17 Februarie 2009
De vorba cu 9 specialisti de top in taxe: Cum facem strategia fiscala in vreme de criza?
Perioada de criza presupune si o schimbare de mentalitate la nivelul politicii fiscale din Romania, lucru asteptat de 9 dintre cei mai importanti specialisti in fiscalitate din Romania consultati de Wall-Street si prezenti la cea de-a treia editie TaxEU Forum, un eveniment ce urmareste sa realizeze o analiza detaliata privind principalele modificari fiscale si legislative ale anului 2009.
Mitroi, PwC: Sistemul de colectare a taxelor de la noi foloseste tot mai mult "biciul"
In opinia sa, aceasta este faza in care se iau masuri contraproductive, masurile de tip bumerang, al caror efect este inversul celui scontat. „Un exemplu concret la noi este masura de taxare suplimentara a muncii, in conditiile in care aceasta era deja excesiv impovarata si autoritatile se angajasera de cativa ani intr-un program de diminuare treptata a sarcinii fiscale apasatoare stabilita pe munca salariata”, explica Mitroi.
Modele de succes pentru o politica fiscala eficienta si coerenta exista, crede Mitroi, dupa cum exista si un mare numar de contraexemple, insa ramane de vazut ce valori vor fi adoptate in viitor de catre cei care decid politica fiscala in Romania.
„Personal nu cred intr-o schimbare fundamentala de mentalitate, totusi”, puncteaza reprezentantul PwC Romania.
Munca la negru a adus prejudicii statului in primele 9 luni din 2008 de peste 29,5 miliarde lei, reprezentand 50,8% din economia subterana, se arata intr-o analiza a Ministerului Finantelor, bazata pe calculele Comisiei Nationale de Prognoza. Asadar, devine oportuna cautarea celor mai bune modalitati de imbunatatire a sistemului de colectare si de atragere in sistem a veniturilor din economia subterana.
Mihaela Mitroi considera ca sistemul de colectare a taxelor de la noi foloseste tot mai mult “biciul”, adica executarile silite, inspectiile fiscale agresive, instrumentul cazierului fiscal, contul unic. Toate acestea au efect, comenteaza Mitroi, dar nu pot realiza nimic comparabil cu efectul pozitiv pe care l-ar avea stimulentele pozitive: autoritati fiscale deschise, lipsite de ostilitate, tot atat de dispuse sa inlesneasca viata contribuabilului bun platnic, pe cat sunt de dispuse sa-l pedepseasca pe evazionist.
„Cred, asadar, in eficenta unei combinatii intre ultilizarea bonificatiilor ca rasplata pentru comportamentul fiscal responsabil si a penalitatilor dure pentru neplata si evaziune. Pana acum s-a mai intamplat si invers: contribuabili responsabili sa fie pedepsiti drastic pentru erori inerente in absenta unei legislatii imperfecte si rai platnici tratati cu esalonari si amnistii fiscale”, spune Mihaela Mitroi.
„Am mai afirmat si o repet de cate ori este nevoie: nivelul colectarii depinde enorm de calitatea parteneriatului dintre fisc si contribuabil, de transparenta si predictabiltatea in legislatia si practica administratiei fiscale. Nu e momentul ca fiscul sa faca si mai dificila viata agentilor economici care respecta regulile jocului si nu s-au scufundat in economia subterana, ci, dimpotriva, este momentul in care tocmai exact acestora ar trebui sa li se intinda o mana prieteneasca”, adauga reprezentantul PwC Romania.
Ce masuri fiscale adopta Ungaria impotriva crizei
KPMG: Posibile politici fiscale anti-criza ar putea include acceptarea unui deficit bugetar moderat
„Poate cel mai bun exemplu de deficienta a sistemului de colectare este ceea ce se intampla de obicei in practica cu rambursarea TVA si anume rambursari cu intarziere ale taxei datorate birocratiei excesive”, explica Racovitan.
Un alt aspect care necesita imbunatatiri, in opinia KPMG, este asistarea contribuabililor in solutionarea particularitatilor ce apar in aplicarea legislatiei fiscale activitatii lor: cadrul legislativ necesar acordarii unor astfel de facilitati exista, insa in practica nici o astfel de opinie oficiala nu a fost emisa, desi au existat contribuabili care au solicitat asemenea opinii.
