“A pilota a fost pentru mine o provocare, eu fiind destul de dezordonat. Si nu iti permiti atunci cand ai o responsabilitate atat de mare sa nu fii foarte ordonat si atent la ce se intampla in jurul tau”, spune el, zambind.

Pranzul l-am luat la Osteria Gioia, fix peste drum de sediul companiei ICT Cegeka Romania, pe care o conduce. “Vin aici mai ales pentru intalnirile business”, spune el, natural, apoi pe chip i se iteste un zambet larg. De fapt, daca stai doar cateva minute in compania sa, nu poti sa nu remarci cat de larg este acel zambet – si totodata destul de greu de ghicit.

Somajul este zero in IT – doua treimi dintre candidatii IT din tara nu au aplicat niciodata la un job

Il intreb pe Lucian cum se imparte intre trei business-uri – pe langa general manager al Cegeka Romania, este actionar majoritar la compania de plati ZebraPay si detine actiuni si la o firma de headhunting in IT.

“Am simtit de mult nevoia de resurse in zona de IT, de programare, ne luptam pe resursele acestea si nu exista o companie specializata pe recrutare pe aceasta nisa. Ajungi la un moment dat sa vrei sa iti livreze, de exemplu, in cinci zile cinci CV-uri calificate, pregatite, pentru orice opening as vrea eu!”.

Lucian Butnaru considera ca se gasesc “extrem de greu” oameni calificati in aceasta industrie. “Somajul este zero pe IT, ceea ce inseamna ca trebuie sa il recrutezi din alta companie. Doua treimi dintre candidatii IT din Romania nu au aplicat niciodata la un job. Niciodata! Deci ei asteapta sa fie contactati, vanati. In medie un senior pe IT primeste, in medie, 2-3 contactari de noi joburi, zilnic, fara sa mearga sa caute”.

Uneori celor din IT le lipsesc “soft skills” – nu stiu sa comunice, sa lucreze in echipe – sunt in general mai introvertiti.

Practic, concurenta in IT-ul romanesc nu se rezuma doar la produse/servicii ci deseori vorbim mai ales de o concurenta in forta de munca.

Cererea este foarte mare in domeniu si numarul de resurse calificate, seniori, este foarte mica, iar multe companii din domeniul IT isi doresc cel putin cativa seniori foarte experimentati. “Oricum, revenind la intrebarea initiala, una este sa fii activ intr-o companie, manager, sa te ocupi de lucruri executive, si alta este sa fii actionar – pot sa fiu in 20 de business-uri si sa nu ma implic efectiv”.

Oamenii buni din sistemul de invatamant pleaca – de ce sa stea “pe peanuts”?

Lucian a terminat Politehnica si stie deci “la prima mana” ca cei cu adevarat pasionati incep sa munceasca inca din timpul facultatii, pentru a se remarca si a-si creste sansele de angajare pe functii superioare si salarii pe masura. Facultatea nu ii pregateste “in niciun caz” pentru realitatile din afara, de ceea ce vor avea nevoie in business. “Facultatea nu scoate oameni pregatiti, asa cum ni-i dorim noi”.

“Ai nevoie in primul rand de oameni mai buni in sistem, care din pacate nu raman. Se plateste foarte putin! Gandeste-te ca un programator castiga 2.000 de euro pe luna, vrei sa stai in sistemul de stat sa castigi «alune»? Ne lipseste deci resursa umana”, puncteaza seful Cegeka. Iar lucrurile acestea sunt greu de schimbat, daca nu se implica si companiile. El considera ca firmele mari ar trebui sa dea inapoi resurse din companii catre universitati, ajutand diverse programe de training, de cursuri. Si din cadrul Cegeka merg oameni foarte buni pentru a sustine cursuri.

Managerul Cegeka s-a angajat inca din primul an de facultate, in 1996. “Birocratia ne omora in anii aceia – numai ca sa-ti deschizi un cont bancar am pierdut o luna, nu-ti imaginezi!”. Doi ani mai tarziu isi facea propria firma, alaturi de un prieten francez cu mai mare experienta, de la care a si cumparat ulterior, in 2001, participatia pe care o detinea. In 2005 a vandut afacerea catre TechTeam, companie in care a fost CEO timp de sase ani, pana in 2011.

Intre timp ne hotaram asupra ceea ce vom manca – “Bune pastele aici! O sa imi iau insa Risotto cu parmezan”.

