Depozitele României de gaze naturale sunt sub 50% - unul dintre cele mai scăzute niveluri de înmagazinare din UE - cu toate că iarna a fost blândă, iar Rusia nu a tăiat complet livrările. Procentul este îngrijorător, mai ales că sezonul rece încă nu s-a terminat.

Pe 20 februarie, depozitele de gaze ale țării noastre au coborât sub nivelul de înmagazinare de 50%, conform datelor AGSI. Din UE, doar Letonia și Franța sunt sub noi, iar Ungaria are un procent un pic mai mare. Iar alte state, cum ar fi Suedia sau Belgia, chiar își reumplu stocurile în această perioadă.

De ce este important nivelul depozitelor de gaze, în condițiile în care nu mai avem mult până la sfârșitul iernii? Pentru că iarna 2023-2024 ar putea fi mult mai dificilă din acest punct de vedere, deci ar fi bine să ieșim din acest sezon rece cu depozitele cât mai pline.

Gaze azere în loc de gaze rusești

Până de curând, România nu putea trece de o iarnă grea bazându-se doar pe producția internă și pe depozite, ci avea nevoie și de importurile de gaze rusești. La ora actuală, acestea au fost parțial substituite cu gaze azere – 1 miliard de metri cubi pe an. Parțial, pentru că importurile de gaze rusești erau de cel puțin 1,46 miliarde. Dar, dat fiind că în ultima perioadă s-a redus substanțial consumul intern, iar producția României va fi un pic mai mare în 2023 față de 2022, această diferență ar putea fi acoperită, la limită.

Pe de altă parte, anul acesta va fi mult mai complicat la nivel global în privința pieței gazelor. Agenția Internațională a Energiei estima că, în cazul în care Kremlinul închide robinetul, iar cererea de gaze a Chinei crește, depozitele europene de gaze ar putea fi umplute la un nivel de numai 65% la începutul iernii 2023/2024. În 2022/2023, nivelul a fost de 95% la începutul iernii. Practic, confom IEA, Uniunea Europeană s-ar putea confrunta cu un deficit de două ori cât tot necesarul de gaze al României.

Avantajele, dezavantajele și variabilele României în materie de gaze

Cum va sta țara noastră, în acest scenariu pesimist? Avem câteva avantaje: producția internă (a doua ca mărime din UE, dar insuficientă pentru a acoperi consumul) și contractul cu Azerbaidjanul. Avem însă și dezavantaje: nu avem alte surse de import afară de Rusia și Azerbaidjan, nu avem încă un terminal pentru LNG iar depozitele sunt relativ mici – acoperă circa 22-25% din necesarul României pe un an. Și mai există câteva variabile foarte importante: dacă iarna 2023/2024 va fi blândă sau nu, dacă Rusia va tăia complet livrările de gaze și, foarte important, cu ce volum înmagazinat vom ieși din actualul sezon rece.

Există un risc ca, dacă continuăm să extragem din depozite în ritm accentuat, primăvara lui 2023 să ne găsească cu stocurile mai goale decât în primăvara 2022, chiar dacă acum avem încă înmagazinat aproape dublu față de acum un an. Atunci am ieșit din iarnă cu 700 de milioane de metri cubi în depozite, adică peste 20% din capacitatea de înmagazinare, iar din aprilie am reînceput să facem stocuri. Dar reumplerea depozitelor pentru iarna următoare va fi mult mai dificilă.

Cât despre investițiile în noi proiecte de gaze sau în regenerabile, aici politicile fiscale ale guvernului, care vrea să taxeze ”veniturile nedrepte”, par a fi mai degrabă o piedică.

O altă problemă este aceea că nu ne dorim ca reducerea consumului – aproape 30% în perioada august 2022 - ianuarie 2023 față de aceeași perioadă de acum un an – să continue. Și asta fiindcă, în mare parte, ea a fost cauzată de închiderea sau suspendarea activității unor întreprinderi - în primul rând Azomureș, care reprezenta chiar și 10% din consumul de gaze al României. Un rol important în scăderea cererii l-a jucat și iarna neobișnuit de blândă, or nu avem nicio garanție că aceste condiții meteorologice se vor repeta.

Un avantaj e acela că actuala situație financiară a Rusiei ar putea să oblige Gazprom să continue livrările. Dacă acestea vor avea costuri politice și dacă e moral să mai cumpărăm gaze rusești, e o altă discuție.

Limita de extragere, aproape atinsă în februarie

Chiar în scenariul optimist în care am avea depozitele pline, tot am avea nevoie de importuri. Calculele celui mai mare furnizor de gaze din România, Engie, arată că doar în scenariul unei ierni blânde cererea României poate fi acoperită de producția internă + depozite. Și asta nu doar pentru că avem o capacitate de înmagazinare relativ redusă, ci și pentru că există o limită a cât putem extrage zilnic din aceste depozite: 280 GWh/zi. Același lucru îl arăta și o analiză a Energy Policy Group pentru iarna 2022/2023.

O altă problemă, spun experții consultați de wall-street.ro, este că, dacă înmagazinarea scade sub un anumit procent, nu mai poți efectiv utiliza gazele din depozite, deoarece presiunea e mult prea mică. Or anul acesta s-a atins cel mai ridicat nivel de extragere din depozite din 2012 încoace, dacă nu chiar din istorie: aproape 270 Gwh/zi pe 6 februarie, conform datelor AGSI, aproape de limita menționată mai sus, și asta cu toate că temperaturile au fost departe de a fi extreme.

Luna aprilie va fi decisivă, spun experții, deoarece acela e momentul în care încep atât reumplerea depozitelor, cât și livrările de gaze azere. Un val de frig în martie ne-ar putea aduce la nivelul de înmagazinare de anul trecut, ceea ce ar fi problematic. Până acum, însă, vremea blândă a fost principalul nostru aliat – chiar dacă autoritățile își atribuie meritele.

Sursa foto: Depogaz

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Radu Pircă
Radu Pircă a lucrat în presa scrisă, online, TV și radio la ProTV, Cotidianul, stirileprotv.ro, ProFM, Jurnalul și Cultura, printre altele. A ținut seminarii de istoria gândirii politice și istorie politică și a publicat articole de istorie în România și Franța. Este absolvent de Științe Politice, în cadrul SNSPA.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Economie »


Setari Cookie-uri