Cand Lucian Radulescu, directorul general al Sony Romania, filiala unuia dintre cei mai mari producatori globali de electronice si IT, mi-a zis ca in copilarie visa sa devina gunoier, m-a surprins si chiar amuzat. Apoi mi-a povestit cum s-a angajat la Sony, o companie in care lucreaza de 14 ani, cum a urcat functie cu functie pana la cea de CEO. Iar pranzul a devenit astfel o lectie despre cultura japoneza, despre rabdarea si increderea acestui popor, dar si o lectie…chinuitoare, dar amuzanta despre mancatul cu betisoarele.
“M-a impresionat ca pe ecranul sistemului era scris rock, pop, jazz. Si m-am gandit ca este un sistem atat de inteligent incat recunoaste ce muzica asculti. Eu visam sa fiu pilot sau gunoier, dar atunci m-am gandit ca mi-ar placea sa inventez astfel de produse”, imi spune Lucian Radulescu (37 de ani), cel care din mai anul trecut conduce businessul producatorului japonez de IT si electronice Sony in Romania si Republica Moldova.
Cand mi-a povestit ca visa sa fie gunoier (eu stiam ca acum 15-20 de ani baietii voiau sa devina politisti, iar fetele medici ori invatatoare) m-am mirat destul de tare.
“Da, eram fascinat de masina care strangea gunoiul… eu, alaturi de prietenii mei, visam sa fim gunoieri”, imi explica managerul.
De fapt, fascinatia era pentru zona de tehnologie, asa ca, de aceea, a urmat specializarea de matematica si fizica la liceul “Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, iar apoi s-a inscris la Facultatea de Cibernetica la ASE.
Primul job in Sony: editarea unui newsletter lunar despre companie
In 1999, la 23 de ani, s-a angajat la Sony Romania, unde prima pozitie a fost cea de asistent de marketing. Trebuia sa editeze un newsletter lunar care avea ca public tinta partenerii de business, in special retailerii si dealerii. Apoi, newsletterul a ajuns si in magazine si, astfel, a devenit o publicatie pentru consumatori.“Era singurul job care se ocupa de toate categoriile, iar dupa trei luni mi s-a oferit un job de marketing si vanzari pe o o anumita categorie. Aveam bugete de atins si clienti. Iar unii clienti vorbeau numai in engleza, dar ce nu te omoara, te face mai puternic. In primii cinci, sase ani am schimbat fie categoria, fie am avut lucruri in plus de facut. Iar, in 2005, am inceput sa ma ocup de segmentul de televizoare, care este o categorie stindard in Sony, iar la finalul anului am primit o functie in Budapesta”, afirma managerul.
5 ani in Budapesta
Astfel, in 2005, s-a mutat impreuna cu sotia sa la Budapesta, unde aproximativ un an si jumatate s-a ocupat de businessul de camera foto si video pentru Romania, Bulgaria, Slovenia, Croatia, Serbia, Muntenegru, Macedonia si Albania. In aprilie 2007 a devenit directorul de marketing al acestei categorii pentru Europa Centrala si de Sud-Est.“Acolo m-am schimbat foarte mult in bine, de exemplu, mi-am schimbat parerea despre vecinii maghiari. A fost o scoala. Din pacate, nu am invatat maghiara, pentru ca majoritatea colegilor erau straini si vorbeam in engleza. Si am calatorit destul de mult, in medie o treime din timp, ceea ce a fost destul de dificil. Pe de alta parte, prietenii ne vizitau destul de des”.
Insa in 2010 si-a dorit sa revina in Romania, pentru ca voia sa faca o schimbare in cariera. In acelasi timp, avea un copil, iar sotia nu reusea sa isi gaseasca de lucru din cauza limbii.
“Prima optiune a fost sa mergem la sediul Sony de la Londra, iar intoarcerea in Romania era ca plan de rezerva. Dar in 2009 au inceput restructurarile si era putin probabil ca la sediul central sa fie adus cineva din Europa de Est sau sa se faca extinderi. Pozitiile pe care le-am gasit erau cu semnul intrebarii. Aveai de lucru un an, iar apoi nu se stia. Fie erau mai dificile, adica ori pentru oameni la inceput de cariera ori pentru pozitii de un seniorat mult prea mare."
Si atunci a primit o functie de senior manager in Romania, ceea ce insemna o promovare, pentru ca inainte era manager de produs. "In plus, familia era aproape, iar sotia se putea angaja. Am luat foarte repede decizia sa ne intoarcem”.
"In 2003 imi aduceam mancare de acasa si incercam sa mananc cu betele"
De cand s-a intors in 2010 a ocupat deja trei pozitii: intai a fost national sales manager, apoi sef pe businessul din Romania si Moldova, iar din decembrie anul trecut conduce si afacerile din Bulgaria.Il intreb daca in cei 14 ani de Sony nu a fost tentat niciodata sa plece in alta companie.
“Secretul a fost ca la fiecare doi ani am schimbat ceva, pentru ca altfel nu rezisti. Sau rezisti, dar nu evoluezi. De-a lungul anilor am mai fost la interviuri, dar cand am pus in balanta, chiar daca banii erau mai multi, mi-am dat seama ca as pierde ceva din ce am acum. Voi pleca atunci cand lucrurile vor arata in balanta sa plec, pentru ca nu mereu banii si chiar statutul pot compensa”.
Daca la inceputul carierei la Sony mergea in Japonia cel putin o data pe an, acum vizitele la sediul central din Tokyo sunt mai rare. In ultimii trei ani a fost doar o data.
Asa a inceput sa iubeasca si mancarea japoneza, desi recunoaste ca cel mai bine sa simte atunci cand mananca preparate italienesti.
“Prima data cand am mancat sushi nu mi-a placut, dar nici nu mi-a displacut. In general mancarea asiatica esta una care se educa in timp, nu este nimeni care sa zica din prima <<Ce pacat ca nu am incercat pana acum>>. Pe de alta parte, japonezii aloca o buna bucata din timp pentru mancare, dar asta nu inseamna ca se intind la masa. Insa, de exemplu, pentru ei este importanta selectia, nu se duc oriunde sa manance. Iar ei incearca putin din fiecare aliment si impart la masa. Nu merg pe ideea “eu imi iau felul meu si tu pe al tau”. Si fac asta cu persoane cu care nu au o relatie foarte stransa. Este un concept destul de natural sa imparti mancarea”, explica managerul.
Asa ca ne atunci cand comandam, fiecare alege cate o supa la primul fel, iar la al doilea luam un platou de sushi pe care il impartim. Cand ajungem sa mancam sushi este momentul in care Radulescu imi explica cum se folosesc betisoarele, dar si cum se combina gusturile, formele si culorile de peste si diferite legume.
“Cand ai mult peste, poti sa simti exact gustul. Trebuie sa urmaresti gustul pestelui. Intre bucatile de sushi poti sa mananci ghimbir pentru ca iti schimba gustul datorita aromei, iar astfel nu se imbina gusturile de peste. Servirea clasica este cu sos de soia. In 2003 imi aduceam mancare de acasa si incercam sa mananc cu betele si era foarte dificil. Si cam dupa un an in care am incercat in fiecare zi la birou, am inceput sa pot sa le folosesc. In general, oamenii incerca de trei-patru ori, iar apoi incearca cu o furculita pentru ca le este foame”.
"Daca un japonez nu are incredere in tine, nu poti compensa cu nimic"
O parte dintre cei care lucreaza cu manageri din tari asiatice spun ca este mai dificil sa colaborezi cu acesti oameni din cauza diferentelor culturale. De exemplu, japonezii sunt cunoscuti ca fiind foarte organizati. Asa ca il intreb pe Lucian Radulescu daca este o astfel de persoana.“La inceput nu aveam foarte dezvoltata partea organizatorica, dar am descoperit-o. Cel mai greu este sa obtii increderea unui japonez, pentru ca daca nu exista, nu o poti compensa in niciun fel, chiar daca esti foarte bun. Daca exista incredere, poti sa mai si gresesti, este o relatie foarte <<black or white>> din punctul asta de vedere. Si sunt foarte atenti la detalii, nu lasa nimic la voia intamplarii. Romanii au o capacitate foarte mare de adaptabilitate si au intuitie buna, pot gasi mereu solutii de ultim moment. Daca ai ceva de facut, romanul intuieste ce vrei de la el. In schimb, un japonez te bombardeaza cu intrebari despre ce si cum vrei sa faci. Japonezul lucreaza mult mai incet, dar mai bine si fara stres pentru ca intreband stie exact ce trebuie sa faca. Acum depinde de ce ai nevoie: daca vrei intuitie sau ceva care sa fie bine facut, la timp, fara retusuri”.
