Destinatia preferata
Competitia Ironman din vara trecuta m-a dus la Antwerp, in Belgia, pentru o vacanta scurta, de cinci zile. Nu calcam prima oara in Belgia si-mi facusem un calcul simplu: avand in vedere distantele destul de mici, am timp sa vizitez cateva orase si sa-mi duc si competitia la bun sfirsit.Asadar, mi-am incarcat bicicleta in portbagajul unui break spatios inchiriat din aeroportul din Bruxelles, am petrecut vreo 10 minute pline de adrenalina, incercand sa dibuiesc caile ascunse ale functionarii sistemului de navigatie infipt in bordul masinii germane si p-aci ti-e drumul spre Anvers.
Nu-i loc sa vorbim aici despre infrastructura, semne de circulatie si curatenie, aerul civilizat al strazilor. E asa cum v-ati astepta. In plus, Belgia este daruita cu oameni care au protejat bine natura, au pastrat padurile si lucreaza campurile, probabil cu scopul de a face bani. Aparent, le merge.
Intrarea cu masina in Antwerp, intr-o dupa-amiaza racoroasa de iulie, joia, a fost pitoreasca, intrucat ne-a dezvaluit de indata o fateta importanta a vietii orasului: existenta unei populatii importante de evrei ortodoxi, foarte prezenti la ora respectiva, adunati in grupuri mici sau calare pe biciclete de oras. Mintea mea mercantila a gasit iute o legatura cu vestita industrie a diamantelor, a carei inima (sau creier) se spune ca se afla in oras.
Oricum, nefiind pasionat de pietrele cu pricina, nu am fost nicicum impresionat de vecinatatea Muzelului Diamantului, aflat langa Gara Centrala si la doar 50 de metri de hotel.
Mi-a placut in schimb, pe data, hotelul gasit pe net. Un Radisson modern, cu camere spatioase, geamuri mari, baie generoasa cu cada si podele de lemn inchis la culoare. Si, in plus, cu un mic dejun gustos si variat. Intr-un cuvant, avand toate atuurile necesare unei alegeri bune.
Merita sa vizitati zona Antwerp
Argumentele forte sunt:1. Centrul vechi si mai ales Grote Markt sunt frumoase tare. Cladirile ghildelor si impozantul palat al primariei merita admirate pe indelete de sub umbrela unei terase, pe parcursul confruntarii nemiloase (si intodeauna inegale) cu o halba de bere locala.
2. Cele mai bune midii de vreodata! Pe care le-am mancat intr-un restaurant micut, numit Maritime. Vederea portiei imense de midii cu care era servit fiece oaspete mi-a deturnat imediat pasii. Restaurantul este un business vechi de familie, cel putin asa am dedus din fotografiile de pe pereti. Domnul care ne-a servit cu o atitudine eleganto-prieteneasca si care avea spre 50 de ani imi zimbea de peste masa dintr-o fotografie in care avea doar vreo 15, in acelasi local si cu un sort similar. Am insotit minunatele “mosselen witte wijn” cu o sticla de Pouilly Fume La Demoiselle, alegere nimerita in care am persistat pina la ultima picatura.
3. Ciocolata. Acolo ca si oriunde altundeva in Belgia, ciocolata te pandeste la toate colturile, din toate gangurile, pe unde nici nu te astepti. Evident, in pofida vigilentei mele crescute (deh, eram acolo ca sa alerg un triathlon), i-am cazut victima fara de aparare. Si asa am ramas in toate zilele belgiene din vara trecuta.
4. Si-apoi, oamenii. Deschisi, prietenosi, saritori. Buni vorbitori de limba engleza si dornici sa-ti fie de ajutor. Citez aici pe patronul unui mic restaurant care m-a indrumat, foarte profesionist, catre cel mai mare magazin specializat de biciclete (alta patima de-a mea, desigur), pitit intr-o suburbie a orasului sau pe domnul varstnic care m-a condus cu masina lui pe stradute intortocheate pina am gasit bancomatul ascuns (si singur functional in zona) al unei binecunoscute banci ce-si renova sediul.
In plus, esential pentru o escapada belgiana este ca poti vizita mai multe orase cu adevarat frumoase si demne, fiecare dintre ele, de o vacanta in sine.
O zi intreaga la Bruges
Am petrecut o zi intreaga in Bruges. Acolo se gaseau toti turistii din lume, animatie, harmalaie, ploaie, shopping. Shopping mult. Dar si o plimbare cu barca pe canale, atractie turistica tipica, dar de neratat. Marturisesc ca, in afara vizitei intr-un muzeu al berii si supliciului ciocolatier, pe mine m-a fermecat piata de peste.
Fructele de mare si pestii erau toate foarte proaspete, iar vinzatorii, cumva ciudat, pareau dupa chip, vorba si gesturi potriviti mai degraba unui magazine de bijuterii decit unei piete conventionale.
Apoi am zis ca pot sa revizitez Gent-ul. Am zis si-am procedat in consecinta. Am nimerit insa in timpul festivalului anual al orasului si era atat de aglomerat incat m-am vazut nevoit sa-mi revizuiesc definitia agorafobiei. Asa puhoi, n-am vazut alta data. Umplusera toate strazile, erau concerte in toate locurile, spectacole de teatru sau circ, fanfare, mimi si trubaduri. O babilonie colorata si galagioasa. Am bintuit nesfirsit in cautarea locurilor cunoscute (doi ani inainte statusem acolo vreo patru zile) si le-am gasit cu greu ascunse dupa oameni.
La plusuri, intr-un oras pe care (in conditii de populare normala) l-am iubit firesc, trec restaurantele si berea cu gust de cirese (care e mult mai buna decit suna conceptual). In treacat fie spus, prietenii din Gent mi-au dezvaluit, ulterior, ca ei parasesc orasul in fiecare an la vremea festivalului.
Mergeti si in Bruxelles
Cum calatorului ii sta bine cu Bruxelles-ul, n-am ratat ocazia sa-i trec iarasi, intr-o dupa amiaza, hotarul. Cu tinta precisa: piata St. Katherine, restaurantul “Au Rugbyman” .Stiam deja ca au cele mai bune fructe de mare, incluzind desigur stridii proaspete. Un dezmat!
Mai inainte, insa, am dat o raita prin piata centrala si-am mancat o gaufra cu ciocolata. Buna sa te lingi pe degete, ceea ce e nu e o idee chiar rea, daca mananci cu mana.
Ascuns in Galeria Saint-Hubert langa Grand Place era un bar de champagne, o “Champagneteque” cum cred ca se numea.
Fara sa fiu un pasionat al licorii, am gasit un mediu prietenos si-am ascultat povestea romantata a familiei care crease sampania ce mi-a fost destupata. I-am uitat denumirea, ii stiu inca bine gustul si gandurile pe care mi le-a starnit in jumatatea de ora in care am stat asezat acolo, pe un scaun retro de cinema, lipit de vitrina barului.
Trag acum linie dupa cele cinci zile belgiene si rezultatul e incantator.
Am terminat primul Ironman cu un timp rezonabil si simtindu-ma bine, mi-am gidilat regeste papilele gustative si m-am bucurat de locuri, ganduri si parfumuri noi. Cam tot ce trebuie unei vacante pline.
