Laurentiu Stan, director general Euroweb - Colectie de masinute
Cum s-a nascut pasiunea pentru masinute si de cand le colectionati?Acum trei ani am avut pentru prima data o discutie cu fetita mea cea mica despre ce isi doreste ea sa faca cand va fi mare. Mi-a spus ca ar vrea sa fie creator de moda.
- De ce creator de moda, tati?
- Ca sa fiu celebra.
Sesizand probabil o unda de indoiala in privirea mea, a incercat sa-mi vanda un beneficiu pe care sa-l pot accepta in sustinerea optiunii ei:
- O sa castig multi bani, cu care am sa pot sa-ti cumpar Maserati-ul pe care am auzit ca ti-l doresti.
La putin timp dupa asta, mi-a facut cadou din banii ei de pusculita o replica Burago a Maserati-ului, ca "avans" la promisiunea unui original.
Am dus-o la birou, unde am expus-o alaturi de mai multe obiecte cu semnificatie sentimentala. Unii dintre prietenii care m-au vizitat la birou si au vazut-o s-au gandit ca ar fi un cadou potrivit. Asa am ajuns sa primesc din cand in cand cateva machete.
Apoi am inceput sa-mi cumpar si eu altele. De fiecare data cand calatorind in strainatate imi fac timp sa vizitez magazinele specializate si, daca imi place un model anume, imi cumpar cate o replica noua.
Cate ati adunat de-a lungul timpului si unde sunt ele expuse, depozitate?
Am acum 37 de machete. Marea majoritate au strict valoare sentimentala, fiind dintre cele pe care le gasesti in benzinariile de la noi (Burago, Matchbox), dar am si unele cu o oarecare valoare de colectie. O parte dintre ele sunt la birou, iar altele acasa.
Ce buget alocati pentru aceste achizitii pe luna/an?
Nu pot spune ca sunt colectionar. De aceea, n-am ajuns sa am alocat un buget pentru aceasta.
Cea mai scumpa replica, cumparata din SUA de la Danbury Mint Die-Cast, m-a costat 150 dolari.
Ce inseamna pentru dumneavoastra colectia si ce intentionati sa faceti cu ea pe viitor?
Am auzit candva o vorba despre barbati: „doar pretul jucariilor se modifica, odata cu varsta”. Asta ar putea fi si mobilul meu.
Intentionati sa va extindeti pasiunea si catre masini la scara naturala?
Cu siguranta, nu! As vrea sa intru si eu in trend-ul eco al ultimilor ani si de aceea, gandindu-ma la cati copaci ar trebui sa dispara pentru a se produce bancnotele necesare convertirii actualei mele colectii de replici intr-o colectie reala, prefer sa rezist acestei tentatii!
Mihai Marcu, proprietar MedLife si Nautic Life, e pasionat de ambarcatiuni
Cum s-a nascut pasiunea pentru apa si barci?Pasiunea mea este pentru apa in general. Cred ca totul a inceput cand am mers, copil fiind, cu parintii in Delta. De atunci mi-a placut foarte mult apa, Delta, marea, lacurile.
Am primit apoi un caiac din acela din RDG, facut cumva din piese. Adica l-am asamblat chiar eu si mergeam pe lacurile din jurul Bucurestiului. Chiar daca nu am facut performanta, nu inseamna ca nu faceam calatorii lungi in acel caiac.
Prima barca pe care mi-am cumparat-o eu a fost una din Germania, in ’94 sau ’95, apoi au urmat doua barci hidrofoil cu aripi autoportante, care erau la fel ca cele ale Capitaniei Galati.
Draga imi este si Life, care este o ambarcatiune de competitie. Am participat si eu cu ea, dar nu am destul timp ca sa ma apuc serios de concursuri. Echipajul, in schimb, a obtinut rezultate destul de bune.
Ce buget este necesar pentru aceasta pasiune?
Preturile pentru o barca cu motor pornesc de la 3.000 de euro si variaza, pana la 150.000 euro, in functie de marca, dimensiune, motor si dotari.
O barca cu motor la un pret mediu incepe de la 25.000 de euro, dar la acest pret se mai adauga intretinerea, care nu costa mai mult de 600 de lei pe an, dar si benzina, care este foarte scumpa. De multe ori, o braca te costa mai mult decat o masina din cauza consumului mare si al preturilor ridicate.
Pentru velierele Beneteau, preturile pornesc de la 50.000 de euro, iar pentru caiacele Hobie, preturile variaza intre 800 si 3.000 de euro.
Preferati lacurile, Dunarea sau marea pentru plimbarile dumneavostra?
Eu cand vreau sa ma plimb cu barca, merg cu orele, nu cu minutele, de aceea, o sa raspund in ordinea preferintelor: marea, Dunarea, Delta.
Oricum, familia mea este foarte importanta, daca baiatul meu nu vrea sa vina in Delta, nu mergem si gata.
Ce inseamna pentru dumneavoastra ambarcatiunile?
