De cealalta parte, personalul inca in functie dupa valurile de restructurari, dupa taieri salariale sau concediu fara plata, sunt mai mult decat nerabdatori sa lucreze suplimentar, pentru a-si reface bugetele ciuntite de criza.
“Costurile ridicate de orele suplimentare depaseste costul alocat pe o ora din timpul programului obisnuit de munca. Astfel, la un moment dat, va deveni o necesitate sa angajeze personal suplimentar”, considera Sophia Koropeckyj, managing director pentru Moody's Economy.com. Koropeckyi noteaza ca, in recesiunea din anul 2000, sectoarele productiei si constructorilor au inceput sa angajeze dupa 18 luni de la aplicarea metodei orelor suplimentare.
Cu aproximativ doua luni in urma, sectorul manufacturier american taia din organigrame peste 61.000 de posturi, in timp ce angajatii ramasi in functie munceau cu 6,5% mai mult (3,2 ore pe saptamana) decat inaintea crizei.
“Totusi, 3,2 ore suplimentare pe saptamana reprezinta mai putin decat prestau angajatii inainte de recesiune”, sustine James Meil, economist la Eaton Corp., un manufacturier din Cleaveland, care si-a redus costurile apeland la concediu fara plata in timpul recesiunii. Meil spune ca manufacturierii au efectuat in jur de 4,6 ore suplimentare pe saptamana in perioade de boom economic.
Executivii vad munca suplimentara si ca un factor motivational pentru angajati, sustinand ca personalul creste rata productivitatii, in special datorita satisfactiei privind remuneratia suplimentara primita.
Orele suplimentare ajuta muncitorii part-time sau cei platiti cu ora sa ajunga la un nivel al remuneratiei comparabil cu cel al paturii de mijloc. Angajatii pe job-uri specializate, cum sunt cele de infirmiera, sunt printre primii beneficiari ai remuneratiei suplimentare, intrucat astfel de posturi sunt dificil de ocupat de catre angajatii in regim temporar.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și: