Celelalte mi-au sunat a nou: Mahala in capatul din vale, Aida, de care stiam deja, e langa el, Costelaria mai sus, si Suzana, un restaurant cu specific texan, ultimul, daca nu socotim si Beraria Germana Bucuresti, care pare sa fie separata de ansamblul palatului. Mai mult chiar, parca inainte se chema Beraria Gragadiru, iar daca i-au schimbat numele poate ca asta arata ca or fi niste neintelegeri intre ei si Palatul Bragadiru legate de folosirea brandului.

Dar sa-i lasam pe ceilalti, acum scriu despre Costelaria, care e un restaurant de carne, un steakhouse, dupa modelul american, la care coastele sunt oferta scoasa in fata. Coastele sunt mentionate peste tot. Scrie de ele si in titlu, si in subtitlu, in caz ca mai e cineva care nu s-a prins din prima: Restaurant Costelaria - cele mai bune coaste. Iar site-ul lor e www.coaste.ro, ca sa fie totul clar.

La inceput, spatiile destinate restaurantelor au fost amenajate la fel, intr-un stil foarte clasic, de inceput de secol trecut, numai cu lemn masiv, maro inchis, fier forjat. Presupun ca toate au fost facute de catre cei de la Palatul Bragadiru si le-au dat spre inchiriere la cheie. Acum doar cei de la Mahala au schimbat complet decorurile, ceilalti au ramas cu cele initiale, asa ca cineva care nu se uita in sus, sa vada numele de pe firma, ar putea crede ca sunt mai multe saloane ale aceluiasi restaurant.

Toate restaurantele de la Palatul Bragadiru au terase. Si in spate, in curtea interioara a palatului, si cateva mese in fata, pe trotuar. Unele dintre gradini sunt foarte bine amenajate, cu o investitie consistenta, terasele de acolo ajungand principalele puncte de atractie. Terasa de la Costelaria e aproape neamenajata, arata destul de prost fata de celelalte, din cauza pozitionarii, in primul rand. Totusi, era singura terasa animata dintre toate, aproape plina. Si cea din fata era plina, o diferenta vizibila fata de goliciunea de la celelalte restaurante. Asta era sambata la pranz, sper ca lumea incepe sa se adune in numar mai mare la Palatul Bragadiru spre seara.

Meniul de la Costelaria era previzibil, prin urmare. Nu aveau coaste de pui sau de peste, insa de vita, de porc si de miel da. Au cateva supe, salate, si apoi tot felul de carnuri mainstream: vita, porc, pui.

Am luat un platou cu toate coastele, evident. Nu erau prefierte, asa cum se face la marea majoritate a restaurantelor, ci puse direct pe gratar. De aceea unii le vor gasi mai tari sau poate chiar crude fata de cele cu care sunt ei obisnuiti, insa au fost bune, in special cele de vita. Si cartofii si sosurile au fost bune, doar chiflele erau banale.

A durat mult pana sa primsc platoul acela cu coaste, cred ca aproape 40 de minute. Serviciul a fost bun in rest, cu un chelner deschis si cu chef de vorba. Nu mi-a placut ca folosesc presulete de plastic pe masa, acelea ar trebui interzise in restaurante, daca m-ar intreba cineva. Cel pe care mi l-a pus prima data era plin cu sos, s-a prins si chelnerul dupa ce l-a asezat in fata mea si s-a dus sa-l schimbe, insa indispozitia era deja instalata.

Preturile sunt normale, in mare ceva mai reduse decat la alte restaurante din centru in care mananci coaste si alte carnuri, si infinit mai mici decat cele de la steak house-urile vedeta.

Costelaria e, asadar, un loc bun de mers pentru cei care vor sa manance carne cu cartofi, eventual si cu paine. Si cu atat mai mult pentru cei care prefera coastele crude celor prefierte.

Puteti citi mai multi review-uri de restaurante pe restocracy.ro.

Sursa foto: George Butunoiu