Acum 10 ani, Bibiana si Diana Stanciulov - mama si fiica - cumparau fabrica de magiun de stat de la Topolveni, care era in paragina si au continuat productia dupa o reteta veche de la 1914. Care a fost insa drumul magiunului de la vanzarea la export in proportie de 100%, ca materie prima, si pana la produsul de astazi, ambalat la Topoloveni?
Bibiana Stanciulov (foto) a achizitionat fabrica in paragina in anul 2001, in schimbul sumei de 2,7 miliarde de lei vechi (270.000 de lei) si a inceput productia de magiun, dupa reteta traditionala, cu ajutorul directorului tehnic Cecilia Gageanu. La acea vreme, intreaga cantitate de magiun, aproximativ 150 de tone pe an, era destinata exportului in Austria si Germania, la pret de materie prima.

„Ei adaugau doar zaharul, il puneau in borcanele cu eticheta lor si il vindeau la preturi foarte mari. Purta numele de marmelada si nici nu scria ca e fabricat in Romania”, isi aminteste Bibiana Stanciulov, proprietara Sonimpex Serv Com, societatea care produce magiunul de Topoloveni.

Destinul magiunului de la Topoloveni s-a schimbat brusc in anul 2008, atunci cand Bibiana Stanciulov a considerat ca romanii stiu destul de multe despre produsele naturale, de calitate, incat sa-l lanseze pe piata locala, iar de atunci se vinde doar in Romania, in toata reteaua de hypermarketuri, supermarketuri si in magazine cu delicatese.

Dupa mai bine de un an a venit si prima recunoastere internationala, singura a unui brand traditional, realizat dupa o reteta autentica romaneasca, veche de 100 ani, fiind medaliat de International Taste and Quality Institute, Bruxelles, cu distinctia „Superior Taste Award”, dar si „Furnizor al Casei Regale de Romania"

„Premiul este cu atat mai meritoriu cu cat este obtinut de un produs traditional, specific unui singur popor, avand savoare in mod strict pentru papilele gustative ale acestuia”, considera Bibiana Stanciulov.

Dificultati

Schimbarea strategiei de business a implicat costuri de modernizare de peste 530.000 de euro, din care o parte au fost atrasi prin fonduri europene, si o parte prin credit bancar la BCR. Cresterea dobanzilor practicate de banci, variatia brusca de schimb valutar si diferenta de timp de la incheierea contractului si intrarea in posesia banilor au dus insa la situatia in care, „te trezesti ca dupa doi ani in care ai asteptat banii, banii aceia nu sunt ai tai, ci ai bancii”, spune Bibiana Stanciulov.

Ceea ce ii lasa un alt gust amar este faptul ca licitatia pentru utilaje a fost castigata de catre un producator din Italia, deci banii imprumutati de la o banca austriaca au ajuns la italieni, in afara tarii. De aceea este hotarata ca tot ceea ce face in aceasta fabrica sa poarte amprenta de brand romanesc.

Acesta este si motivul pentru care, atunci cand se gandeste la viitor, Bibiana Stanciulov spune ca nu mai are planuri pentru noi investitii pana peste cel putin 5 ani, intrucat proiectul de atragere a fondurilor europene cu ajutorul carora a modernizat fabrica de magiun de la Topoloveni este unul greoi.

„Mai devreme de cinci ani nu ma gandesc la o noua investitie, insa dupa aceasta perioada doresc sa cumpar o centrala ecologica, intrucat noi folosim o centrala pentru a obtine aerul tehnologic deoarece magiunul se face in cazane cu manta dubla care permite prunelor sa-si pastreze toate calitatile nutritive. In loc sa-l obtin cu un consum de gaz, voi folosi samburii de la prune, pentru care eu platesc acum chiar si sa-i scot din curte”, spune Stanciulov.

In ciuda dificultatilor insa, proprietarele afacerii simt ca, dupa zece ani de munca au in mana un bulgare de aur.

„Daca toata lumea ar renunta, unde am ajunge? Ar trebui sa inchidem usa, sa trantim cheia, sa stingem lumina, si cine mai ramane? In aceasta tara unde te lovesti de anormal la tot pasul trebuie sa fie si nebuni ca mine, ca fiica mea si directorul de productie, Cecilia Gageanu. Pana la urma tine de mandrie, de a nu ceda si de a tine in viata un produs de calitate”, spune Bibiana Stanciulov.

Procesul de productie

Prunele se cumpara din zona de sud a Romaniei, dupa care urmeaza zona de dealuri, pentru a prelungi perioada de productie, intrucat fabrica produce doar in perioada anului in care se gasesc fructe proaspete, deci cel mult 40 de zile pe an, de la mijlocul luinii august, pana spre sfarsitul lui octombrie.

Pentru a extinde activitatea fabricii de la Topoloveni pe durata intregului an, si pentru ca utilajele noi permit acest lucru, s-a lansat pe piata in acest an si zacusca, iar imediat cum vine primavara se va lucra la dulceturile de cirese, capsuni, nuci, toate naturale, preparate fara adaos de zahar.

In opinia Bibianei Stanciulov, toamna aceasta productia de prune este foarte mare, insa nu sunt prune de calitate foarte buna pentru magiun intrucat substanta uscata este in pondere mai mica si asta inseamna ca, de la circa 4 kilograme de prune folosite pentru a obtine un kilogram de magiun, consumul ar putea urca la 5.

De asemenea, cantitatea produsa in acest an se va ridica la 300 de tone de magiun, fata de 200 de tone produse in toamna anului trecut.

„La noi criza se simte prin prisma cresterii dobanzilor la credite, insa in ceea ce priveste veniturile obtinute din vanzari nu putem spune ca am fost afectati. Am vandut in primul trimestru al acestui an mai mult decat pe parcursul anului 2009, asa ca ne asteptam la o cifra de afaceri de cel putin 10 milioane de lei la sfarsitul lui 2010, fata de 7 milioane de lei, in 2009”, declara Bibiana Stanciulov.

Asta face ca o face ca cel mai greu moment de pana acum in viata business-ului ei sa-l considere pe acela in care a preluat afacerea. „Un moment de soc a fost atunci cand am cumparat fabrica, arata ca niste soproane de animale si a trebuit sa fac drumul de la Topoloveni pana la Bucuresti plangand, sa ajung in fata fiicei mele zambind si sa-i zic ca suntem mari industriasi, am cumparat o o fabrica!”, isi aminteste Stanciulov.

Astazi, fabrica are 25 de angajati, iar proprietarele preconizeaza ca isi vor recupera investitia in decurs de 6-7 ani.

Mai mult decat atat, Diana Stanciulov spune ca vor sa se intoarca pe piata din strainatate cu acest produs nou, insa la un pret pe masura, si sunt deja in negocieri cu cateva tari printre care se numara Elvetia, Germania sau Franta. Tot aceasta perspectiva ii da speranta si mamei sale care incheie: ”Daca reusesc sa export o cantitate minima in zece tari, in acelasi timp, asta inseamna 300.000 de borcane care s-ar vinde in euro si ar aduce in jur de 600.000 de euro pe an”.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Companii »


Setari Cookie-uri