Casa nu e mare. La parter au bucatariile si doua saloane mai mici, la etaj au un spatiu ceva mai mare. Sunt amenajare frumos, intr-un stil foarte clasic, conservator, de inceput de secol trecut. Nu au gradina in fata, insa in spate au construit un foisor destul de interesant, cara arata mai bine cand avea si niste ghivece cu flori colorate in el. Are o vita de vie deasa, care da bine, insa nu reuseste sa acopere prea mult aerul de log golit de viata, mai ales pentru cei care cunosc bine fostul Zafferano.

Pentru ca da, Zaffe, fostul Zafferano, adica, a avut perioada lui de glorie, era cunoscut de multa lume, chiar de bucuresteni care locuiau departe, si era mai mereu plin, cu terasa ca punct principal al atractiei. Dar au trecut acele vremuri, cu tot cu glorie, restaurantul s-a dus in uitare, nu i-am mai auzit vorbind despre el nici macar pe cei care lucreaza sau locuiesc in apropiere.

Si pe buna dreptate, pentru ca mancarea a devenit banala. Zaffe are o bucatarie italiana clasica, populara, dupa cum usor poate fi banuit. E plin meniul cu orice are un nume cat de cat italienesc, sunt multe feluri. Am mai fost de doua ori anul acesta la Zafferano - cred ca Zaffe e recent, nu imi aduc aminte sa fi remarcat atunci nul nume - si de fiecare data mi s-a parut banala mancarea. Si gol restaurantul, sau aproape gol de fiecare data.

Serviciul a fost bun, in general, sa zicem, dar cam apatic si cu niste chelneri deprimati, probabil cu soarta restaurantului in gand. Preturile nu sunt mici deloc, o masa in doi, cu o sticla de vin bun, te duce spre vreo 300 de lei. Ceea ce, pentru mancarea de la Zaffe(rano), nu e putin.

Nu cred ca isi va mai reveni Zaffe(rano) in aceasta formula, concurenta e mare si puternica, nu au cu ce sa mai atraga pe nimeni. Sper ca inainte de sfarsitul anului sa gaseasca o formula castigatoare, e pacat de casa aceea frumoasa, de eleganta strada cu copacii ei batrani.

Sursa foto: George Butunoiu