Nu cred in ideea ca un consultant extern iti pune firma pe picioare
Insa ultimii ani nu au fost cei mai buni pentru Sony. De exemplu, in aprilie 2012 compania a anuntat ca va renunta la circa 10.000 de angajati, iar in ianuarie anul acesta ca vrea sa vanda sediul din New York pentru 1,1 miliarde de dolari.Conducerea Sony incearca sa redreseze compania prin tranzitia catre smartphone-uri, tablete, imagistica digitala si jocuri video, in contextul in care zona de televizoare s-a confruntat cu probleme in ultimii ani. De altfel, japonezii au pierdut 115 milioane de dolari in ultimele trei luni ale anului trecut, desi analistii mizau ca grupul sa treaca pe profit in ultimul trimestru din 2012, dupa patru ani de rezultate negative.
“Cred ca grupul isi va reveni, pentru ca este pentru prima data cand asist, cel putin la nivel declarativ, la faptul ca echipa de la sediul central din Tokyo spune << Stim unde am gresit si vom face asta, asta si asta>>. Prima conditie este sa admiti ca este o criza, pentru ca, in trecut si cand exista o criza, se spunea ca nu este nicio problema, ca vom veni si cu alte produse mai bune. Este un semn important, pentru ca o companie isi revine doar din interior. Eu nu cred in ideea ca un consultant extern si iti pune frma pe picioare”.
Dupa o discutie lunga de business, incepem sa vorbim si despre lucruri personale, despre sport, vacante sau cartile pe care le citeste, dar si despre cei doi copii pe care ii are: o fetita de patru ani si jumatate nascuta in Budapesta si un baiat de doua luni.
Daca te simti epuizat, inseamna ca nu faci destul sport
“Timpul liber si copiii sunt o contradictie. De exemplu, ieri (n.red.o duminica din ianuarie) fata mea mi-a zis ca o doare o ureche si am crezut ca va fi un weekend naruit, pentru ca trebuie sa mergem la doctor, ca nu voi apuca sa stau cu ea. Am fost la doctor si, pentru ca tot isi ratase somnul, i-am zis sa mergem la Subway unde si-a facut sandvisul preferat. Apoi m-a intrebat daca nu vreau o cafea de la Starbucks. Si pentru ca eram aproape de Antipa, am intrebat-o daca nu vrea vada dinozauri si a inceput sa ma pupe. Am stat de la 12 la opt seara. Ceva care se arata foarte intunecat a devenit ceva foarte frumos. Timpul trebuie sa ti-l faci, iar, daca nu ti-l faci, natura aranjeaza”.Unul dintre lucrurile pe care si le-ar dori sa le faca mai des este sportul.
“Inainte sa muncesc, faceam 5-6 ore de sport pe zi. In special, jucam baschet si ma plimbam cu bicicleta. Cand am inceput lucrul, am ajuns la o ora pe zi. Dar, de cand m-am intors in Romania am tot amanat si sportul este ceva pentru care trebuie sa iti gasesti timp. Trebuie sa fie ceva mai mult decat un simplu hobby. Te dezvolta fizic si iti da energie pentru munca. Daca te simti epuizat, inseamna ca nu faci destul sport”.
Este foarte important sa ai un anumit lucru pe care oamenii sa-l retina despre tine
In general, managerul isi incepe ziua de lucru la 9.30, dupa ce isi duce fetita la gradinita, si termina in jurul orei 19-19.30. Insa adesea se intampla sa plece si mai tarziu.“Nu ma laud cu asta pentru ca nu este un lucru bun. Dar datorita evenimentelor din ultimii doi ani, daca vrei sa nu ignori multe lucruri, dureaza. Mai ales lucrurile care tin de oameni, trebuie sa le respecti agenda”.
Tot legat de oameni, spune ca un manager nu poate sa aiba succes daca, pe langa abilitati tehnice, nu reuseste sa motiveze oamenii si sa-i faca sa accepte obiectivele.
