Au doua saloane la parter, au si la etaj, casa e renovata de curand, e destul de bine amenajata, pacat ca nu mi-au dat voie sa fac poze. Nu era dat drumul la aerul conditionat inauntru, i-au dat doar cand am intrat acolo, asa ca am suferit destul de mult din cauza caniculei, abia asteptam sa termin de mancat ca sa plec. Gradina e spectaculoasa, insa, e atractia principala de la La Estancia, fara indoiala, de primavara pana toamna tarziu. E o terasa mare, cu pomi, am vazut si un nuc acolo.

La Estancia e un restaurant cu bucatarie sud-americana, uruguayana, mai exact spus. Nu cunosc bine bucatariile sud-americane, nu stiu care sunt diferentele dintre ele, insa am retinut ca cei de la La Estancia tin sa sublinieze ca e meniu din Uruguay si ca sunt primul restaurant de acest fel din Bucuresti.

Meniul nu e prea lung la La Estancia si pare bine facut, echilibrat, nu au doar carne fripta, cum te-ai putea gandi la inceput. Chiar am fost placut surprins sa vad multe feluri de care nu auzisem si care pareau foarte interesant de incercat. Sigur, au si multa carne, o aduc de acolo, de la ei din America de Sud, si au si gratare afara.

Am luat mai multe feluri la La Estancia, si toate au fost destul de bune: chiftelute cu spanac, ceva aluat tot cu spanac, nu mi-am notat si am uitat ce era, insa scrie in notite ca a fost destul de bun, porumb prajit si condimentat, bun si acela, orez cu sofran, o scaricica de vita (Asado), buna, de asemenea, dar cam tare si mult prea condimentata, dupa gustul meu.

Dar nu e de mirare, condimentele in exces sunt frecvente in partea aceea de lume, dar si in Asia si Africa. La europeni, mai ales in bucatariile fine, gustul mancarii e dat de calitatea produselor de baza si de reteta, condimentele nu trebuie sa acopere gustul carnii sau pe cel al legumelor. Dar cei de la La Estancia nu sunt europeni, asa ca sa va asteptati la cateva surprize din punctul acesta de vedere.

Au si un bucatar dein America de Sud la La Estancia, cred ca nu vorbeste englezeste, iar romaneste nici atat. E tanar, frumos, e un adevarat personaj de revista, o sa-l recomand unor agentii de publicitate ca sa-l pozeze pentru reclame. A vrut sa-l fotografiez, era chiar foarte incantat sa pozeze, dar o duduie de pe acolo, sefa de sala, de restaurant sau ce o mai fi fost, care nu stiu de ce spioni imaginari pazea La Estancia, m-a facut sa renunt la poze.

Eu si duduia in cauza ne-am antipatizat de la inceput, de la primele priviri. Noroc ca mai avea treaba si prin alta parte, asa ca am ajuns pe mana unei chelnerite adorabile, ca altfel m-as fi ridicat si as fi plecat. Mi-a placut de chelnerita inimoasa, am pus-o si in lista cu cei mai buni chelneri ai Bucurestiului aici, pe Restocracy.

Preturile sunt destul de mari la La Estancia, o masa in doi, cu o sticla de vin bun, iti ia cat ai clipi 500 de lei de pe card. Insa e de asteptat sa fie astfel, vita de calitate e scumpa peste tot in lume, chiriile din Primaverii sunt cele mai mari din Bucuresti, si cred ca si din tara, fara indoiala, iar pentru gradina aceea frumoasa trebuie sa platesti, fiindca asa merg lucrurile in viata.

Dupa ce i-am pus notele, m-am uitat in Lista restocracy si am vazut ca La Estancia s-a dus direct in primele 20 de restaurante din Bucuresti, dupa nota generala. Cred ca merita, e un restauant frumos, mancarea e buna si au venit cu destule noutati, mai ales daca il masuram cu alte steak-houses, care au multa carne fripta, dar putine altele. Si chelnerita inimoasa a contribuit la ridicarea notei finale, ca sa nu mai vorbesc despre gradina.

Cand vrei sa mancati o vita buna, va recomand sa luati serios in calcul La Estancia, mai ales daca nu v-ati pus in plan sa mancati doar carne, si nimic altceva. Si incercati sa ajungeti cat mai au gradina deschisa. Pe bucatarul uruguayan, sau de pe unde altundeva din America de Sud o fi, o sa-l recunoasteti din prima, e un personaj distinctiv.... :)

Sursa foto: George Butunoiu