Au o casa veche pe boema strada Stefan Mihaileanu, chiar langa galeria Eastward Prospectus. A fost o casa de oameni instariti, din mica burghezie, frumoasa, cu o mica gradina in fata, cu copaci mari. Nu cred ca au deteriorat ei fatada pe dinafara, ca sa para mai boema (o conditie obligatorie pentru a fi un loc boem, fara indoiala). Toate au farmecul vremurilor de alta data la Coftale, camerele foarte inalte, cum se faceau atunci, spatii neregulate. Mi-au dat voie sa fac poze, asa ca o mica parte din atmosfera de la Coftale se poate deduce de acolo.

Meniul e simplu la Coftale, asa cum e cam in toate aceste localuri ale boemei bucurestene, se pare ca a facut cineva un manual de construire si de folosire a boemei, ca modelul se repeta cam peste tot, cu putine variatii. Mancarea nu e rea, se vede ca se straduiess sa arate si sa aiba un gust rezonabil. Ulei in exces, sosuri cu zahar, dar la boema merge foarte bine, ba chiar am vazut comentarii ca ce mancare buna au la Coftale... :)

Coftale se mandresc foarte tare cu cafeaua lor, mi-au explicat cu rabdare bazele si ratiunile acestei mandrii si le-am gasit justificate. Preturile sunt rezonabile, asa cum si trebuie (altfel nu ar mai fi boema), serviciul placut, cu niste personaje deschise, agreabile, din aceeasi categorie cu clientii.

Care clienti par fideli, de-ai casei, cei mai multi, unii chiar pareau sa-si fi instalat un fel de birou mobil la Coftale, cu laptop si telefon, adica, si lucrau de zor. Ba, unii chiar lucrau si in grup in acest fel.

Asadar, Coftale e unul dintre locurile frumoase, linistite ale Bucurestiului vechi si curat, o cafenea boema pentru hipsterii si nehipsterii bucuresteni calmi si nostalgici. Noi am fost la pranz la Coftale. Daca seara e altfel, sau cu totul altfel, poate lasati un comentariu aici, pe Restocracy...

Sursa foto: George Butunoiu