Legatura dintre drept si morala. Inregistrarea si protejarea marcilor in Uniunea Europeana si in Romania

Intr-o opinie cu privire la aceasta speta s-a sustinut ca “dreptul marcilor nu are scopul de a fi arbitrul moral al pietei si nu este echipat pentru a face acest lucru intr-un mod echitabil. Scopul principal al legii marcilor este de a proteja consumatorii de practici inselatoare, nu de a le proteja fundamentele morale.”
Ne propunem sa analizam in ce masura Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci („OSIM”), Oficiul European pentru Proprietate Intelectuala („OHIM” sau „EUIPO”) sau instantele de judecata ar trebui sa aiba posibilitatea sa evalueze respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri.

1. Cadrul legal din Romania si Uniunea Europeana

Potrivit art. 5 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice

”Sunt refuzate la inregistrare sau pot fi declarate nule daca sunt inregistrate, pentru urmatoarele motive absolute: […] i) marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”.

In mod similar, Regulamentul (EC) No 207/2009 privind marca comunitara prevede la art 7 lit f):

“Se respinge inregistrarea urmatoarelor: [...] Marci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”.

Textele de lege sunt similare si la randul lor asemanatoare cu art.6 quinquies din Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale conform caruia ”marcile de fabrica sau de comert la care se refera prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la inregistrare sau invalidate decat in urmatoarele cazuri: 3) cand ele sunt contrare moralei sau ordinii publice si, mai ales, cand sunt de natura sa insele publicul”.

2. Notiunea de ordine publica si bune moravuri. Aprecierea OSIM, EUIPO si a instantelor de judecata.

Expresiile “ordine publica” si “bune moravuri” nu au, in legislatie, un continut strict delimitat, astfel incat interpretarea acestora difera in functie de teritoriul, perioada de timp, aria de drept si contextul in cadrul carora sunt invocate.

La nivel european, ordinea publica a fost definita drept ”totalitatea normelor de drept aplicabile intr-o anumita zona, precum si ordinea de drept definita in tratatele Uniunii si in legislatia secundara care reflecta o intelegere a principiilor de baza ale dreptului precum drepturile omului” . In baza acestui temei au fost respinse de la inregistrare diferite categorii de marci, printre care numele unor organizatii teroriste, numele persoanelor care au legatura cu acestea, simbolurile sau denumirile unor partide politice interzise prin lege, simboluri ale totalitarismului sau elemente reglementate de legislatia specifica a Uniunii Europene precum denumirea soiurilor de plante.

Principiile morale au fost definite de OSIM drept „totalitatea regulilor de conduita care s-au conturat in constiinta societatii si a caror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienta si practica indelungata” . Conform ghidului de examinare EUIPO, acestea reprezinta valori subiective care, raportate la un consumator mediu, ar aduce atingerea valorilor morale ale acestuia. Sunt incluse prin aceasta expresie marcile care contin blasfemii, semne rasiste, semne care au ca efect discriminarea unor categorii de persoane sau care reprezinta insulte.

Aflandu-ne in acest cadru de reglementare lax, oficiile de reglementare in proprietate intelectuala care examineaza cererea de inregistrare si instantele de judecata care ar putea fi confruntate cu o contestatie sau cerere de anulare au o marja de apreciere larga in ceea ce priveste refuzul/ anularea marcilor in baza incalcarii ordinii publice si a principiilor morale. Conceptul de ordine publica si, mai cu seama, cel de principii morale acceptate sunt greu de evaluat in mod obiectiv de un examinator sau, ulterior, de un judecator care ar fi pus in situatia de a se distanta de backgroundul sau social, religios si educational, de optiunile politice, filosofice sau religioase pentru a judeca legalitatea inregistrarii prin prisma unui ”consumator mediu, cu standarde normale de sensibilitate si toleranta” . Definitia consumatorului mediu in acest context este greu de delimitat, avand in vedere diferentele de gandire si viziune ale indivizilor dintr-o societate.

EUIPO a statuat ca examinarea marcii trebuie realizata in contextul in care va fi utilizata si prin raportare la publicul tinta. Desi face referire la publicul mediu (definit ca societatea per ansamblu eliminand extremele liberale sau puritane), EUIPO a retinut ca o marca, la fel ca un anumit tip de umor, poate fi potrivita pentru o categorie de persoane care este obisnuita cu expresiile respective, dar nepotrivita pentru restul societatii. In acest sens, Oficiul European a admis inregistrarea marcii ”Screw You” pentru produsele comercializate in spatii speciale (sex shop) dar a refuzat inregistrarea acesteia pentru celelalte categorii de produse care se adreseaza publicului larg si erau comercializate in supermarketuri.

