Care sunt cele mai frecvente motive ale delistarii de la Bursa?
In ultimii ani, delistarile de la Bursa de valori Bucuresti ale unor companii precum Dacia Pitesti, Terapia Cluj Napoca, Arctic Gaesti, Sidex Galasti si recenta Policolor au limitat posibilitatile de diversificare a investitiilor, mai ales ca numarul de IPO-uri nu a fost foarte mare, nici cantitativ si nici calitativ.Motivele delistarii unui emitent de la Bursa sunt multiple, dar toate au un numitor comun: actionarul majoritar.
Astfel, dorinta acestuia de a nu mai avea de raportat catre entitatile pietei, de a nu mai fi nevoit sa respecte protectia micului actionar sau usurarea unor operatiuni in cadrul societatii (divizari, fuziuni, majorari/diminuari de capital), care se desfasoara mai greu si mai scump daca societatea este listata, sunt cateva din cele mai des intalnite motive ale delistarilor, sustine Silviu Enache (foto), manager KD Capital Management.
Pe de alta parte, si un free-float mic ar fi un motiv intemeiat pentru un exit de pe bursa.
„Lipsa unei lichiditati corespunzatoare face neatractive titlurile unei astfel de companii, astfel incat si sansele ca ea sa beneficieze de avantajele statului de companie listata sunt minimale. In lipsa accesului la finantare, a unei imagini pozitive, a notorietatii in economie, costul pe care il presupune mentinerea pe o piata bursiera devine nesustenabil si se poate alege varianta delistarii”, a explicat, pentru Wall-Street, Alin Brendea, director la firma de brokeraj Prime Transaction.
O alta cauza des intalnita o reprezinta dorinta actionarului majoritar de a aduna cat mai multe actiuni de pe piata inainte de a demara programe masive de investitii, logica acestui tip de operatiuni fiind explicita (precum Dacia si posibil Automobile Craiova), a mai spus Brendea.
Policolor paraseste ringul bursier
Avantaje si dezavantaje ale delistarii
La o prima vedere delistarile par sa aduca mai degraba dezavantaje pentru piata de capital, mai ales ca prima perceptie este cea a scaderii numarului de companii listate.„Motivatia principala o reprezinta insa valoarea redusa a tranzactiilor pe piata locala. Cel putin la prima vedere. Daca ne uitam in schimb la numarul total de companii listate putem spune ca avem un numar record de companii listate pe piata romaneasca, iar acest numar deriva in mod special din marea cuponiada. Dezavantajul: daca ne raportam la numarul mediu de tranzactii per companie ajungem la una dintre cele mai reduse cifre din Europa”, spune Adi Lupsan (foto), director adjunct la Intercapital Invest.
In aceste conditii, delistarile pot fi considerate eficiente deoarece "curata" piata de companiile care oricum au un grad de lichiditate redusa.
„As prefera scenariul in care sa avem un volum mult mai mare tranzactionabil la un numar mai mic de companii decat scenariul actual”, continua Lupsan.
Pe de alta parte un alt avantaj il reprezinta faptul ca actionarul care initiaza oferta este obligat conform normelor in vigoare sa ofere un pret cat mai aproape de valoarea reala a companiei.
„Astfel se poate ajunge in situatia in care intr-un context de criza pretul oferit pe actiune in cazul unei delistari sa fie cu mult mai bun decat pretul de piata la care se tranzactioneaza societatea respectiva. Acesta cred ca este si motivul principal pentru care un segment important de investitori au solicitat in acest an CNVM-ului initierea unor oferte publice de cumparare pentru o serie de emitenti unde s-au schimbat actionarii majoritari”, a mai spus directorul adjunct al Intercapital.
Astfel, el se pozitioneaza in categoria investitorilor care vad mai multe avantaje decat dezavantaje in cazul delistarilor pe piata de capital romaneasca.
Ca avantaje principale, Silviu Enache considera posibilitatea de operatiuni mai flexibile in cadrul firmei si faptul ca nu trebuie sa mai respecte protectia micilor actionari.
„De asemenea, in conditiile in care piata a scazut dramatic in ultimii doi ani, multe companii declara ca nu considera relevanta valoarea capitalizarii bursiere pe care piata o reflecta in acest moment, delistarea putand inlatura si acest inconvenient”, a explicat Alin Brendea.
In opinia sa, principalul dezavantaj este ca se renunta la sansa finantarii prin Bursa (rapida si ieftina), la posibilitatea de crestere a notorietatii.
„Totodata societatea devina mai putin atractiva pentru actionarii minoritari. Nu in ultimul rand dispare posibilitatea unui exit pentru actionari, in conditii favorabile, prin vanzare direct pe bursa”, a completat directorul Prime Transaction.
Managerul KD crede ca neatragerea de capital prin operatiuni pe piata si prestanta oferita de listare sunt lipsuri ale retragerii de la Bursa.
„In plus, o societate listata este mai vizibila si mai usor de evaluat in vederea unei posibile achizitii de pe urma careia ar beneficia actionarii”, a mai spus Enache.
Vom vedea delistari de pe bursa romaneasca?
In contextul unei piete care nu mai ofera finantari foarte mari pentru companii, delistarea nu este solutia unui emitent lovit de criza, spun specialistii.Astfel, Silviu Enache este de parere ca pot exista beneficii din delistare in cazul unor companii mici care sunt urmarite pentru altceva decat obiectul lor de activitate sau in cazul celor falimentare.
„Fiecare etapa parcursa de piata de capital ofera emitentilor si investitorilor anumite oportunitati. Spre exemplu, in aceasta perioada, cand criza de lichiditati constituie o problema majora pentru agentii economici, emitentii pot apela la finantarea prin intermediul obligatiunilor. Investitorii sunt la randul lor interesati de a plasa disponibilitati in aceste instrumente cu venit fix care, comparativ cu plasamentele in actiuni (care au inregistrat deprecieri semnificative), ofera un venit fix”, explica el.
Fata de anii precedenti cand piata era crescatoare iar majorarile de capital prin aport in numerar erau la moda, in aceasta perioada de scadere emisiunea de obligatiuni este un instrument care inca nu este folosit la adevarata valoare, a mai spus managerul.
Alin Brendea (foto) considera ca exista sanse crescute sa vedem cateva companii mari care vor demara operatiunea de delistare. „Pledeaza in acest sens costurile mici pentru actionarul majoritar (tinand cont de pretul scazut al actiunilor), dar si lipsa unor avantaje evidente, la acest moment, pentru companiile listate pe bursa romaneasca”, a explicat Brendea.
Pe de alta parte, Silviu Enache are o parere contrara, motivand ca sunt companii mari care tind sa ajunga la bursa.
„Pot fi exceptii cauzate de anumite sectoare industriale si de dorintele unor actionari majoritari. De asemenea, poate fi o perioada propice pentru a face „curatenie” in randul companiilor nelichide. Aceasta operatiune contribuie la cresterea increderii investitorilor in piata de capital din Romania”, considera managerul KD.
