Cand s-a deschis un Mic.ro pe strada unde locuiesc, in vara lui 2010, credeam ca, in sfarsit, voi scapa de corvoada cozilor de la Billa de peste drum. Din exterior, magazinul intens luminat, curat, aerisit, cu produsele ordonate pe rafturile colorate contrasta cu sirul de buticuri ingramadite si ticsite cu marfa din imediata vecinatate.
Inauntru, vanzatorii, de 20-25 de ani, imbracati in uniforma Mic.ro – camasa in dungi si sort, erau insa departe de „bacanii” cu care Patriciu declara razboi marilor retele de magazine si anunta reinvierea comertului traditional. Sistemul informatic le dadea batai de cap si, dincolo de salut, „bacanii” rareori interactionau cu clientii pe care de altfel ii primeau, de cele mai multe ori, cu bratele incrucisate sau privindu-i suspiciosi daca zaboveau printre rafturi.
Citeste continuarea articolului Macro problemele Mic.ro: 10 motive pentru care afacerea lui Patriciu a esuat »
