Managerii alearga. Competitia de business se muta pe pista de maraton

Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank, este un impatimit al maratoanelor si, chiar daca a facut sport de performanta in tinerete si alearga de cand se stie, pasiunea pentru astfel de competitii a dobandit-o in Romania.

“Primul meu maraton a fost in Bucuresti, in 1994, desi alergam de mult timp de placere, cu prietenii, sau ca antranament pentru hochei pe iarba sau canotaj. Am inceput sa alergam mai mult dupa ce ne-am mutat in Romanian in 1993, fiindca nu erau prea multe alte posibilitati”, isi aminteste van Groningen.

La distanta de 16 ani, presedintele Raiffeisen isi trece in memorie 15 maratoane internationale, in orase precum Stockholm, Chicago, Rotterdam, Budapesta, Moscova, Amsterdam, Berlin, Atena sau Praga.

Mai mult decat atat, el sustine ca anumite deprinderi dobandite prin participarea la maratoane il ajuta in activitatea manageriala.

“Un maraton te invata cum sa te invingi pe tine, iti arata ca poti mult mai mult decat credeai, dar iti da si lectia disciplinei. De asemenea, inveti sa ai o abordare pe termen mai lung”, marturiseste van Gruningen.

Pe lista influentelor pozitive pe care le-a avut acest sport asupra stilului sau de management, presedintele Raiffeisen adauga faptul ca, atunci cand stii sa te motivezi pe tine, este mai usor sa-i motivezi pe altii: “Inveti cum multe lucruri sunt de fapt in controlul tau, trebuie doar sa vrei sa le faci”.

Acum, cu ocazia maratonului din Bucuresti, si a triatlonului recent din Mamaia, de o luna se antreneaza mai mult, aproximativ 10 ore pe saptamana, in principal in Parcul Herastrau, dar si in padurea Baneasa, langa gradina zoologica.

In ceea ce priveste spatiile speciale pentru alergat, Steven van Groningen nu poate decat sa observe ca si din acest punct de vedere Capitala sta prost in comparatie cu alte orase.

“In Budapesta mergeam la insula Margit, in Moscova la Serebryany Bor, ambele perfecte pentru alergare. In multe orase europene stiu exact unde sa ma duc cand vreau sa alerg o ora sau mai mult, iar pentru biciclisti exista aceleasi probleme”.

Comparatia este dificila si in ceea ce priveste gradul de orientare al angajatilor romani catre activitatile sportive. “Daca merg la o intalnire organizata in strainatate adesea exista cativa alergatori in grup, care alearga dimineata. In Romania nu am inca vazut asa ceva. In Olanda mergeam si cu colegii dupa program la o alergare o data pe saptamana”.