Eu nu am numai barci, am reviste vechi cu barci, colectii de vederi cu barci, timbre cu barci, etc. Barcile sunt pasiunea mea si de aceea am incercat sa imbin utilul cu placutul si sa dezvolt si o afacere din asta. Astfel, pot sa petrec mai mult timp cu ele, fara sa trebuiasca sa renunt la munca sau familie.
Ovidiu Sandor, CEO ModaTim Investment - Colectie de harti
Cum s-a nascut pasiunea pentru harti?In copilarie, cand citeam cartile lui de Alexandre Dumas utilizam o harta a Parisului, ratacita prin biblioteca familiei, pentru a incadra in spatiu personajele, in peripetiile lor prin capitala Frantei.
Pasiunea mea pentru harti se trage din curiozitate si nevoia de a intelege care ne sunt radacinile, de unde venim istoric vorbind, iar hartile reprezinta o sursa interesanta pentru ca imbina geografia cu faptele istorice.
Desigur, de foarte multe ori, in loc sa ofere raspunsuri, hartile ridica noi intrebari si intretin astfel pasiunea.
Cate harti numara colectia si unde este ea situata?
Nu ma bazez pe cantitate, ci pe calitate, cand vine vorba de hartile mele. Colectia mea de harti vechi contine cateva sute de exemplare.
De unde si cum sunt procurate?
Pe cele mai multe le achizitionez de la anticari din strainatate (Anglia, Germania, SUA, Italia sau Franta), case de licitatie (de la cele mari, Sotheby's sau Christie's, dar si de la unele mai mici din Germania sau SUA). Chiar si ebay reprezinta o sursa buna.
Desigur ca achizitionez harti vechi si de la alti colectionari.
Ce buget necesita o astfel de pasiune?
Pentru zona de care sunt eu interesat, Principatele Tarilor Romane pana la 1850, pretul unei harti vechi porneste de la 50 de euro, iar cele mai multe costa cateva sute de euro.
Pretul unui exemplar special (rar, foarte vechi sau cu o tehnica de realizare deosebita) se poate ridica la cateva mii de euro.
Alte harti vechi pot fi mult mai scumpe, cum sunt hartile vechi ale lumii care ajung usor la zeci si sute de mii de euro.
Cea mai scumpa harta, o harta a lumii de perete, in care apare pentru prima data numele „America”, si despre care se stie ca exista intr-un singur exemplar, a fost cumparata de Library of Congress pentru 10 milioane de dolari cu cativa ani in urma.
Ce inseamna hartile pentru colectionarul Ovidiu Sandor si ce intentioneaza cu ele?
Hartile ma determina sa caut noi surse si sa citesc pentru a-mi satisface curiozitatea despre istoria regiunii noastre. Ele reprezinta si un refugiu mental atunci cand vreau sa ma deconectez de munca, dar si un mod de a cunoaste alti oameni pasionati si eruditi.
Am participat cu o parte din colectia mea la o expozitie de cartografie veche la Muzeul Cotroceni, in 2009, unde hartile mele au fost expuse alaturi de cele din colectia Bibliotecii Academiei (cea mai mare si importanta colectie din tara).
Intre timp incerc sa invat cat mai multe despre ele, incerc sa le gasesc pecele mai interesante, rare si deosebite harti ale regiunii. Candva, poate, voi si scrie despre ele.
Catalina Stan , CEO BDR Associates
Cum s-a nascut pasiunea pentru obiectele de arta si de cand le colectionati?Am copilarit intr-o casa in care valorile anilor interbelici erau pastrate cu sfintenie: carti vechi, manuscrise, fotografii ale unor personalitati culturale din perioada Romaniei regaliste, imagini ale Balcicului, surprinse in pictura maestrilor interbelici.
Am purtat cu mine aceste valori, peste timp, pana la maturitate.
Am crescut cu pasiunea pentru pictura romaneasca a acelor ani, si pastrez franturi ale unei lumi apuse, in cele cateva zeci de tablouri semnate de artisti reprezentativi ai epocii. Am insa in colectia mea si cateva tablouri ale unor artisti contemporani care inscriu astazi cu mare talent, faima artei romanesti, pentru maine.
Am adunat in decursul anilor multe alte obiecte vechi, de la miniaturi din portelan sau email la diverse obiecte de uz casnic de altadata, printre care ceainicele de arama, din metal simplu sau din portelanuri vechi din Austro Ungaria.
Realizez ca ele incep sa se aseze intr-o viitoare colectie de ceainice pe care o gasesc fermecatoare.
Ma inspira mult vestimentatia anilor interbelici si am adunat si eu cateva rochii de seara sau pret- a- porter, pe unele din ele mi-am permis chiar sa le si port in ocazii potrivite, as indrazi sa spun, cu mult succes.
Pe de alta parte sunt o mare iubitoare de cafea turceasca, iar ustensilelr de altadata ce faceau parte din ritualui pregatirii cafelei, de la tigaia speciala in care se prajeau boabele verzi la rasnite si cafetiere de alama, fac si ele parte din colectia mea, care vorbeste de o alta lume, la timpul trecut.
