„Tu ce voiai să te faci când erai mic?” Este o întrebare la care mulți zâmbesc acum în colțul gurii, pentru că cel mai probabil aveau diverse vise în copilărie care nu s-au îndeplinit niciodată. Doar 5% dintre angajații români au jobul la care visau în copilărie, arată un studiu de la eJobs România. Discrepanțele legate de alegerea vocației sunt generate de faptul că școala românească duce lipsă de consilieri vocaționali, iar un caz la fel de nefericit e cel în care diriginții de la clase preiau aceste roluri. Însă din păcate profesorul de la clasă ajunge să sfătuiască cu subiectivitate un tânăr în carieră, fără să aibă instrumentele necesare. „O spun cu tristețe: Suntem o societate care peticește, care repară din mers. Nu știu de ce mai trebuie să continuăm, când am putea să facem lucrurile cum se cuvine de la început”, spune Mihaela Feodorof, proprietar al firmei de consiliere în educaţie şi carieră Yourway Life& Career Counseling, care ne explică de ce românii nu au meseria la care visează din copilărie.
Factorul numărul 1: Școala și relația cu profesorii
Unul dintre principalele motive pentru care 95% dintre angajații români au spus, conform studiului de la eJobs, că lucrează în domenii diferite de cele la care visau atunci când erau copii, este parcursul educațional și alegerea filierelor școlare. Practic, dacă un copil va avea note mai mari la limba și literatura română, alegerea liceului va fi cumva dictată de performanțele sale bune la această materie, motiv pentru care va opta pentru filieră teoretică și un profil umanist. Însă aici contează mult și relația pe care o are elevul cu profesorul respectiv, spune Mihaela Feodorof.
Citeste si:
Alegerea studiilor liceale și academice se bazează pe rezultatele școlare. La rândul lor, aceste rezultate școlare sunt generate de o relație mai bună sau mai puțin bună cu cadrul didactic. Și anume copiii care să zicem că puteau să facă matematică și le-ar fi plăcut, dacă ar fi avut o relație bună cu profesorul de matematică, cel mai probabil că ar fi ales în liceu domeniul real (...) Nu cred că mai e o alegere legată de efort, ci una care are rădăcini sădite mult mai devreme și anume relația cu profesorii.
Mihaela Feodorof, proprietar Yourway Life & Career Counseling (foto)
Una dintre marile greșeli în consilierea vocațională a tinerilor este faptul că școala românească alocă rolul de consilier dirigintelui de la clasă sau unui profesor care ajunge să evalueze elevul cu un grad foarte mare de subiectivism. Consilierul vocațional nu poate fi un cadru didactic care cunoaște deja elevul și care trece toate răspunsurile primite la o așa-zisă evaluare vocațională printr-un filtru personal și subiectiv, bazat pe experiențele avute deja la clasă.
„Noi nu consiliem pe nimeni fără să nu facem o evaluare în care se clasifică în mod științific interese, domenii, roluri și așa mai departe (...) Atunci când se face evaluare, în primul rând e instrumentul care trebuie să fie cu licență, interpretat de cineva care are certificare și corelat cu istoricul educațional și familial al copilului. Se iau repere atât de la copil, cât și de la părinți. Se mai poate corela cu trăsăturile de personalitate ale copilului (asta înseamnă o altă evaluare), astfel încât să vedem dacă alegerile din punct de vedere vocațional sunt susținute de personalitatea copilului”, a mai precizat pentru wall-street.ro Mihaela Feodorof.
Citeste si:
Citește și: Consiliere în carieră. Ce instrumente de dezvoltare profesională ai la dispoziție
Factorul numărul 2: Familia
„Nu poți să te faci actor, că vei muri de foame! Dar, nu, nu poți nici pictor că e vei fi șomer”. Acestea sunt doar o parte dintre sintagmele pe care copiii le aud de la părinții lor când cresc mai mari și când își manifestă în familie dorința de a urma sau nu un anumit drum profesional. De regulă familia este factorul decizional, mai ales în ceea ce privește alegerea liceului. Cu toate acestea, generațiile mai tinere de părinți au început să fie tot mai conștiente de faptul că tinerii trebuie să aibă propriul lor drum în viață, iar acesta trebuie să fie în acord cu personalitățile lor.
