Este ora pranzului intr-o zi de iarna cu soare, iar in fata Scolii Centrale din Capitala, fostul “liceu de fete”, se aud elevii galagiosi care se bucura de o amiaza mai calda. La cativa metri se afla restaurantul chinezesc “5 Elemente”, in care ma intalnesc cu Calin-Andrei Zamfirescu, partener fondator al casei de avocatura Zamfirescu Racoti Predoiu (ZRP), unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata de profil.
Il intreb cum traieste un avocat solutiile favorabile castigate pentru clientii sai? Are vreo importanta ca acesti clienti sunt persoane fizice sau juridice, ca solutia este de natura patrimoniala sau de punere in libertate? “Un proces castigat ramane un proces castigat si iti da o satisfactie profunda indiferent de felul clientului. Cele mai intense si durabile trairi le-am incercat in dosare penale in care am aparat persoane fizice si am avut castig de cauza. “Bucuria pe care ti-o transmite un astfel de succes este vie, o percepi cu toti porii si iti este amplificata si de fericirea clientului; o traiesti afectiv fara a analiza mai intai solutia sau a cerceta considerentele pe care aceasta se sprijina”. In rest, nu exista diferente de abordare, in opinia sa, intre clientii persoane fizice, corporatii ori entitati ale statului. “Am avut institutii publice printre clienti extrem de rar; am lucrat pentru banca centrala, pentru cateva ministere, AVAS, AVAB, dar acestea au fost cazuri exceptionale. Nu a intrat in sfera mea de preocupare sa castig clienti la licitatii publice.”
Supravietuieste relatia avocat-client dupa terminarea unui proces? Uneori se stabilesc legaturi trainice, alteori dispar in nepasare: sunt oameni cu care ramai in relatii de prietenie o viata intreaga chiar daca nu ai reusit sa le castigi procesele. “Am clienti cu care am ramas in relatii de prietenie desi le-am pierdut procesul. In schimb, au fost clienti alaturi de care am castigat cazuri importante, au fost extrem de multumiti, dar nu ne-am mai vazut de atunci exceptand situatiile in care au mai avut, din nou, nevoie de mine”. In acelasi timp se intampla cate odata sa pierzi procesul clientul sa iti multumeasca si sa achite onorariile restante ori, dimpotriva, sa castigi dispute si sa nu fii platit integral. Extremele sunt prezente, inclusiv in avocatura, care a devenit o industrie in care este gresit sa tragi concluzii generale mai ales atunci cand ai de-a face cu procese care se pierd dupa sapte ani de munca si altele pe care le castigi dupa un termen care dureaza o jumatate de ora.
Calin Zamfirescu este unul dintre partenerii fondatori ai casei de avocatura “Zamfirescu Racoti Predoiu”, rezultata din fuziunea din 2005 a doua societati de avocati fondate in 1995 - “Calin Zamfirescu si Asociatii” si “Racoti Predoiu”. Prima a fost infiintata de Calin Zamfirescu si sotia sa, Ariana Zamfirescu, dupa decenii de cariera in avocatura. La 37 de ani dupa ce si-a inceput un nou drum intr-o lume juridica liberalizata prin noile reglementari edictate, Calin Zamfirescu spune ca valorile esentiale din avocatura ar trebui sa ramana aceleasi “dedicarea si slujirea intereselor legitime ale clientului”. Evita sa vorbeasca de-a lungul interviului despre justitia romaneasca si prefera sa-mi raspunda intrebarilor despre problemele avocaturii, profesie pe care o cunoaste dintr-o dubla perspectiva: “din interior, ca practicant, si din exterior, ca unul dintre cei care au creat noua ei reglementare.”
Numele lui Calin Zamfirescu se leaga de activitatile asociatiei profesionale a avocatilor, el detinand in anii de dupa Revolutie functia de vicepresedinte iar apoi de presedinte al Uniunii Avocatilor din Romania si ulterior de presedinte al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania. “Este mai bine ca fiecare sa-si rezume implicarea in limitele strictelor sale competente si sa emita judecati de valoare in zona sa de expertiza. Din cate vad, numai moderatorii de televiziune se pricep la toate: politica, muzica sau sport. ”Gresesti mai putin cand nu oferi solutii in materii care nu iti sunt familiare sau cand eviti sa critici situatii pe care nu le poti suficient analiza”.
In ciuda argumentelor care cauta sa ocoleasca o discutie despre justitia romaneasca, Calin Zamfirescu recunoaste ca rezultatele muncii unui avocat de litigii, spre exemplu, stau in propriile competente si puteri doar intr-o oarecare masura. “Am avut solutii in care un proprietar isi revendica sapte apartamente din acelasi imobil, recupera patru si pierdea trei in fata aceleiasi instante la complete diferite. Era de neimaginat si, din pacate, inca se mai intampla acest lucru.” In opinia sa, justitia este contestata mereu pentru ca este in mod nedrept criticata si politizata. “Justitia va fi respectata si eficienta doar atunci cand va fi pe picioarele proprii si nu va mai fi bataia de joc a tuturor, prin interpelari impotriva judecatorilor difuzate trunchiat si partinitor in media, si mai ales in momentul la care judecatorii vor fi pe deplin convinsi de libertatea si independenta ce le este oferita de statutul lor profesional. Hotararile judecatoresti trebuie discutate doar ca doctrina sau ca studii de practica judiciara, numai de catre specialisti care nu sunt direct implicati in cauzele analizate.”
“Avocatura este o profesie speciala. Aici ai nevoie de echilibru pentru a reusi”
Un interviu cu avocatul Calin Zamfirescu, care implineste anul acesta 60 de ani de viata si 37 de ani de profesie, poate fi un articol reprezentantiv pentru breasla avocatilor din noua generatie. Cel putin asta mi-am propus sa obtin din dialogul cu partenerul Zamfirescu Racoti Predoiu si, totodata, unul dintre specialistii din domeniul arbitrajului, litigiilor si solutionarii disputelor pe zonele bancar, financiar, insolventa. Nu am cautat sa public un alt interviu cu analize si comentarii despre mersul pietei de avocatura in 2013, ci despre cum intelege un avocat, apreciat si contestat in egala masura, sa fie prezent in piata. Pentru veteranul Zamfirescu avocatura inseamna sa dai dovada de adaptare si de inspiratie, in acelasi timp. “Fara echilibru puternic, persoana care exercita profesia de avocat nu va putea valorifica valentele reale pe care profesia i le ofera si va fi perceput ca un simplu comerciant de servicii juridice”, afirma Calin Zamfirescu, care ma contrazice atunci cand lansez ideea transformarii profesiei de avocat de bara in cea de consultant 100%.Calin Zamfirescu semnaleaza o greseala pe care o face foarte multa lume, atunci cand percepe avocatura ca fiind exercitata de un grup omogen de profesionisti fara individualitati: "avocatii”. “Nu exista asa ceva! In avocatura sunt atat de multe domenii de expertiza in care se implica profesionistii dreptului incat nu poti cadea in greseala de a-i aseza pe toti pe acelasi plan, exceptand imprejurarea ca toti se regasesc pe tabloul unui barou. Avocatura este o profesie speciala, un puzzle format din juristi cu o pregatire initiala asemanatoare, mai mult sau mai putin temeinica, in functie de ce au reusit sa asimileze in anii de universitate, care din momentul inscrierii in barou sunt nevoiti sa isi aleaga un drum dificil, initial de insusire a ABC-urilor profesiei iar mai apoi, cei care reusesc, spre o specializare.”
Asemenea multor juristi de business de succes, Calin Zamfirescu a avut o sansa uriasa: cresterea pietei l-a gasit printre cei 2.600 de avocati activi din 1990. Iar pana atunci a avut oportunitatea de a cunoaste, de a fi admiratorul iar mai apoi adversarul unor mari avocati care au reprezentat ultima generatie de profesionisti formati inainte de sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cei care au avut privilegiul de a practica avocatura in perioada de libertate din anii ‘30. Noi, cei care i-am admirat si urmat ca nazuinte am fost confruntati cu o noua realitate frustra si cinica in care profesia nu se mai bucura de aceeasi libertate, iar dreptul supravietuia cu greu; circumstantele de practicare a avocaturii s-au schimbat din ce in ce mai mult, pledoaria careia i se permitea o desfasurare mai ampla in fata instantelor in anii ’70-’80 aproape ca disparut acum cu mici exceptii.”
Dupa aproape patru decenii in avocatura, spune ca meseria de jurist nu i-a impus vreo renuntare. “Mai mult, profesia m-a rasplatit tot timpul. Momentele de rascruce si intrebarile pe care mi le mai pun si acum capata in final acelasi raspuns: a meritat.” Intrebarile au aparut chiar in primele dosare penale din anii ’76-‘77, cand apara “niste arestati pentru fapte de doi bani.” Tanarul avocat Calin Zamfirescu se intreba atunci: este textul legii invatat in facultate aplicat corect si neabuziv? Se indoia de buna credinta a textului nu atunci cand l-a invatat, ci abia dupa ce a inteles cum se transpune in fapt.
Atunci cand il intreb pe Calin Zamfirescu despre cel mai mare compromis din cariera, imi raspunde in stilul tehnic al unui avocat. “Trebuie sa definim mai intai ce este un compromis. Orice raspuns este interpretabil daca ramanem in limbajul comun.” Astfel, daca prin compromis intelegem neobservarea integrala sau partiala a unor cutume si reglementari, care creeaza o vatamare mai redusa decat pierderea suportata de client prin neaflarea adevarului, probabil ca avocatul Calin Zamfirescu a facut asa ceva. “Daca te referi la incalcarea regulilor profesiei de avocat, consider ca nu am facut-o. Dar nu din teama, ci din convingerea ca sunt anumite cai oneste de urmat daca vrei sa reusesti in cariera.” O conditie sine qua non pentru a deveni un avocat bun, este, in opinia lui Calin Zamfirescu, sa fii extrem de pragmatic cand trebuie sa evaluezi intre juridic si faptic sansele clientului tau. “Am avut cazuri pierdute care m-au framantat zile intregi, mai ales in dosarele din oficiu de la inceputul profesiei. De pilda, am avut situatii in care comisia facea propuneri de eliberare conditionata, desi conditiile legale nu erau indeplinite, cu alte cuvinte clientul pe care il aparam pentru a fi pus in libertate nu indeplinea conditiile riguros prevazute de lege. Asa se nastea dilema: “ce ma fac acum: sa respect legea ori sa sustin interesul clientului? ” Concret, clientul sau nu indeplinea conditiile legale pentru a fi pus in libertate, iar solutia aleasa a fost in cele din urma urmatoarea: avocatul a sustinut cererea si a cerut eliberarea conditionata! Ar mai fi existat si o a treia varianta, imposibila in perioada comunista: sa se retraga din dosar.
“Important este sa intelegi piata!”
Calin Zamfirescu constata cum conduita de a practica avocatura este diversificata si dupa 37 de cariera in aceasta profesie. “Sigur ca exista limite in functie de care trebuie sa te ghidezi, dar totul incepe prin modul in care studiezi dosarul clientului. Maniera in care concepi introducerea unei actiuni de chemare in judecata, felul in care pregatesti apararea sau exerciti o cale de atac, incepi o executare silita, etc este determinanta pentru intreaga desfasurare a procesului chiar daca legea iti ofera posibilitatea de completare, retractare sau recalificare a obiectului litigiului. Astfel ia nastere diferenta dintre masina de serie si una de serie scurta.” Asa se intampla si in anii ’70, cand Calin Zamfirescu era unul din cei doar 600 de avocati din Bucuresti (de douazeci de ori mai putini decat cei care practicau in perioada interbelica).Calin Zamfirescu repeta constant afirmatia cu iz de ultimatum: “Important este totodata sa cunosti si sa intelegi piata!”. Daca in sfera in care prestatiile profesionale s-au standardizat (inmatricularea societatilor comerciale, inregistrarea marcilor sau a brevetelor, etc ) profesionistii nu se pot diferentia prin inventivitate, diferentele de la avocat la avocat in modul de abordare a litigiilor sunt mari. Avem, pe de o parte, o abordare industrializata in avocatura de business, comparata de Calin Zamfirescu cu stilul lui Henry Ford, care producea in serie mii de masini pe zi, si de cealalta parte, Bentley-ul creat manual, la comanda, asemuit cu avocatura de business personalizata. “Ambele branduri, Ford si Bentley, exista si acum. La fel e in avocatura: chiar si abordarile incomplete, industriale si mecaniciste pot conduce la solutii juridice fericite. Ma refer aici la avocatura de instanta stilul “copy-paste.”