“Legat de managerii pe care ii admir, am incercat sa nu creeez astfel de afinati. Dar citesc carti de specialitate si am fost influentat de managerii pe care i-am cunoscut direct. Nu toti erau de pus pe piedestal, dar fiecare avea ceva. Am descoperit ca este foarte important sa ai un anumit lucru pe care oamenii sa-l retina despre tine. Am avut manageri cu care nu m-am inteles mereu foarte bine, dar de la care am invatat. De exemplu, imi place Phil Molyneux, fostul sef al Sony din Budapesta, care acum este si presedinte Sony Electronics in SUA. Este genul de manager care se adapteaza de la micromanagement, precum motivarea unui curier, la cea de management pentru toata America. Este un om care te provoaca si care are simtul umorului. Daca te duceai la el pentru orice, chiar si ca sa-i aprinzi lumina, te punea sa ii semnezi pe un servetel ca faci un anumit lucru, ca ii aduci un anume profit”.
Jobul de vis? Probabil, sa lucreze pentru Sony Pictures
La un moment dat, imi spune ca probabil jobul de vis ar fi sa lucreze pentru Sony Pictures Entertainment, divizia de productie si distributie de filme a grupului japonez.“Cand ma uit la un film, pe langa subiect, ma uit la detalii, la reproducerea culorii, la cum este filmat. Vad mai putine filme, dar care sunt descriptive. Mi-ar placea sa vad un film pe zi, probabil dream jobul meu ar fi sa lucrez pentru Sony Pictures. De exemplu, mi-a placut foarte mult <<Into the wild>>, un film regizat de Sean Penn care este bazat pe o poveste reala. Un tanar din SUA care intra la colegiu renunta la tot si pleaca in salbaticie. Sta in paduri, mananca radacini. Filmul este facut dupa jurnalul care este gasit in urma lui, pentru ca el a murit in Alaska. Insa pe langa subiect, care este foarte interesant, este vorba de peisaje”, spune Radulescu.
Cat priveste cartile, spune ca ii place foarte Neagu Djuvara.
“Atunci cand eram in Ungaria mi se puneau multe intrebari si la unele nu eram sigur ce as raspunde, pentru ca ce am invatat la scoala, am vazut ca nu se potriveste. Domnul Djuvara are un mod de gandire care sparge tabuurile si care te invata sa fii OK cu faptul ca poate romanii nu sunt poporul cel mai viteaz, destept si batut de soarta din lume. Si asta te invata sa te uiti in oglinda si sa te accepti”.
Compania de undeva din turn si consumatorul mic?
La finalul interviului il intreb ce l-ar interesa sa afle de la seful Sony Romania daca ar fi jurnalist.“Stilul de comunicare traditional este desuet si cred in faptul ca seful unei companii ar trebui sa poata fi contactat direct. Practic, intrebarea este daca seful Sony Romania are in plan sa faca un canal de comunicare directa pentru jurnalisti sau consumatorul final. Daca exista o strategie de comunicare directa fie cu presa, fie cu consumatorul final. Mie, ca utilizator, mi-ar placea sa aflu la prima mana de la CEO-ul companiei. Poti sa cheltui 100.000 de euro in care sa spui de ce este tehnologia 4K mai buna pentru consumator sau sa-i spun eu direct. Multi oameni se uita la reclame si zic <<Da, ei asa zic, dar nu cred>>. Dar daca exista interactiune umana, este altceva. Asa nu mai exista compania undeva intr-un turn si un consumator mic”.
Nota de plata: Restaurantul Zen Sushi
Apa plata (doua sticle): 12 leiCoca-Cola: 6 lei
Mix sushi (platou pentru doua persoane): 80 de lei
Miso soup: 10 lei
Salmon Miso: 25 de lei
Total de plata: 133 de lei
Fotografiile au fost realizate de Mircea Dragos (fotografii-profesionale.ro).
@Wall-Street Lunch este un feature editorial deja traditional: interviuri inedite acordate jurnalistilor nostri de catre cei mai reprezentativi oameni din businessul romanesc, intr-un cadru informal si relaxat.
Citeste si:
Sursa foto: Mircea Dragos
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