Si in baza de date a OSIM exista inregistrari de marci care, in mod abstract, ar putea fi considerate ofensatoare, dar care puse in context au fost acceptate. Spre exemplu expresia ”In puii mei” folosita ca titlu al unui program (comedie satirica) de televiziune in Romania este inregistrata, desi expresia, per se, ar putea fi, in mod general, considerata licentioasa.

3. Exemple de marci refuzate la inregistrare. Marci a caror inregistrare a fost acceptata.

Un exemplu este marca ”Not Made in China” refuzata la inregistrare in anul 2006 pentru ca aceasta ar sugera ca produsele si serviciile din China sunt de calitate inferioara si ca ar trebui evitate. Drept urmare, EUIPO a considerat ca acceptarea inregistrarii ar afecta relatiile dintre Uniunea Europeana si China si ar fi contrara ordinii publice si principiilor morale.

A fost refuzata si inregistrarea marcii figurative ce reprezenta stema fostei uniuni sovietice. Cererea a fost depusa de un designer rus, iar EUIPO a apreciat, avand in vedere si legislatia din unele foste state sovietice (Ungaria, Letonia, Cehia unde folosirea stemei este interzisa), ca inregistrarea ar incalca ordinea publica si principiile morale acceptate in ceea ce priveste o parte a publicului din tarile sus-mentionate. Decizia a fost mentinuta de CJUE care a statuat ca aprecierea va avea in vedere perceptia publicului din statele membre si ca legile nationale care interzic utilizarea semnului, desi nu impun o reglementare anume, reprezinta indicii puternice ca publicul relevant ar putea fi afectat de folosirea acestei marci. Marca ”Bin Ladin” a fost refuzata la inregistrare intrucat consumatorii ar fi asociat semnul cu numele fostului conducator al organizatiei teroriste Al Quaeda.

Argumentele oficiului si ale CJUE din deciziile prezentate mai sus sunt convingatoare si bine fundamentate in drept, insa abordarea nu este consecventa daca privim catre marci similare, acceptate la inregistrare.

Din registrul on-line al EUIPO rezulta ca exista o serie de marci inregistrate care contin particula „Mafia”. In conditiile in care acesta organizatie a intreprins si organizat activitati ilegale, de jocuri de noroc, trafic de stupefiante si avand in vedere ca numerosi membri ai acestor organizatii au fost condamnati pentru numeroase infractiuni, inclusiv omor, ar fi rezonabil sa se considere ca si inregistrarea acestei marci ar fi contrara ordinii publice si principiilor morale acceptate.
In ceea ce priveste practica OSIM, mentionam decizia de respingere a inregistrarii marcii „De Puta Madre”.

Deponentul a sustinut ca, desi elementele componente ale semnului inregistrat reprezinta cuvinte obscene, expresia are intelesul de „I am cool” (sunt tare) sau „I feel great” (ma simt grozav). Asa cum se mentioneaza si in decizie, marca a fost acceptata la inregistrare in Elvetia, San Marino, Grecia si Franta, insa refuzata in Romania. Din consultarea bazei de date a EUIPO rezulta ca marca este inregistrata ca marca europeana din anul 2006 si deci se bucura de protectie si pe teritoriul Romaniei.

4. Consecintele refuzului

Oficiul European a afirmat intr-o decizie ca „ratiunea din spatele interdictiei de inregistrare este ca privilegiile titularului unei marci nu pot fi acordate in ceea ce priveste semnele obscene care sunt contrare ordinii publice si principiilor morale” si ca „profesionistii care isi desfasoara activitatea sub marci contrare ordinii publice si principiilor morale nu trebuie sa fie asistate de organele statului atunci cand doresc sa le protejeze.”

Efectele refuzului sunt lipsa protectiei, care se traduce in posibilitatea unor terti de a folosi marca, neinsemnand si o interdictie a profesionistului de a folosi marca refuzata la inregistrare. Refuzul nu are ca efect interzicerea folosirii marcii, ci lipseste solicitantul de prerogativele unui titular de marca cu precadere posibilitatea de a interzice altora folosirea semnului inregistrat.