“Cine intra in avocatura pentru unicul considerent ca se castiga mai multi bani decat intr-o alta profesie, nu e avocat indiferent de inteligenta sa, poate fi cel mult un om caruia viata ii ofera satisfactii financiare si mult inconfort profesional. Nu poti sa faci avere din avocatura, asa cum nu reusesti nici din medicina. Avere faci din negustorie sau din productie”, imi spune Calin Zamfirescu imediat dupa ce comanda ceaiul de iasomie care inlocuieste desertul de la pranz. Apoi, crede ca preocuparea majora de a castiga bani nu este tipica unui intelectual. “Toti ne-am dat peste cap si am muncit pentru a face bani in anumite etape din viata, si eu am facut la fel, dar ca mijloc, nu ca scop. Daca banii sunt scopul avocaturii, nu vei fi motivat de ce anume trebuie sa fii animat.” Daca Zamfirescu ar fi un tanar avocat in 2013, el ar fi extrem de sceptic in ceea ce priveste cariera fiindca ar incepe o profesie in care criza se manifesta puternic. Pe de alta parte, cu siguranta, “cine are valoare va reusi cu certitudine. Un licentiat in drept de exceptie va performa oricand.”
“Descentralizare, descentralizare, descentralizare”
Anul trecut a fost atipic pentru “Zamfirescu Racoti Predoiu”, dupa ce 2011 a fost deosebit de bun, peste asteptari, an in care veniturile casei de avocatura au crescut cu 30%. “Pentru 2012 estimasem initial o scadere de 15%. A fost primul an din ‘95 incoace in care am scazut, insa declinul incasarilor a fost, din fericire, sub 1%. Dar am avut o crestere spectaculoasa a cheltuielilor, ceea ce este ingrijorator”. Principala cauza? Au crescut costurile salariale, cu IT-ul, licentele de operare si publicitatea, toate avand un rol tot mai important in strategia casei de avocatura. 2012 a fost un an pierdut pentru economie, spune Calin Zamfirescu, iar tragedia este ca “in clipa in care iti cresc veniturile prin proceduri de executare silita si datorita onorariilor luate din insolvente, iti dai seama ca economia este pe marginea prapastiei.” Mai mult, in clipa in care faci achizitii sau fuziuni ca forma de a depasi dificultatile economice si incercari de supravietuire si nu in scopul de a te dezvolta, potrivit lui Zamfirescu, “nu construiesti ceva viabil, ci proiecte provizorii cu efect paleativ.”
Desi provocarea profesionala a veteranului Calin Zamfirescu este in prezent descentralizarea activitatilor casei de avocatura catre ceilalti parteneri ai societatii, Ioana Racoti, Stan Tirnoveanu, Anca Maria Danilescu si Cosmin Vasile, el se lauda cu faptul ca este printre putinii avocati de varsta sa (printre care se mai numara Valeriu Stoica, de la “Stoica & Asociatii”, sau Ana Diculescu, de la NNDKP) care se prezinta in instanta. “Eu nu m-am putut desprinde de a practica avocatura pentru ca imi place teribil de mult”. A pastrat in continuare activitatile de judiciar si se prezinta in instanta, ce-i drept “mai rar si in mai putine cauze”. In schimb, Calin Zamfirescu a intarit supravegherea si indrumarea tinerilor avocati si este tot mai implicat in relatiile networking, pe zona de contacte din piata pentru ca “avocatura inseamna si marketing si P.R.”. “Nu pot spune ca ma simt in mediul meu pentru ca in parte ma deturneaza de la ce am invatat sa fac. Nu cred ca sunt un bun manager. Am admiratie pentru prieteni si colegi de ai mei care s-au dovedit manageri de mare valoare, chiar de exceptie: intai si intai il amintesc pe Ion Nestor (n.r.: fondatorul casei de avocatura NNDKP) pentru ca s-a adaptat in mod miraculos noilor conditii din piata. Pe Ion il cunosc ca avocat de instanta. Ca avocat, era unul dintre cei mai buni atunci cand practica. Ana Diculescu este exceptionala in instanta: are o tenacitate si o inteligenta aplicata cum rar intalnesti. Poate numai la femei vezi atata pasiune si forta”, spune Zamfirescu, adaugand ca un avocat isi dobandeste insusirile si bunele practici, la bara.
