Istoria paradisurilor fiscale se intinde pe aproape 200 de ani, mai exact de la Congresul de la Viena (1815), cand Elvetia si-a declarat neutralitatea.

De la o forma incipienta, finantarea de tip offshore a ajuns in secolul XX sa primeasca atentia media si politica cuvenita, tinand cont ca peste 30% dintre cei mai bogati 200 de oameni din lume, care detin 2.900 miliarde de dolari, isi controleaza averea in totalitate sau in parte prin intermediul companiilor de tip holding gazduite in general de paradisurile fiscale, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

"Fara sa intelegem paradisurile fiscale, nu vom putea intelege cum trebuie istoria economica a erei moderne", spune Nicholas Shaxson, autorul cartii ’Treasure Islands.’

El sustine ca paradisurile fiscale au ajuns in inima economiei globale, iar "tentaculele lor si-au facut loc in aproape orice aspect".

Cat priveste definitia unui paradis fiscal, pana acum diverse organisme internationala, precum FMI sau OCDE, nu s-au pus de acord asupra unei definitii universal valabile. Termenul de paradis fiscal nu mai are nevoie de explicatii, dar, in acelasi timp, si termenul de offshore evoca imaginea unor insule "de vis" din punct de vedere al legislatiei fiscale, cu toate ca Lichtenstein spre exemplu este inconjurat de uscat.

De asemenea, un "centru financiar international" este termenul lansat de industria financiara pentru a da un aer de respectabilitate paradisurilor fiscale.

Cele patru utilizari de baza ale paradisurilor fiscale

In primul rand, dupa cum o spune si numele, entitatile offshore sunt cautate de cei care vor sa evite plata taxelor. Desi evitarea taxelor nu este o infractiune, ea nu rezoneaza insa cu spiritul legii.

Pe de alta parte, paradisurile fiscale sunt acuzate in media sau de opinia publica de incurajarea evazionistilor, practica care in mod cert este ilegala in toate jurisdictiile. De asemenea, multe entitati offshore sunt acuzate ca gazduiesc firme sau persoane acuzate de spalare de bani, coruptie, furt, piraterie, finantarea terorismului sau chiar trafic de droguri.

Cu toate acestea, pardisurile fiscale pot fi folosite si de indivizi care vor sa isi mentina afacerile anonime, chiar daca acestea sunt legale. Multi miliardari vor sa isi ascunda averea de sotii sau vor sa faca unele tranzactii care, desi sunt cinstite, le pot stirbi reputatia.

Citeste si:

In al patrulea rand, cea mai frecventa utilizare a entitatilor offshore este pentru a desfasura business-uri la costuri mai mici. In aceste locatii, firmele pot evita unele costuri asociate reglementarilor mai stricte din alte jurisdictii.

7 lucruri pe care nu le stii despre paradisurile fiscale

1. Desi in general presa si opinia publica considera ca paradisurile fiscale sunt localizate pe insule, de fapt cele mai mari entitati de acest gen sunt gazduite de economii foarte mari, precum Statele Unite, Marea Britanie sau Elvetia.
In 2011, de exemplu, Elvetia a tinut in conturi protejate de legea secretului bancar, introdusa in 1934, circa 2.100 miliarde de dolari.

2. Marea Britanie a introdus inca din 1925 legislatia care a permis miliardarilor si firmelor straine sa isi ascunda banii in depozite. Ca urmare, in 1929, justitia britanica a decis ca firma Egyptian Delta Land and Investment Co. Ltd., inregistrata in Londra, dar cu sediul principal in Cairo, nu trebuie sa plateasca taxe in Marea Britanie, stabilind astfel un precedent pentru evitarea impunerilor.

3. Daca vi se pare ca in prezent paradisurile fiscale nu sunt transparente, trebuie sa stiti ca in urma cu 40 de ani acestea erau invaluite total in mister si numarai profesionistii specializati in finantarile offshore pe degete. De asemenea, consultantii vorbeau doar de 1-2 jurisdictii considerate refugii in fata taxelor.

4. Industria offshore s-a dezvoltat imens in ultimele decenii, gratie avansului tehnologic, astfel incat jumatate din tranzactiile financiare din lume, dupa valoare, au legatura intr-un fel sau altul cu entitati de tip offshore.

5. Paradisurile fiscale au devenit interesante nu doar datorita secretului bancar sau a taxelor mici, dar sunt cautate si cand este vorba de tranzactiile comerciale, intrucat aceste sunt mai eficiente fiscal daca se desfasoara printr-o companie inregistrata intr-un offshore. Importurile si exporturile sunt mai ieftine daca o companie offshore este plasata ca intermediar intre vanzatorii si cumparatorii din diferite state. Profiturile de pe urma tranzactiilor comerciale se acumuleaza in paradisul fiscal.

6. Desfasurarea business-urilor in entitati offshore poate fi avantajoasa si din perspectiva angajatilor. Multe companii cu salariati care presteaza servicii in multe tari prefera sa utilizeze structuri de tip offshore prin care sa plateasca salariile, ceea ce inseamna ca salariul net va fi mai mare ca urmare a taxelor mai mici si a contributiilor sociale mai scazute.

7. Unele persoane foarte bogate apeleaza la paradisurile fiscale pentru a-si ascunde averea sau o parte din aceasta de sotie.