“Eu nu vreau sa fac industrie, vreau sa fac lucruri de nisa”, spune Dragos Tudoroiu, directorul general al Paola Confectii, una dintre putinele fabrici de tricotaje din Romania. Lucru surprinzator pentru o firma din industria textila, care mai supravietuieste in prezent doar datorita productiei in masa. Compania din Titu are afaceri de zece milioane de euro, face prototipuri pentru marile branduri internationale precum Prada, Valentino si Moncler, pentru care apoi produce articole vestimentare in lohn sau in semi-lohn, iar pentru urmatorii doi ani vizeaza o crestere de 10%.
Povestea fabricii de tricotaje incepe dupa Revolutie, atunci cand un om de afaceri italian, cu o experienta vasta in domeniul tricotajelor, care lucrase la Benetton si Stefanel, vine in Romania. Acesta incepe sa colaboreze cu Tricodava, una dintre cele mai mari fabrici de textile de la moment respectiv. In 1993, isi deschide propria fabrica de tricotaje, Tricotex, si incepe sa produca articole in Bucuresti. Insa, la scurt timp, isi fac aparitia multinationalele, angajatii din fabricile de confectii migreaza catre acestea, iar omul de afaceri se confrunta cu o mare lipsa de personal. Motiv pentru care isi muta operatiunile la Titu, in judetul Ilfov, unde pune bazele firmei de confectii Paola.
In fabrica de la Titu lucreaza in prezent peste 400 de angajati, care produc articole vestimentare pentru branduri internationale de renume, precum Ermenegildo Zegna, Pal Zilieri, Moncler, Prada, Valentino, Marina Rinaldi si Benetton. Gigantul Italian Benetton produce articole vestimentare in mai multe fabrici din tara, dar pentru producatorul din Titu, reprezinta intre 20-30% din totalul cifrei de afaceri de zece milioane de euro.
Citeste si:
La Titu se lucreaza atat in sistem lohn, cat si in semi-lohn, adica producatorul isi cumpara singur fir si accesorii pentru a tricota si confectiona hainele, iar Paola Confectii face acest lucru pentru doi clienti: Zegna si Pal Zilieri. Tot aici se realizeaza si prototipuri, adica marile branduri trimit schite ale pieselor vestimentare, care apoi sunt realizate tot aici si livrate pentru a fi comercializate pe pietele europene. “Noi facem un prim model dupa dimensiunile si culorile impuse de client, iar apoi i le trimitem. Sunt verificate, corectate si de abia apoi incepem productia. De obicei, branduri de lux fac prototipuri la mai multe fabrici, dar la final le aleg doar pe cele mai potrivite”, povesteste Dragos Tudoroiu.
Citeste si:
Clientul nu-ti spune: Fa-mi lohn. Daca vrei tu sa te implici, sa cumperi fir si accesorii, cu atat mai bine pentru el. Dar trebuie sa fii pregatit, sa ai bani sa le cumperi. Poate de aceea multi raman in lohn sau dau faliment cand incearca sa renunte la acest sistem.
Dragos Tudoroiu
In general, la Paola Confectii, pretul unui articol este dat de durata lui de realizare. Fiind o fabrica de tricotaje, principalele operatii sunt cele de tricotat si confectionat, croitoria avand doar un procent de 10% din totalul operatiunilor. Hainele realizate la Titu capata o forma inca din masina de tricotat, urmand apoi sa fie confectionate. Se produc aici in principal rochii, fuste, bluze, pulovere si tricouri. In plus, producatorul roman reuseste sa faca un mix intre puf si tricotaje, o nisa pe care a identificat-o si care este din in ce mai ceruta, din cauza faptului ca nicio alta fabrica din Romania nu mai produce, spune Dragos.
Daca un produs costa, sa zicem 40 de euro, asta inseamna tricotat, confectionat, spalat, calcat, etichetat, ambalat si expediat.
Dragos Tudoroiu
De obicei, procesul de creatie al pieselor vestimentare incepe la programare, departament unde lucreaza zece persoane si unde se realizeaza programe pentru diverse modele. Cu acestea, masinile din departamentul de tricotaj, pe care Dragos le numeste bijuteriile fabricii, realizeaza materialul, pe bucati, fata, spate, maneci. Acestea sunt duse apoi la confectionat, unde se lucreaza pe masini de finete. Ulterior, hainele sunt accesorizate, spalate, calcate si etichetate, iar spre final sunt verificate. “Controlul este cea mai grea operatiune”, spune Dragos. “Trebuie sa fii atent sa nu se strecoare vreo greseala, pentru ca risti sa fii nevoit sa despachetezi coletele si apoi sa amani livrarile. Iar daca intarzierile la livrare se mai accepta, faptul ca nu ai livrat calitate, nu”.
Citeste si:
Din fabrica Paola Confectii pleaca lunar intre opt si zece tiruri si sunt produse aproximativ 30.000 de articole vestimentare. In cei 6.500 de metri patrati ai fabricii lucreaza 430 de angajati, majoritatea din imprejurimi. Lipsa fortei de munca, de care odata investitorul strain fugise din Bucuresti, se resimte si in localitatea Titu. Salariile din industrie, destul de mici, ritmul alert si volumul de munca fac ca potentialele angajate sa lase fabrica de confectii pentru locuri de munca din strainatate. La fabrica din Titu, un muncitor necalificat castiga, in medie, cu ore suplimentare si bonusuri, 1.500 lei net.
Dragos povesteste ca a incercat sa rezolve aceasta lipsa de personal pe plan local, dar s-a lovit de obstacole si refuzuri: “M-am dus la liceul din Titu si le-am vorbit fetelor despre posibilitatea de a lucrat in fabrica. Am adunat un microbuz de fete, dar dupa jumatate de zi, 80% dintre ele plecasera. La finalul zilei au mai ramas doar trei. Am mers la Ministerul Educatiei, le-am propus sa aduc un maestru din Italia, sa platesc pentru formarea lor, sa le dau posibilitatea sa faca practica in fabrica, cu conditia sa-mi faca doua clase la liceul din Titu, una de tricotaje si alta de confectii. Eu, ca agent de bunavoita, am vrut sa angajez tineri, sa ii specializez, sa-i educ. Nu s-a putut realiza”.
Citeste si:
In cei peste 13 ani de existenta, investitiile omului de afaceri italian in Paola Confectii se ridica la aproape zece milioane de euro. Investitia majora a fost in 2011, cand flota de masini s-a reinnoit cu 78 de masini de tricotaj, suma care s-a ridicat la 4,7 milioane euro. Cum a reusit sa creasca acest business pe o astfel de piata? “In mod constant, in fabrica, s-au reinvestit profiturile. De la an la an, producatorii mari isi schimba tehnologia, iar tu trebuie sa tii pasul cu ei, daca ii vrei clienti”, spune managerul.
E pacat ca avem potential in tara si nu se exploateaza.
Dragos Tudoroiu
Dragos a inceput sa lucreze pentru fabrica de tricotaje in 2014, cand a renuntat la job-ul din domeniul bancar pentru a se alatura investitorului italian, care ii fusese anterior client. Experienta de peste 12 ani in domeniul bancar, dar si din job-urile anterioare, unde lucrase in departamentul de relatii cu clientii, si-au spus cuvantul si l-au ajutat sa cunoasca bine afacerea si domeniul confectiilor. Insa, spune el, pana nu si-a pus o salopeta si a lucrat in fabrica, alaturi de angajati, nu a reusit pe deplin sa cunoasca business-ul al carui management il preluase.
Citeste si:
Nu poti sa conduci business-ul asta fara sa stii cate putin din toate. Eu am stat in fiecare departament, in tesatorie, la programare, la confectionat si am incercat sa invat cat mai mult din fiecare. In fabrica, la fiecare cinci minte apare cate o problema, la care trebuie sa vii cu o solutie. N-ai sa o gasesti daca nu stii ce implica, iar oamenii, desi stiu in general cum sa le rezolve, fug de responsabilitate, iar atunci, e job-ul tau, ca manager sa le oferi o solutie”, povesteste acesta.
Dragos Tudoroiu
Paola Confectii este printre putinele fabrici de tricotat din Romania, competitia venind in acest sens din Caracal si Iasi. Pentru viitor, producatorul nu exclude sa se lanseze pe piata interna cu un brand propriu, dar pentru moment, nisa de tricotaje ii ofera rezultate fiabile, anul trecut Paola Confectii inregistrand un profit net de peste 2,4 milioane euro. Pentru viitor, fabrica de tricotaje isi doreste o crestere a business-ului de 10%.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