De unde le procurati (licitatii, strainatate, colectii private, prieteni)?
Adun obiectele pasiunilor mele de multi ani. Dincolo de cele de care ma leaga amintiri din copilarie si adolescenta, cele pe care mi le-am ales si procurat singura provin din licitatii ale caselor specializate, din magazine de profil din Romania dar si din Balcic sau Chisinau.
Cele mai frumoase locuri din care pot sa cumpar asemenea minunatii pentru suflet raman insa brocantele din diferite zone al Frantei.
Traiesc o placere extraordinara cand descopar mici “comori” in targurile saptamanale din diverse orasele din Franta, unde oamenii isi golesc, la propriu, podul casei si scot la vanzare pe tarabe lucruri de demult, atat de pretioase pentru colectionari si asta nu din perspectiva unei valori materiale, ci a frumusetii descoperirii lor.
Obiectele colectiilor mele sunt raspandite peste tot in casa, intrucat imi place sa traiesc inconjurata de ele, sa le privesc si sa-mi imaginez povestea lor.
Uneori, tablouri din colectia mea purtand o semnatura sau alta au fost expuse in expozitii dedicate artistului respectiv, sau au intrat rar, in cataloage de specialitate.
Ce buget alocati pentru aceste achizitii pe luna/an?
Nu am un buget alocat. Cred ca pasiunile nu se pot calcula contabil. Incerc sa am mereu o rezerva de bani care sa-mi permita o achizitie, atunci cand ceva ma intereseaza foarte mult, aducandu-mi bucurie in suflet.
Ce inseamna pentru dumneavoastra obiectele de arta si ce intentionati sa faceti cu colectia pe viitor?
Cea mai frumoasa definitie a ceea ce suntem, un apogeu al talentului unui om ales, care a creat si a avut generozitatea sa impartaseasca creatia sa cu noi ceilalti, ce ramanem doar consumatori de arta, simpli admiratori.
Nu privesc arta ca pe investitie, colectionez obiecte de arta sau lucruri vechi din placere si din dragoste pentru frumos, din respect pentru oamenii care au creat valori pentru a ne darui noua, celorlati mai putin inzestrati, multa bucurie.
Sorin Minea, Angst - Colectie de arme
Cum s-a nascut pasiunea pentru arme si vanatoare?Am facut tir acum 40 de ani si mi-am dorit sa incerc si vanatoarea, dar pe vremea lui Ceausescu nu aveam voie si nici relatii nu aveam. Dupa Revolutie, mi-am cumparat o pusca si am mers cu un prieten la vanatoare, ca un mod de relaxare.
La inceput, nu mi-a placut foarte mult, dar amicul meu m-a chemat din nou, dupa o vreme si treptat, a devenit o pasiune. Acum merg la vanatoare cand am timp, dar uneori reusesc sa ajung si de doua ori pe saptamana.
Cate arme detineti in prezent?
Acum am 10 arme, de calibre, format si tipuri diferite. In clipa in care imi place o pusca, mi-o cumpar, dar nu trag cu toate. Am arme cu care n-am tras niciodata.
De unde le procurati, de la magazine de specialitate, de la colectionari?
Nu pot sa spun ca sunt colectionar de arme, desi am cateva si am si trofee. Vanatoarea pentru mine este o placere, o fac pentru relaxare si ca metoda de a petrece timpul cu prietenii.
Unii din ei mi-au facut cadou de-a lungul timpului arme, dar majoritatea mi le-am cumparat de la magazine de specialitate.
Ce buget alocati pentru aceste achizitii pe luna/an?
Preturile difera mult, in functie de tipul armei si de munitia folosita, etc.
O pusca costa intre 500 si 100.000 euro. Cele detinute de colectionari, cu valoare de arta sau antichitatile costa si peste 100.000 euro, dar eu ma rezum la cele functionale. Cum am spus, nu sunt un colectionar impatimit, ci merg la vanatoare de placere.
O arma ieftina, dar buna costa intre 1.500 si 3.000 de euro. Una foarte buna poate fi cumparata cu 5.000 euro.
Ce inseamna pentru dumneavoastra armele si ce intentionati sa faceti cu cele pe care le detineti in viitor?
Eu la vanatoare merg cu aceeasi gasca mereu. Pentru noi, vanatoarea in sine reprezinta o placere. Nu mergem acolo ca sa legam relatii de business sau ca sa ne etalam hainele sau trofeele.
Uneori merg cu prietenii la vanatoare si nici nu pun mana pe pusca, alteori, mai trag, vanez. Poti sa cunosti oameni in astfel de escapade, dar de obicei, mergem intre prieteni si toti mergem din acelasi motiv, sa ne bucuram de natura, sa vanam si sa ne simtim bine.
Cand simt nevoia doar sa trag cu pusca, merg la poligonul de tragere.
Daca imi gasesc intr-un magazin o arma buna, nu inseamna ca le vand pe cele vechi. Le pastrez si le schimb intre ele, dupa, cum spuneam, calibru, tip de munitie, etc.
