Că anul trecut a fost un factor declanșator pentru stări de anxietate și panică generală este un aspect asupra căruia putem cădea cu toții de acord. Am fost fie personajele principale, fie martori ai unor schimbări pe care nu le credeam posibile și asta în frunte cu (fireasca deja) muncă remote.
Toate bune până aici, în condițiile date. Trăim visul de altădată: un mai bun control asupra propriului timp, asupra locului în care ne aflăm ‘la muncă’ și nu în ultimul rând, asupra orarului - altădată bătut în cuie. Și totuși, care e problema? Ei bine, se pare că schimbările constante, presiunea resimțită de către mulți dintre angajați de a ‘livra’ mult și rapid își arată efectele nu doar sub forma anxietății depresive, ci și anxietății ca declanșator ‘favorit’ al Sindromului Impostorului.
Dacă până acum nu ne-am gândit prea mult la asta și nici nu am discutat deseori pe marginea acestui subiect, realitatea curentă ne amintește că situația trebuie să se schimbe.
Printre semnele prin care putem recunoaște apariția sindromului se numără tendința de a fi mai reținuți în meeting-uri, de a fi mai tăcuți în relaționarea cu echipa din teama de a nu spune ceva irelevant, sau de a nu fi neîndeajuns de bun. În fapt, la asta se și reduce întregul ‘tărâm’ al sindromului de impostor – la frica de a nu fi destul de bun; destul de bun, în ciuda reușitelor tale, în ciuda meritelor sau chiar a poziției tale în companie.
Citeste si:
Deși asociat în trecut îndeosebi cu femeile de carieră, când acestea simțeau că trebuie să dovedească propria valoare mai mult decât o fac colegii lor de sex masculin, sentimentul de inferioritate anxioasă, spun psihologii, e o reacție normală pentru toți, pe care o resimțim cel puțin o dată în viață sau ori de câte ori suntem puși în fața unei situații noi, fără precedent în experiența proprie. Cu alte cuvinte, putem spune că ar fi neobișnuit să NU ne simțim impostori în fața a ceva ce nu am mai făcut.
Cum depășim starea?
Am fost întotdeauna atras de procesul logic de identificare a soluțiilor și în cei peste 20 de ani în business și HR, am reușit să formulez câteva idei principale aplicabile pentru situația în care sindromul impostorului pune stăpânire pe viețile noastre profesionale.
Citeste si:
Odată ce identificăm și recunoaștem că avem de-a face cu el, putem începe să modelăm felul în care răspundem la stările noastre. Cu alte cuvinte, de dorit este nu atât să eliminăm aceste stări din viața noastră - pentru că asta probabil nu se va întâmpla, ci să ne ‘echipăm’ cu un mecanism sănătos de a ne repune pe picioare rapid și a continua să oferim ce avem mai bun în noi.
- Un prim pas de real ajutor ar fi să normalizăm sentimentul de inferioritate, mai ales în stadiul incipient al unei noi experiențe. Nu este ceva rău sau greșit în a avea acest sentiment, nu este nimic în neregulă cu noi. Face parte intrinsecă din cum funcționăm. Inferioritatea, precum eșecul, dobândesc conotații negative doar pentru că majoritatea oamenilor nu sunt suficient de pregătiți emoțional și spiritual să le gestioneze.
- Schimbarea modului în care privim o situație nouă poate fi un punct de cotitură esențial în lupta cu sindromul de inferioritate. Mai exact, dacă reușim să facem un pas înapoi, să realizăm punctul în care am ajuns și suma calităților care ne-au adus în acest punct, precum și competențele acumulate, avem toate șansele să depășim starea inițială de frică. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că putem să ne lărgim spectrul competențelor și a experienței prin lucrurile noi pe care avem ocazia să le învățăm prin tocmai prin intermediul acelui nou proiect, nou rol sau noi poziții ocupate. Și ca această idee să se transforme în ceva mult mai concret care ne ajută să vizualizăm și să materializăm ceea ce ne reamintim despre noi, putem folosi o agendă în care să notăm tot, de la abilități și competențe, la situațiile care ne fac să fim sensibili sau vulnerabili și chiar la stările în sine, pe care încercăm să le gestionăm. Poate părea un clișeu, dar este un exercițiu practic ce ne poate schimba cu mult calitatea vieții profesionale și nu numai.
- În cursa zilnică de a bifa taskuri și țeluri cu obiectivul de a trece la ‘următorul lucru’, uităm deseori să ne mai și bucurăm de pragurile atinse sau reușitele noastre. E foarte important să acordăm atenție reușitelor, să le sărbătorim, să le acceptăm, să ni le însușim. Această etapă ne ajută să ne calmăm cursa interioară spre ‘mai sus’, ‘mai mult’, ‘mai bine’, dar ne și hrănește motivația pentru pașii și etapele următoare.
Nu există o rețetă universală pentru sindromul impostorului, nu putem merge la farmacie să luăm niște pastile. Remediul este de cele mai multe ori în noi înșine. Tot ce trebuie să știm este că trebuie să devenim stăpâni pe stările noastre. Să preluăm controlul, chiar dacă este un proces de durată. Haide să ne oprim din a ne baza doar pe validările din exterior pentru a funcționa la capacitate și să înlocuim expectativa cu o introspecție constantă.
Citeste si:
Sursa foto: Unsplash
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