Desi refuzul inregistrarii marcii nu opreste titularul sa o foloseasca, aceasta masura poate fi interpretata ca o restrangere a libertatii de exprimare intrucat nu va fi rentabil din punct de vedere comercial sa investeasca in campanii publicitare de anvergura in lipsa unei protectii adecvate. Mentionam ca publicitatea care prejudiciaza respectul pentru demnitatea umana si morala publica sau include discriminari bazate pe rasa, sex, limba, origine, identitate etnica sau nationalitate este interzisa, prin reglementari de drept administrativ. Astfel, consumatorii sunt protejati de astfel de practici prin modalitati mai energice decat interzicerea inregistrarii marcii.

Chiar daca cererea de inregistrare este refuzata, titularul poate utiliza marca in continuare, chiar in desfasurarea activitatii pentru care a solicitat protectia.

5. Este interdictia justificata? Este aceasta suficienta?

Avand in vedere ca refuzul protectiei nu echivaleaza cu interzicerea marcii, masura pare un mod de a „pedepsi” profesionistii care aleg sa isi desfasoare activitatea distantandu-se de o abordare conservatoare, utilizand semne care pot fi considerate imorale de o parte a publicului. Astfel, este refuzata protectia acestora impotriva unor practici comerciale incorecte ale concurentilor care folosesc aceeasi marca.

Nu aducem obiectii cu privire la faptul ca marcile imorale ar trebui excluse din comert, insa excluderea acestora ar trebui sa fie asigurata de mecanismele economiei de piata nu de cenzura autoritatilor sau a instantelor. Daca persoanele care formeaza publicul tinta se vor considera lezate in ceea ce priveste fundamentele lor morale, vor refuza sa cumpere produsele si serviciile respective, iar asta va determina profesionistul sa inceteze folosinta acesteia. Daca, dimpotriva, publicul tinta foloseste produsele si serviciile furnizate sub semnul respectiv, ni se pare injusta solutia de a refuza protectia valorii economice astfel create si de a permite si altor comercianti sa devina pasageri clandestini si sa foloseasca insemne generand o confuzie in randul consumatorilor din prisma titularului de drept . Credem ca indiferent de gusturile lor si de standardul moral pe care il au, consumatorii ar trebui sa se bucure de claritate cu privire la originea produselor si serviciilor pe care le folosesc. Mentionam ca solutia refuzului inregistrarii unei marci pentru ca ar fi contrara bunelor moravuri vine in contradictie cu reglementarea din alte ramuri ale dreptului proprietatii intelectuale, spre exemplu dreptul de autor. Dupa cum s-a afirmat si in doctrina, operele sunt protejate indiferent de continutul creatiei, de moralitatea sau imoralitatea autorilor acesteia . Este adevarat ca libertatea artistica poate fi pusa mai presus de libertatea comerciala, insa consideram ca valoarea economica generata de utilizarea unei marci ar trebui sa se bucure de o protectie juridica.

6. Concluzii

In ceea ce priveste motivele de ordine publica, ni se pare deplin justificat ca marcile sa fie refuzate la inregistrare. Aprecierea ordinii publice poate fi realizata intr-o maniera obiectiva, prin raportare la normele dreptului pozitiv, iar atitudinea subiectiva a interpretatorului joaca un rol mai restrans. Credem insa ca sanctiunea incalcarii ordinii publice ar trebui sa fie mai energica si realizata prin mijloace de drept administrativ, astfel incat comercializarea produselor si serviciilor respective sa fie restransa pentru locuri speciale sau sanctionata. Cu alte cuvinte, marcile care pot fi folosite ar trebui sa poata fi si inregistrate in timp ce marcile care sunt refuzate la inregistrare sa fie interzise si in ceea ce priveste utilizarea lor.

Cu privire la situatia marcilor care aduc atingere principiilor morale, credem ca aprecierea examinatorilor si ulterior a instantei este esentialmente subiectiva. Drept urmare, filtrul de moralitate ar trebui sa existe la un moment ulterior inregistrarii, la momentul punerii in vanzare astfel incat publicul sa fie liber sa elimine marcile respective prin refuzul de plati pentru produsele si serviciile oferite sub acestea.

In concluzie, asteptand decizia Curtii Supreme a Statelor Unite, credem ca este indreptatita opinia conform careia dreptul proprietatii intelectuale nu ofera cele mai potrivite mijloace de protectie a ordinii publice si a bunelor moravuri.

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Te-ar putea interesa și: