Acum 16 ani, Petre Roman spunea ca industria romaneasca este un morman de fiare vechi, profetindu-i astfel sfirsitul. Astazi, chiar daca putem numara falimente cu sutele, vedem ca nu din toata industria lasata mostenire de Ceausescu s-a ales praful. Minunile au fost facute insa de investitorii privati, si ceea ce era sortit gropii de gunoi face acum bani frumosi. Cotidianul a facut un studiu de caz in citeva judete asupra sortii colosilor industriali mai putin notorii

Asta nu inseamna ca le facea si bine pe toate: dovada ca unele industrii au disparut. Dar unele au ramas si, dintre acestea, sint citeva care avanseaza. Toate fabricile mari care sint acum societati profitabile au insa un punct comun: patron nu mai e statul.

Intre anii in care toata lumea producea, pentru ca asa i se zicea, si momentul de acum, in care produci doar ceea ce poti vinde, industria romaneasca a reusit sa contrazica celebra vorba de duh a primului premier post-decembrist, si anume ca ar fi un morman de fiare vechi. Am facut o succinta trecere in revista a ceea ce a fost in noua judete dintre cele 40 ale Romaniei, adica aproape intr-un sfert din tara, si ne-a iesit ca n-a fost chiar asa. Fierul vechi, bun de aruncat atunci, s-a dovedit, in multe cazuri, o masina de facut bani acum. Bineinteles, a mai si fost lustruit in unele cazuri, dar cei 16 ani care au trecut n-au fost atit de prapastiosi precum s-ar crede. Bineinteles, au fost si falimente, multe la numar si rasunatoare chiar, orase intregi s-au dezindustrializat (si nu e vorba de orase mici), dar nu tot ce am mostenit a fost bun de aruncat. A fost bun chiar de cumparat.

Brasovul se chinuieste sa traiasca

Regimul comunist a facut din judetul Brasov cel de-al treilea centru al dezvoltarii industriale, dupa Bucuresti si Prahova, concentrind aici trei colosi industriali: Fabrica de Autocamioane Roman, Uzina de Tractoare si Rulmentul Brasov. Economia brasoveana se completeaza cu societati din industria chimica (Sacele, Fagaras si Victoria), constructoare de masini (Ghimbav, Zarnesti, Brasov) sau industria electrotehnica (Brasov). Doar in 2004, de la cele trei societati-mamut au fost disponibilizati peste 15.000 de salariati. Daca in 1989, Tractorul reusea sa produca 50.000 de tractoare, cu 8.000 de angajati, anul trecut, de pe banda de montaj au iesit doar 6.000 de tractoare, dar realizate cu 3.300 de angajati, in conditiile in care statul a subventionat masiv productia.

Statul se chinuieste sa vinda uzina indienilor de la Mahindra, dar procesul este complicat de datoriile acumulate de-a lungul anilor. Roman a reusit sa produca, anul trecut, ceva mai mult de 500 de camioane, cu 1.600 de salariati. Uzina a raportat la finele lui 2004, pentru prima oara dupa multi ani, un profit brut de aproximativ 50 de miliarde de lei, dupa o privatizare complicata si contestata cu omul de afaceri local Ioan Neculaie. Rulmentul a incheiat anul 2004 cu pierderi de 20 de miliarde de lei, iar previziunile pentru acest an lasa loc unui mic profit - 20 de miliarde de lei. In ultimii trei ani, Rulmentul Brasov a concediat circa 1.400 de salariati. Uzina este scoasa la privatizare.

Cu datorii de 1.500 de miliarde de lei, practic imposibil de acoperit din activitatea de productie si fara speranta privind stergerea acestora, Combinatul Nitramonia Fagaras asteapta sa intre in lichidare voluntara, iar cei aproape 100 de salariati vor fi trimisi in somaj. Nici celelalte sapte societati desprinse din compania-mama nu vor avea o soarta mai buna. Tohan Zarnesti este un alt exemplu al ineficientei.

Daca inainte de 1989 era cunoscuta printre romani ca unicul producator de biciclete Tohan si reusea sa produca 150.000 de biciclete anual, acum abia daca fabrica 1.000 de bucati. La IAR Ghimbav, producator de elicoptere, situatia este inca sub control. Chiar daca nu mai produce de multa vreme elicoptere, asigura intretinerea si reparatiile la cele deja fabricate. Anul trecut, din activitatea de reparatii, intretinere si modernizare ale elicopterelor Puma a realizat o cifra de afaceri de circa 1.600 de miliarde de lei.

Bacau: ramasitele Platformei Onesti

Platforma Petrochimica Onesti s-a divizat, in 1990, in trei combinate: RAFO, Carom si Chimcomplex. Carom si RAFO au trecut de la un proprietar la altul, care au lasat in urma datorii de mii de miliarde de lei.

RAFO a fost cumparata de Corneliu Iacobov, a ajuns apoi in mina fratilor Iancu, prin firma VGB, care au transferat-o la Balkan Petroleum. Carom a incaput pe mina lui Ovidiu Tender, dar si a aceluiasi grup VGB. Cele doua societati au o datorie la bugetul statului de aproximativ 24.000 de miliarde de lei vechi, iar Carom a intrat in procedura de lichidare judiciara.

Chimcomplex, care apartine de trei ani lui Stefan Vuza, este singura dintre cele trei surori care nu e inglodata in datorii la buget. Firma exporta aproximativ 60% dintre produsele clorosodice realizate, iar in 2005 a inregistrat cel mai mare profit din ultimii 15 ani.

Pe platforma de la Onesti lucrau, in 1989, 15.000 de salariati. Numarul lor a scazut la mai putin de 5.000 acum: RAFO se mentine in top, cu 2.600 de angajati, urmat de Carom - 1.100 si Chimcomplex - 1.000.

Scadere dramatica a numarului de salariati s-a inregistrat si la Uzina de Reparatii Avioane Bacau, transformata in Aerostar, unde mai exista doar 2.000 de angajati, fata de 7.500 pina in 1989. Firma are capital integral privat si cea mai mare parte a comenzilor de reparatii, intretinere si modernizari de avioane vin de la parteneri externi. La Aerostar se produc si avioane ultrausoare, de agrement, care se vind pe piata germana si pe cea americana.

Singurul producator de hirtie de ziar din tara, Letea Bacau, a trecut prin momente dificile in anii de capitalism si si-a injumatatit numarul de salariati, de la peste 2.000 la 997 acum.

Din 2002, firma a fost cumparata de Dumitru Sechelariu, care spune ca, in acest moment, exporturile se ridica la 15 milioane de euro, anual, iar de la cumparare pina acum, investitiile au insumat opt milioane de euro.

Botosani: sticla s-a facut farime

Doar doua fabrici botosanene, infiintate pe vremea comunistilor, au reusit sa supravietuiasca economiei de piata si ambele folosesc preponderent forta de munca feminina. Prima este Rapsodia Conf, specializata in producerea articolelor de imbracaminte.

Desi are 865 de angajati (o treime fata de numarul dinainte de 89), a reusit sa isi pastreze piata si chiar sa si-o extinda, lucrind aproape in exclusivitate pentru export in tarile UE. In 2004 a avut o cifra de afaceri de 125,5 miliarde de lei vechi si un profit de 6,3 miliarde.

Desi pe la mijlocul deceniului trecut si-a intrerupt activitatea pentru citeva luni, Firmelbo, specializata in producerea firelor de melana, a fost cumparata de concernul Rifil, controlat de investitori italieni.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=45&art=11916&cHash=2726e7daf2

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Economie »


Setari Cookie-uri