Pasiunile lui Calin Zamfirescu: familia si pictura
Timpul liber al avocatului Calin Zamfirescu a fost ipotecat tot mai mult de familie, care s-a marit constant: daca in urma cu un deceniu avea un nepot in varsta de un an, acum acesta are 11 ani, iar nepoata cea mica 6 ani. “In general, dupa 38 de ani de casatorie, iti petreci timpul liber in familie, citind, iesind din oras la sfarsit de saptamana si jucand bridge. Daca voi reusi sa reduc din greutate, sper sa reiau ski-ul, pe care a trebuit sa-l abandonez, ca si tenisul, in urma cu 8-9 ani, de cand m-am lasat de fumat. Am pus 20 de kg de atunci.” Pe Calin Zamfirescu il pasioneaza pictura romaneasca moderna si contemporana; mai mult, este un investitor in arta. “Mi-a placut dintotdeauna sa colectionez tablouri. Preocuparile mele se intind din perioada pasoptistilor pana la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, epoca de aur a picturii romanesti”. Pictorul sau preferat este Theodor Pallady, care ii place pentru ca desenul este cel mai putin important din triunghiul forma - culoare – desen. “Admir marii desenatori care au trait de-a lungul timpului, dar dincolo de desen, pictura cuprinde culoarea si forma, capitole la care Pallady este exceptional. Cel mai mult am investit in arta afectiv, dar pot spune ca in viata am facut putine sacrificii financiare. Am cautat sa investesc cu parcimonie, iar in arta am fost mai generos decat in alte investitii si pentru ca sotia mea iubeste mult pictura, iar fiica cea mica studiaza arhitectura.”Calin Zamfirescu tine trei carti mereu aproape, la birou, pe noptiera si langa televizor, titluri pe care le citeste in functie de starea de spirit. Ultima carte pe care a recitit-o este “Craii de Curtea Veche”, de Mateiu I. Caragiale, unul dintre romanele care il marcheaza si care descrie o epoca in care i-ar fi placut sa traiasca. O alta pasiune este istoria, domeniu din care a citit recent ultimele memorii reeditate anul trecut ale lui Grigore Gafencu, un volum care strange laolalta pagini din “Jurnalul” omului politic. “Am citit 2-300 de carti de memorii si pot spune ca este memorialistica lui Gafencu este de-a dreptul senzationala. Nu-mi amintesc sa fi citit o carte de gen mai captivanta.”
“Cum va imaginati peste trei ani, la aniversarea celor patru decenii in avocatura?”, este ultima intrebare pe care i-o adresez lui Calin Zamfirescu. “Sper sa nu ma eternizez in aceasta profesie. Visul multora, poate pe vremuri si al meu, este sa moara in picioare, la bara. Chiar daca nu accept ideea de a fi inactiv, voi continua delegarea sarcinilor mele catre cei tineri. Voi face avocatura in continuare, dar intr-o alta maniera. Cu siguranta, voi restructura complet modul in care inteleg sa fac avocatura. Voi pastra calitatea de arbitru comercial international, voi colabora cu institute pentru pregatirea avocatilor, voi participa la sedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, voi reprezenta profesia in structurile europene in limitele mandatelor primite. Nu ma voi indeparta de ce am facut pana acum, dar nu cred ca trebuie sa atingem saturatia prin a face acelasi lucru, chiar daca simti ca il faci bine, intr-o lume unde totul devine din ce in ce mai relativ si mai improvizat. Efortul trebuie indreptat spre regandirea si corectarea premizelor, animat de dorinta de a remoraliza si reaseza viata in tiparele ei firesti, astazi puternic zdruncinate prin proliferarea imposturii si promovarea agresiva a mediocritatii.”
Fotografiile au fost realizate de Mircea Dragos (fotografii-profesionale.ro)
Nota de plata
Apa plata - 3X10 lei
.jpg)
Ceai - 20 lei
Creveti in sos de usturoi - 60 lei
Creveti in sos picant 60 lei
Mouton Cadet Rose 90 lei
Orez Yang Zhou 2X12 lei
Pachetele de primavara 30 lei
Sosuri 30 lei
Supa de alge cu ou 20 lei
Supa de fructe de mare 25 lei
Vita la plita 45 lei
Total 454 lei
@Wall-Street Lunch este un feature editorial deja traditional: interviuri inedite acordate jurnalistilor nostri de catre cei mai reprezentativi oameni din businessul romanesc, intr-un cadru informal si relaxat.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
