta ta anterioara. In ceea ce ma priveste, ma bucur doar de o intelegere mai aprofundata a principiilor economice care stau la baza lumii in care traim si poate de o capacitate relativ bine dezvoltata de a interactiona cu oamenii din jur ”, explica acesta.

Cum arata o zi de lucru a unui bancher de investitii

Cum arata o zi de lucru a unui bancher de investitiiIn primul rand, o zi obisnuita inseamna, in medie, 12 ore de lucru. Sunt si altele cu 13-14 ore, sunt si destule weekend-uri ocupate.

Bancherul povesteste ca o zi incepe cu antrenamentul la sala de fitness si continua cu revista presei financiare pe Blackberry, in drum spre birou.

Munca in sine inseamna activitati diverse: meeting-uri, proiecte, intalniri cu clientii, totul intr-o viteza destul de mare.

“In general, primul lucru pe care il fac in birou este sa raspund la mesajele venite pe timpul noptii si sa ma ocup de lucrurile urgente, care pot insemna localizarea unui client care trebuie sa semneze un contract, clarificarea unor intrebari legate de tranzactii in derulare”, povesteste Romani.

Inainte de pranz si dupa pranz sunt orele preferate de teleconferinte, asa ca de multe ori pranzul este luat fie in birou, fie pe fuga, in apropiere.

“Seara ma intalnesc cu cate unul din sefii mei si trecem in revista ultimele evenimente legate de tranzactiile in derulare si care sunt pasii urmatori, sau discutam despre evolutii din economie, despre potentiali clienti si alte preocupari interne ale firmei”, isi continua bankerul relatarea.

Serile in care pleaca mai devreme de ora 8 seara din birou sunt din ce in ce mai rare, deoarece de multe ori, pe timpul zilei se intampla lucruri urgente sau sunt programate evenimente si toate celelalte sunt impinse mai tarziu spre seara.

“Daca nu am nimic programat, incerc sa plec pana in 10 seara ca sa mai am timp sa vorbesc cu sotia mea inainte de culcare. In acelasi timp, daca sunt urgente mi se intampla sa plec de aici si dupa miezul noptii”, a mai spus acesta.

De la Loteria Vizelor la investment banking

De la Loteria Vizelor la investment bankingRomanul a renuntat la Facultatea de Drept inceputa in Romania si la traiul decent pe care il avea in tara pentru a lua viata in piept, pe cont propriu, dincolo de ocean.

“In primul an am avut tot felul de joburi care nu necesitau cunostinte vaste de limba engleza. Nefiind foarte interesat sa plec pana atunci, nu stateam prea bine la acest capitol si a trebuit sa aprofundez”, spune Toni A. Romani.

Fiindca plecarea subita l-a determinat sa renunte la studiile incepute in Romania, acesta a inceput o facultate in New York.

“Am fost silit sa o iau de la 0 cu studiile universitare, dar imi dau seama ca mi-a folosit – am reusit sa trec prin intreg ciclul de dezvoltare intelectuala prin care trec tinerii americani”.

“Din 2003 pana in 2006 am lucrat la PricewaterhouseCoopers, din care 5 luni la biroul din Bucuresti. Dupa care am revenit in SUA si am facut un MBA, la Columbia Business School, incepand cu anul 2006”, povesteste Romani.

De la joburile part-time din primul an pe continental American, romanul a ajuns sa lucreze la banca elvetiana UBS, la birourile din Londra, unde a cochetat pentru prima data cu investment banking-ul.

“In vara lui 2007 am lucrat la UBS Investment Bank in Londra in grupul de Leveraged Finance. In principiu, acest grup se ocupa de obtinerea finantarilor pentru tranzactii initiate de firmele de private equity (tranzactii cunoscute sub denumirea de leveraged buyouts sau LBOs). Acel segment de piata a fost primul segment de pe pietele de credit afectat de un cutremur important, chiar in ultima mea zi la UBS”, povesteste acesta.

“Nu cred ca voi ramane in Statele Unite pentru totdeauna, dar nici nu pot sa stiu cand ma voi intoarce. Viata poate sa aduca oportunitati de care cu siguranta voi profita la momentul respectiv. Se poate intampla orice”, isi incheie bancherul povestea.