Toti stim o persoana care este hacker!

Personal, folosesc ZebraPay pentru a plati facturile asa ca sunt curios sa aflu mai multe informatii privind business-ul.

“Procesam peste 200.000 de tranzactii pe luna. In 2013 am avut o crestere de 157% (Ministerul de Finante indica o cifra de afaceri de 5,5 mil. de euro pentru ZebraPay – n.r.)”. Compania are in prezent circa 700 de terminale, targetul pentru urmatorii trei ani fiind de 4.000 de unitati, peste tot in tara. “Merg foarte bine cele din benzinarii si cele din minimarket-uri”.

“In Romania, consumatorul de rand cheltuieste pentru nevoile proprii creand o piata de 50 de miliarde de euro – mancare, facturi, frizerie, restaurante etc, platite cash. 4,5 miliarde sunt platite cu cardul la POS; 0,5 miliarde sunt platite online si prin Internet banking. Online-ul si Internet banking-ul cresc cu doua cifre in fiecare an, dar asta inseamna ca in cinci ani abia se va dubla, la 1 miliard, din 50”.

Desi este un subiect dezbatut indelung este interesant de aflat si alte pareri asupra motivelor pentru care romanii nu platesc online. “Cred ca din cauza lipsei de incredere in sistemul bancar – sa nu uitam ca vreo 2-3 banci au falimentat, dupa revolutie. Sechelele nu trec atat de repede. De asemenea, cred ca si tu stii cel putin un om cu tendinte de…hacker. Lucru care scade increderea. Platforma noastra de payment, Reincarci.ro, este aproape zero – este extrem de ieftin sa reincarci, dar totusi face doar 100 de euro/zi. Nimic!”.

Cegeka si un sistem inedit de a programa

In prezent, in Cegeka Romania sunt circa 220-230 de angajati, urmand sa ajunga pana la finalul anului circa 260 de oameni. “Din 2009-2010, dupa o perioada de stagnare, salariile in IT au crescut”.

Uneori celor din IT le lipsesc “soft skills” – nu stiu sa comunice, sa lucreze in echipe – sunt in general mai introvertiti. “La Cegeka trec foarte putini testul tehnic, care este dificil, 1-2 din zece, dupa care urmeaza testul de soft skills unde mai pica jumatate. Ne uitam daca ii place sa invete, vrem sa aflam ce citeste, cand a citit! Macar un blog, sa arate ca este orientat spre ceva anume. Vrem de asemenea sa vedem daca poate lucra intr-un mediu unde nu are birou la inceputul zilei ci lucreaza doi oameni pe acelasi computer”.

“OK, nu mai ai motor; acum stinge instrumentele. Descurca-te!”. Ca pilot, trebuie sa faci fata si situatiilor limita.

Notiunea de a programa doi oameni pe un singur computer mi se pare interesanta si Lucian intra in amanunte. “Se lucreaza in echipe, patru ore, alaturi de un coleg de-ai tai, dupa care inca patru ore esti alocat pe un alt task, cu alt coleg. Practic, patru ore scrii cod, patru ore dai feedback. Apoi, vine o terta persoana si verifica si ea codul”. Ce probleme rezolva acest sistem? Se evita bug-urile si regresele intr-un proiect, se elimina erori care ar putea aparea foarte tarziu intr-un proiect. Deseori daca descoperi bug-uri prea tarziu, se prefera rescrierea intregului proiect. “Cu modul acesta de lucru , timp de trei ani am avut doar 40 de zile de munca pe bug correction!”.

Ce ar face Lucian daca ar lua-o de la zero

In timp ce chelnerul ne pune farfuriile in fata, il intreb pe Lucian ce ar face in prezent daca ar trebui sa o ia de la zero, cu o suma nu foarte mare de bani. Acesta este punctul in care el imi povesteste despre pasiunile sale, pasiuni care se pot monetiza.

“In primul rand, m-as gandi ce stiu sa fac cel mai bine si ce imi place. De exemplu, as putea sa-mi castig existenta din multe meserii – din fotografie, de exemplu”.

Lucian Butnaru a avut de altfel un studio foto in perioada 2009-2011, a devenit profesionist si facea asta doar din hobby “cateva mii de euro, lunar” cu fotografie profesionista. Avea contracte in general cu companii.

Citeste si:

Totodata, Lucian ar putea castiga din pilotaj, putandu-se angaja ca pilot profesionist. “Pot pilota Boeing sau…ce vrei tu. Cea mai recenta licenta, pentru avioane mai mari, mi-am luat-o acum trei ani si jumatate. Era in decembrie si totul a pornit mai mult dintr-un pariu – cineva a zis ca nu o sa pot sa o iau pana la sfarsitul anului”.

Ca urmare, a plecat pe 9 decembrie in New York, orasul cu cel mai aglomerat trafic aerian din lume si cel mai greu loc sa iti iei licenta, intr-o perioada cu vreme nu tocmai prielnica si in preajma sarbatorilor, cand este cel mai greu sa gasesti instructori. Cu toate acestea, perseverenta (si probabil si o doza de incapatanare) l-a facut pe Lucian sa incerce in acea perioada.

“In primul rand trebuie sa ai in log book-ul tau cel putin 40 de ore de zbor, dintre care 15 ore solo, 5 ore de noapte, cateva ore de zboruri si aterizari peste hotare, sa stii sa faci manevre de urgenta – de exemplu ce se intampla cand ramai fara motor”. Examenul in sine este unul foarte complex – este unul teoretic, oral, care dureaza 3-4 ore, unul medical, dupa care cel practic, cel mai greu, care dureaza 2 ore si trebuie sa treci prin minim 10 teste practice pe care ti le da examinatorul.

Practic, odata urcat in avion, examinatorul sta langa tine si nu spune nimic. Din cand in cand, iti da indicatii la ce altitudine sa zbori, sa iei viraje sau pur si simplu iti blocheaza anumite functii – “OK, nu mai ai motor; acum stinge instrumentele. Descurca-te!”. Ca pilot, trebuie sa faci fata si situatiilor limita si trebuie sa demonstrezi ca poti sa iti pastrezi calmul, luciditatea si sa conduci avionul, sa faci comunicarea radio si sa gasesti cea mai buna solutie.

Cu cine i-ar placea sa ia masa

Intrebat fiind cu cine i-ar placea vreodata sa ia masa, Lucian nu ezita absolut deloc – cu Bill Gates. L-ar intreba cum arata o zi din viata sa, minut cu minut. “Imi place sa cunosc oamenii; vreau sa il cunosc mai departe de ceea ce citesc si vad despre el”. Un alt om cu care ar lua pranzul ar fi Warren Buffet, interesandu-l si componenta de investitor-antreprenor. “Ma intereseaza sa vad care sunt cele mai importante criterii prin care el isi alege investitiile – probabil exista lucruri mai in detaliu, mai mult decat spune el oficial”.

In prezent, Lucian Butnaru nu este interesat sa isi creasca portofoliul de investitii. “In Romania lipsesc fondurile de investitii – cred ca exista doar Catalyst, al 3TS. Ca avantaj in antreprenoriatul IT, nevoia de capital initial este mica. Dupa aceea insa ai nevoie de funding si din pacate in Romania, dupa cum spuneam, nu ai decat putine optiuni. Totul se intampla in Silicon Valley – aici lipseste piata. Acolo afli ideile bune, noi suntem in urma a tot ce se intampla in Vale. E mult mai greu sa te lansezi de aici”.

Catalyst Romania, fond al 3TS, la prima sa investitie: A cumparat 30% din Avocatnet.ro

Catalyst Romania, fond al 3TS, la prima sa investitie: A cumparat...

Trei ingrediente de succes ale unui antreprenor sunt perseverenta, pasiunea si entuziasmul pe care il ai pentru ceea ce faci. “Daca faci ceva din placere, te documentezi, te informezi, sigur vei reusi! Sa nu o faci doar pentru bani”. Al treilea lucru, sa fie un om corect, un business corect, onest – ceea ce spune, sa si faca.

Octavian Radu, model de antreprenor roman

Din Romania, un model de business este, pentru Lucian, Octavian Radu, fondatorul Diverta. Este poate o alegere ciudata, dar Lucian Butnaru isi justifica decizia. “Stii, dupa un timp ajungi sa cunosti jucatori majori din piata, si ajungi sa-i cunosti mai departe de ceea ce afiseaza ei – de aceea nu pot da un raspuns «clasic». Octavian Radu este modelul de antreprenor roman care, desi nu a avut intotdeauna succes si uneori a fost si controversat, a perseverat si pana acum cred ca a avut peste 10 exit-uri. El este un adevarat antreprenor – a inceput, a lansat, a esuat, are multe idei, o face cu pasiune, ii place, nu tot timpul reuseste dar vrea sa creasca!”.

Si cartile il inspira pe mangerul Cegeka, dar nu poate spune ca a invatat ceva, efectiv, din ele. “Ma inspira cel mai tare case study-urile. Am intalnit manageri foarte importanti – cel mai bogat om din Nepal, 32 de ani, este o sursa de inspiratie, foarte tanar si tinteste sus, vrea sa creasca de la venituri de 1,5 miliarde de dolari la 5 miliarde in cinci ani. Este extrem de dinamic, conectat, are energie debordanta! Ei sunt oamenii care te inspira cu adevarat”.

Lucian Butnaru merge o data pe an in Marea Britanie la London Business School unde lucreaza pe exemple concrete alaturi de astfel de oameni, lucru care “il inspira” mult mai mult decat randuri dintr-o carte.

Intrebat de stilul sau de a conduce, Lucian ofera un raspuns mai amplu, interesant - “In general, eu pornesc de la o incredere in oameni de 100%, apoi scad. Nu pornesc sceptic, ci optimist”, spune el, zambind. “Prima impresie mi-o fac in primele 30 de secunde, maxim, si niciodata nu m-am inselat. Tu transmiti o gramada de mesaje verbal, non-verbal, cum te imbraci, cum saluti, cum te uiti la om si asa mai departe. Acest lucru se reflecta destul de mult si in modul meu de a conduce – sunt o persoana directa, sincera si apreciez asta la oamenii cu care sunt in contact”. Totodata, ii place sa aiba libertatea de a lua decizii, chiar si in cazul unei multinationale cum este Cegeka – companie care isi propune in Romania afaceri de 12 milioane de euro, in crestere cu circa 30-35% fata de 2013.

Nu as pleca din Romania

Tot timpul ma bucura cand aud propozitia aceasta, mai ales luand in considerare “exodul” tinerelor talente. “Nu as pleca din Romania, imi place cultura locului, a oamenilor. Nu te-ai simti la fel in alt stat. Plus ca Romania este in Uniunea Europeana, putem calatori oriunde, rapid, comod, usor! Este de asemenea o tara excelenta pentru antreprenoriat, taxele sunt mici comparat cu cele din SUA sau Marea Britanie, de exemplu”, spune el.

Mai mult, managerul si antreprenorul roman calatoreste in concedii si in tara, alaturi de familie, avand o casa la Eforie Nord. “In Romania gasesti orice – restaurante bune, servicii bune, locuri diverse…plus ca pot tine mai usor legatura cu prietenii de aici”, spune el, adaugand ca weekend-urile si le rezerva in mod clar pentru relaxare. “Nu muncesc decat daca este absolut, dar absolut necesar. Trebuie sa existe neaparat un balans intre munca si viata personala”, subliniaza el.

In ceea ce priveste retelele sociale, seful Cegeka foloseste destul de des Twitter, mai ales pentru a se informa. “Nu ai cum sa depistezi informatia relevanta si este usor sa urmaresti pe Twitter ce se mai intampla, cine ce mai gandeste. Pe Facebook puneam intr-un timp fotografii realizate de mine si tin in continuare legatura cu prietenii din alte regiuni geografice”.

Spre finalul mesei, il intreb pe Lucian ce parere are despre presa din Romania. “Sunt multumit de presa locala! Da, este cancan, dar peste tot in lume, in toata presa, exista asa ceva. Este pana la urma o nevoie de a face trafic, afisari. Per total insa, consider ca avem o presa buna, este de multe ori obiectiva, investigheaza. Nu, nu vorbesc de televiziuni…”, spune el, afisand acelasi zambet larg afisat deseori de-a lungul celor aproape doua ore petrecute impreuna.

Lucian ia si ultima picatura din cappucino-ul comandat si, multumit, se ofera sa achite nota de plata. “Este un format interesant de interviu. De-a lungul timpului mi-am format insa «reflexul» de a fi atent la ce spun…”, concluzioneaza el.

In timp ce Lucian traverseaza strada spre cladirea Cegeka de peste drum, dupa un salut calduros de final, ma gandesc ca un astfel de om are o viata inedita – pana la urma, cati manageri si antreprenori de succes din Romania sunt si piloti de avion?!