In ciuda declinului continuu resimtit in domeniul bancar ca rezultat al crizei financiare, se pare ca putine institutii isi planifica sa aduca schimbari fundamentale structurilor lor de risc, potrivit unei analize publicata de compania KPMG International.
Rezultatele arata ca 90% din cei 400 de membri ai personalului executiv ai bancilor participante la sondajul realizat de The Economist Intelligence Unit pentru KPMG au efectuat, sau planifica efectuarea unei analize a modului in care isi gestioneaza riscurile.
Cu toate acestea, doar 42% din respondenti au realizat sau planifica realizarea unor schimbari fundamentale a proceselor de management al riscului.
Aceasta situatie sugereaza ca multe banci considera ca remediile necesare s-ar putea sa nu fie atat de drastice cum s-ar putea crede - sau ca adevaratele proportii ale declinului inca nu sunt percepute.
„Institutiile financiare romanesti nu au avut o expunere directa semnificativa la criza creditelor sub-prime deoarece piata locala este inca dominata de produse bancare traditionale si supravegherea in domeniul bancar este stricta. Cu toate acestea, vor trebui sa adreseze efectele secundare care au fost simtite de clientii lor, incluzand cresterea costurilor de finantare, volatilitatea ratelor de schimb si diminuarea cererii in anumite domenii ale economiei”, spune Serban Toader (foto), Senior Partner la KPMG Romania.
Toate acestea submineaza credibilitatea evaluarilor de produse financiare, in opinia lui Serban Toader.
„Mai mult decat oricand, in acest context complex si incert, membrii personalului executiv ai institutiilor financiare romanesti trebuie sa reevalueze in mod constant si sa consolideze politicile de management al riscului in organizatiile lor pentru a aborda riscurile cu care se confrunta. Acest studiu la care au participat 500 de membri ai personalului executiv la nivel global dezvaluie aspecte importante ale acestor nevoi de reevaluare”, spune Toader.
”Bancile care au participat la sondaj au afirmat cu un mare nivel de certitudine ca lipsa de disciplina in cadrul managementului riscului a constituit un factor important care a stat la baza crizei financiare. Cu toate acestea, raspunsul lor a fost mai putin direct atunci cand s-a pus problema tipului de actiuni necesare intr-o asemenea situatie. Raspunsurile primite sunt destul de neangajante, cu doar putin mai mult de 4 din 10 respondenti angajandu-se ca vor supune organizatiile lor acelor schimbari fundamentale pe care le impune o criza de o asemenea magnitudine”, spune Nigel Harman din departamentul KPMG Advisory si partner al KPMG din Marea Britanie.
Dintr-o perspectiva mai pozitiva, cel putin se recunoaste cauza problemei. Imediat dupa declansarea crizei, multi respondenti au considerat ca este foarte usor sa se dea vina pe o cultura care urmarea obtinerea unor cat mai multe venituri intr-o perioada in care prevalau politicile creditelor sau remuneratiilor usoare si care nu incurajau o valoare durabila, pe termen lung pentru actionari.
„In unele privinte, acestea au fost piste false; desigur factori care au contribuit la aceasta situatie - dar factori care ar fi trebuit luati in considerare si redusi de un cadru robust de management al riscului. Cred ca o parte esentiala a procesului de vindecare va fi revizuirea intregului cadru de management al riscului; nu doar concentrarea asupra unor aspecte izolate. Fara o reparatie totala, ramane riscul ca toate acestea sa se repete”, spune reprezentantul KPMG.
Studiul KPMG subliniaza cateva domenii in care trebuie aduse schimbari – lipsa experientei in domeniul riscului la nivelul consiliilor de administratie; comunicarea intre functia de risc si restul companiei; si lipsa relativa de influenta a functiei de risc.
Acest al treilea aspect poate fi explicat prin faptul ca 76% la suta din respondenti considera ca riscul este inca privit ca fiind nimic mai mult decat o functie de suport. Cu toate acestea, sapte din zece respondenti considera ca functia are o influenta mai mare decat cu 2 ani in urma, in timp ce chiar si mai multi considera ca modul in care se gestioneaza riscul constituie o sursa de avantaj competitiv.
In plus, persoanele responsabile pentru functia de risc (Chief Risk Officers) sunt acum considerate de multi respondenti ca exercitand o autoritate mai mare asupra domeniilor cheie de dezvoltare a strategiei si alocare a capitalului. Prin urmare, eticheta de functie de suport ar trebui inlaturata daca functia de risc urmeaza sa progreseze in continuare.
Problema experientei in domeniul riscului la nivelul consiliilor de administratie pare a fi una spinoasa. Desi se recunoaste lipsa de experienta in acest domeniu, putini respondenti considera ca acesta a fost un factor important care a contribuit la recentele probleme ale bancilor. Lipsa experientei este chiar si mai evidenta in comunitatea directorilor non-executivi - si cu toate acestea, pare sa existe o lipsa clara de dorinta de a aborda aceasta deficienta.
In ceea ce priveste comunicarea, mai putin de 20 % au considerat ca lipsa de comunicare in compartimentele organizationale ar fi un factor cu o contributie importanta. Cu toate acestea, o serie de alte intrebari au scos la iveala existenta unor probleme in comunicarea politicilor de risc la nivel operational. In aceasta privinta, este nevoie de o mai buna interactiune cu unitatile unei institutii financiare, precum si cu echipa de audit intern si comitetul de audit.
Harman a continuat: “Ceea ce releva acest studiu este ca bancile ar trebui sa introduca o cultura robusta care sa poata aborda riscul la toate nivelele. O asemenea cultura ar insemna ca angajatii sa devina efectiv manageri de risc, dar o asemenea schimbare ar insemna totodata ca angajatii sa inteleaga cat de mult este dispusa organizatia sa isi asume riscuri.
"Structura moderna de management al riscului ar trebui sa se bazeze pe trei linii de aparare: personalul operativ din cadrul unitatilor unei companii, functia de management al riscului si auditul intern. Pentru a se putea institui o cultura adecvata, tonul trebuie dat de sus, de managementul senior. O abordare directa din partea managementului a acestei probleme poate contribui la reafirmarea ideii ca aceasta nu este una marginala a carei rezolvare poate fi delegata factorilor de reglementare sau managementului de mijloc”, propun specialistii KPMG.
In opinia acestora, bancile ar trebui sa se concentreze pe o analiza calitativa a riscurilor asociate oricarei decizii strategice majore. Aceasta abordare recunoaste faptul ca propunerile de produse bancare au devenit in prezent atat de complexe incat doar metodele cantitative nu pot fi suficiente pentru o evaluare a riscurilor intr-o piata volatila si imprevizibila.
“Aceasta criza a fost cauzata de un rationament deficitar – cu o concentrare aparent excesiva asupra castigului pe termen scurt si lipsa unui scepticism sanatos, a adaugat Harman.
Prin urmare, el se asteapta ca nivelele de rationament se vor schimba in bine. Primul pas pentru a demonstra acest lucru este instaurarea unei mai bune discipline in procesul managementului de risc.
Serban Toader considera ca experienta globala in domeniu ar trebui sa dea de gandit sectorului financiar local.„Acest studiu ar trebui sa fie deosebit de interesant pentru membrii personalului executiv si autoritatile de reglementare angajate intr-un efort continuu pentru a face fata riscurilor complexe cu care inca se confrunta institutiile financiare romanesti”, incheie Toader.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