Citeste si:
La alegerea liceului familia e foarte importantă pentru că, în cel mai bun caz, să zicem, deciziile sunt luate 50-50. Dar de cele mai multe ori părintele decide și copilul urmează să se descurce cum poate. Cei care trec pe la noi, pe la evaluările vocaționale au o perspectivă mai deschisă și echilibrată în modul în care iau aceste decizii, își schimbă cumva opțiunile după ce văd care e vocația copilului și înțeleg că nu trebuie forțate lucrurile sau alese căile ușoare.
Mihaela Feodorof, proprietar Yourway Life& Career Counseling
Copiii, alături de părinții lor, aleg liceul și profilul în conformitate cu rezultatele școlare. Mai precis, acolo unde notele sunt bune sau foarte bune, materiile respective vor fi practic cele care vor „dicta” alegerea liceului la care elevul va merge. Însă aceasta pare să fie „calea ușoară”.
„Noi le spunem că această cale nu îi crește în nicio direcție. Și părinții spun `da, lăsăți măcar acum, măcar pentru liceu`. Ei bine, când e să mergem în plan academic și să facem o alegere, dacă tu nu ai liceul bine ales ca domeniu nu mai poți să accesezi anumite cariere. Nu poți să studiezi medicină sau științe dacă nu ai făcut ore de științe. Programa din liceu e o condiție, numărul de ore pe care le-ai avut, de informatică, de matematică, sau de română, psihologie, te limitează, mai ales dacă vrei să studiezi în afara țării”, mai spune Mihaela Feodorof.
Citeste si:
Vezi și: Calendar an școlar 2022- 2023: Cum arată structura anului școlar
Cum se văd în piața muncii alegerile nefericite de carieră
Deși unele persoane își pot schimba cariera de-a lungul vieții, vremea adolescenței este perioada în care un tânăr își dă seama la ce este bun și ce experiențe poate dobândi pentru a-l ajuta să se formeze în acele direcții. Tinerii trebuie încurajați, atât de părinți, profesori, cât și de consilierii vocaționali pentru a-și conștientiza punctele forte și minusurile, dar și pentru a ști cât mai din timp domeniile profesionale către care se pot îndrepta la finalul ciclului de învățare.
Citeste si:
Dacă e un copil care de la 14 ani știe ce vrea să facă, cum vrea să facă, el va fi consecvent în demersul său cu munca și cu angajatorul. Poate nu îi va fi ușor, poate nu va fi plătit neapărat bine la un moment dat, dar știe pentru ce o face, știe că asta și-a dorit.
Mihaela Feodorof, proprietar Yourway Life& Career Counseling
La polul opus sunt tinerii care ajung la final de clasa a XII-a și nu sunt hotărâți cu privire la ce vor să facă, aspect care se reflectă și în piața muncii, prin candidați dezorientați, care ajung să-și schimbe des locul de muncă și care nu au angajamente reale cu munca lor. Aceștia sunt viitorii angajați care vor ajunge doar să „bifeze” un loc de muncă pentru bani, ceea ce va face ca activitatea de la serviciu să fie privită ca pe o povară, de cele mai multe ori.
„E vorba aici de relația cu sinele și relația cu munca. Respectiva persoană se va baza, să zicem, dacă are noroc, pe relația cu angajatorul. Dacă angajatorul e un interlocutor care îi satisface anumite nevoi, va rămâne mai mult timp acolo, dar pentru munca lui, el nu va rămâne acolo. Asta e o diferența de la cer la pământ, adică stabilitatea angajaților spune din ce sursă vin ei”, a mai precizat proprietarul Yourway Life& Career Counseling care spune că anul acesta a avut cel mai mare număr de absolvenți de Bacalaureat veniți la consiliere, nehotărâți cu privire la ce facultate și ce drum să aleagă mai departe.
Citeste si:
Citește și: Angajarea minorilor pe piața muncii. Ce trebuie să știi dacă ai sub 18 ani și vrei să faci un ban peste vară
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