Intr-o perioada de criza, lipsa lichiditatilor si a finantarii in general reprezinta o problema-cheie, specialistii asteapta si alte masuri ce ar fi posibile pentru rezolvarea acestor disfunctionalitati.
In opinia Madalinei Racovitan, amanarea platii impozitului pe profit si a TVA pentru facturile neincasate de contribuabili ar fi o masura care ar putea aduce beneficii contribuabililor in ceea ce priveste planificarea fluxului de monetar. O alta masura care ar inlesni administrarea clientilor fata de care contribuabilii detin creante este oferirea posibilitatii deducerii integrale a provizioanelor pentru clienti indoielnici, precum si sprijinirea tranzactiilor care aduc lichiditati in economie (o mai buna reglementare fiscala a pietelor de capital, eventual eliminarea restrictiilor de deductibilitate la nivelul dobanzilor), potrivit KPMG.
„Politica fiscala este, cel putin in teorie, una dintre parghiile prin care statul poate sprijini economia in caz de criza. In mod evident criza ar trebui sa aduca o schimbare de mentalitate, atat la nivelul constructiei bugetului de stat, cat si la nivelul politicilor fiscale destinate a limita efectele crizei”, explica Racoviteanu.
De exemplu, posibile politici fiscale anti-criza ar putea include acceptarea unui deficit bugetar moderat, sprijinirea exportatorilor si prin parghii fiscale pentru a incerca diminuarea deficitului de cont curent la nivel national (de exemplu, prin facilitarea rambursarii TVA catre exportatori).
De asemenea, pentru un maxim de eficienta, specialistul KPMG considera ca ar trebui sa existe o si mai buna cooperare la nivel de strategii anti-criza intre Ministerul Economiei si Finantelor (care are controlul parghiilor fiscale) si Banca Nationala a Romaniei (care poate implementa masuri la nivelul parghiilor monetare).
Fiscalitatea romaneasca asupra muncii ramane printre cele mai mari din UE printr-un nivel ridicat al contributiilor sociale (CAS), mai ales prin largirea bazei de calcul a acestora, astfel incat unul dintre principalele efecte ale cresterii nivelului contributiilor la bugetul de stat se vor simti la nivelul angajatorilor. „Angajatorii sunt in special interesati de minimizarea costurilor afacerii, de aceea vor cauta modalitati de a compensa efectul cresterii CAS-ului asupra nivelului total al cheltuielilor prin descresteri salariale sau chiar concedieri. Este astfel discutabil daca o asemenea crestere va aduce mai multi bani in bugetul asigurarilor sociale de stat sau, din contra, ar putea aduce o diminuare a incasarilor”, spune Madalina Racovitan.
In plus, unul dintre principiile care au stat la baza implementarii cotei unice a fost argumentul ca o asemenea masura va aduce in sfera impozitarii o mare parte din salariile platite „la negru”. „Astfel, la momentul implementarii acesteia, se vorbea de reducerea treptata a contributiilor sociale (una dintre principale bariere in calea unui asemenea proces) – ceea ce s-a si intamplat pana la sfarsitul anului 2008. Ori, o crestere a contributiilor sociale ar putea anula partial beneficiile aduse de cota unica si ar putea genera confuzie cu privire la care este strategia fiscala in acest sens”, explica reprezentantul KPMG.
Cristea, Deloitte: Ar fi gresita o politica fiscala de a mari cota unica
“Cresterea nivelului contributiilor sociale in contextul situatiei economice de criza si a problemelor de lichidatate din piata nu face decat sa accentueze costul companiilor cu angajatii, putand grabi deciziile de restructurare/disponibilizare a personalului si/sau aplicarea unor masuri aferente economiei subterane, cum ar fi declararea partiala a costurilor salariale”, spune Alexandru Cristea, Manager, Deloitte Tax, adaugand ca, in final, tot bugetul de stat este afectat, prin cresterea cheltuielilor bugetare cu angajatii disponibilizati sau prin pierderea de venituri.
In opinia sa, ar fi gresita o politica fiscala de a mari cota unica. “In actualele conditii, mentinerea cotei unice sau chiar diminuarea acesteia ar trebui sa fie un obiectiv ferm de politica fiscala. Consideram ca mentinerea cotei unice de impozitare ar conferi mediului de afaceri stabilitate si predictibilitate, precum si competitivitate in zona”, declara Cristea.
El da exemplul anumitor state din zona central si sud-estica a Europei care au implementat un nivel de taxare foarte competitiv, cum este Slovacia, cu 19%, Ungaria, cu 16%, Cipru, cu 10%, Bulgaria, cu 10% , Albania, cu 10% sau 0% in Moldova. “Un argument cu privire la efectul benefic al aplicarii cotei unice il reprezinta insusi experienta practica adusa de implementarea acesteia. Astfel, veniturile - in termeni nominali - la bugetul statului inregistrate in anul 2008 s-au dublat fata de cele inregistrate in anul 2005”, explica reprezentantul Deloitte.
Ca modalitati de imbunatatire a sistemului de colectare a veniturilor din economia subterana, reprezentantul Deloitte opineaza ca regula FMI se aplica perfect in acest caz: o cota mica aplicata unei baze mari. De asemenea, Alexandru Cristea recomanda implementarare unui sistem de esalonare a platilor la buget, in functie de anumite criterii, cum ar fi istoricul de bun platnic al companiei, marimea acesteia si numarul de angajati / de noi locuri de munca create in ultimul an, apartenenta la anumite industrii / domenii declarate strategice (de exemplu, industria auto).
Pentru perioada de criza, Deloitte recomanda adoptarea anumitor masuri ce urmeaza practica europeana cu privire in principal la imbunatatirea cash-flow-ului pentru companii:
• Eliminarea platii TVA la import in vama - eliminarea sistemului de plata a TVA in vama (masura care a mai fost introdusa o data cu aderarea Romaniei la UE pentru a fi exclusa doar dupa cateva luni) in Romania ar putea crea beneficii semnificative, putand impulsiona impunerea Romaniei ca centru logistic in aceasta parte a Europei. Un exemplu in acest sens este Olanda, care prin aceasta facilitate a reusit transformarea portului Rotterdam in centrul logistic numarul unu al Europei pentru bunurile importate.
• Taxarea inversa in cazul tranzactiilor imobiliare - reintroducerea taxarii inverse pentru tranzactiile imobiliare efectuate intre entitati romane, platitoare de TVA, ar oferi o facilitate semnificativa de cash-flow pentru beneficiari in cazul tranzactiilor imobiliare ce au in general valori semnificative. In mod special, aceasta masura ar fi benefica in cazul achizitiei de servicii de constructii-montaj, in scopul stimularii investitiilor.
• Grupul de TVA - Principalele avantaje pe care le-ar aduce o implementare in conformitate cu practica europeana ar fi o imbunatatire a cash-flow-lui intre firmele membre ale grupului, acestea fiind vazute ca o singura persoana impozabila.
• Consolidare fiscala pentru impozitul pe profit - este un concept adoptat de anumite state europene ("Fiscal unity" in Marea Britanie; "Organschaft" in Germania) prin care este permisa unificarea bazei de impozitare pentru impozitul pe profit pentru companiile afiliate. Avantajele evidente se refera la o planificare imbunatatita a resurselor de cash in cadrul unui grup de companii.
Amanarea platii TVA si a impozitului pe profit pentru facturile neincasate ar presupune o schimbare a principiilor fiscale (o trecere de la un sistem accrual la unul cash), schimbare care consideram ca nu este oportuna avand in vedere si practica la nivel european. Acest sistem ar presupune efecte pe tot lantul economic, insemnand practic ca TVA si cheltuiala aferenta facturilor de la furnizori sa nu fie deductibile decat pentru facturile platite.
Angela Rosca, TaxHouse: Contribuabilul, o "gaina care face oua de aur"
De exemplu, nu doar in situatia actuala de criza financiara, ci si in anii trecuti, insa mai ales in lumina situatiei economice actuale, spune Rosca, multe tari au adoptat legislatii fiscale care permit negocierea directa a impozitelor, pe baza legala, intre contribuabil si autoritatile fiscale.
“Cand un contribuabil este intr-o situatie financiara dificila, modalitatea de abordare a autoritatilor romane este aceeasi in toate situatiile: impozitele trebuie platite la timp, fara intarziere, fara posibilitatea unor reesalonari sau rescadentari pana la redresarea companiei vizate. Ori, in cazul unei eventuale adanciri a crizei de lichiditati, o astfel de masura ar putea fi de real folos pentru contribuabilii bine intentionati (acele “gaini care fac oua de aur”), care nu doresc sa se finanteze de la stat, dar ar putea fi intr-o imposibilitate reala de a-si achita datoriile catre acesta, din cauza neincasarii propriilor creante fata de terti”, declara Angela Rosca.
O alta schimbare de abordare s-ar cere implementata si cu privire la asumarea raspunderii la toate nivelele autoritatilor romane.
In contextul economic actual, Angela Rosca considera ca mentinerea cotei de impunere atat la nivelul persoanelor fizice, cat si la nivelul persoanelor juridice ar fi un semn de stabilitate, o crestere a acestora putand duce atat la restructurarea unor investitii deja efectuate in Romania, cat si la micsorarea atractivitatii Romaniei pentru noi investitori, fie ei romani sau straini – ei ar putea alege sa investeasca in tari cu cote mai favorabile de impozitare.
Ea argumenteaza ca, de regula, cresterile de impozite nu duc neaparat la o colectare efectiva de venituri mai mari la buget. “In locul cresterii cotelor de impozitare, ne-am putea gandi la modalitati de imbunatatire a sistemului de colectare si de atragere in sistem a veniturilor din economia subterana prin cote reduse si aplicarea unor deduceri pentru incurajarea declararii veniturilor, precum si la reducerea cheltuielilor – ca si la nivel micro, masurile de criza nu presupun doar cresterea veniturilor, ci si reducerea cheltuielilor. Romania este si ramane in competitie deschisa cu multe alte tari din zona si nu numai, pentru atragerea investitiilor directe, iar stabilitatea si un nivel rezonabil de impozitare raman printre factorii favorizanti ai acestor investitii”, adauga Rosca.
In opinia sa, o masura care ar viza aducerea la suprafata a unor venituri neimpozitate ar putea fi cea legata de stimularea angajatorilor persoane fizice, prin acordarea aceluiasi sistem de deduceri fiscale ale cheltuielilor cu angajarea aplicat in prezent angajatorilor persoane juridice. Astfel, costurile angajarii de personal de catre angajatori persoane fizice (costuri legate de salariul brut si asiguarile sociale aferente) ar putea fi deductibile din veniturile impozabile ale angajatorilor persoane fizice.
Referitor la alternativa pentru stat de a extinde termenele de plata ale datoriilor fiscale aferente creantelor neincaste, in limita posibiliatilor de finantare a bugetului, Angela Rosca spune ca, pentru orice companie, “nu este recomandabil sa se finanteze de la stat pentru ca, pe de o parte, chiar si statul, in lipsa acestor lichiditati, nu poate la randul sau sa achite inapoi sumele de rambursat de la buget (a se vedea TVA) sau nu poate achita companiile private furnizoare de bunuri sau servicii catre stat sau, pur si simplu, ca parte din angrenajul economic general, companiile nu pot beneficia, direct sau indirect, de toate prestatiile statului (infrastructura, sanatate publica, mediu, s.a.m.d.), iar pe de alta parte, pentru ca ar fi o finantare prea “periculoasa”, intrucat statul a si externalizat masurile de recuperare a creantelor detinute fata de contribuabili, catre firme specializate, care sunt mult mai stricte si nu au interes sa amane recuperarea pana la redresarea debitorului”.
Ionescu, NNDKP: Criza vine din domeniul financiar si acolo trebuie rezolvata
In opinia sa, la momentul actual nu sunt aspecte majore ale Codului Fiscal care sa trebuiasca modificate, fiind anumite aspecte strict tehnice, ce tin si de implementarea directivelor europene pe partea de legislatie, ce trebuiesc modificate, dar nu lucruri neaparat majore.
“Strict cu privire la criza economica, exista anumite masuri punctuale care ar putea fi luate in legislatia fiscala, printre care marirea gradului de deducere a provizioanelor cu clienti incerti, marirea deducerii la dobanzi in cazul imprumuturilor care nu vin de la institutii financiare”, propune Marius Ionescu .
In prezent, deducerea este limitata la 7% pe an pentru imprumuturile in valuta si este, de asemenea, conditionata de existenta unui grad de indatorare de maxim 3/1), acordarea in mod automat catre contribuabil (o data cu rambursarea TVA) a dobanzii pentru intarzierea rambursarii (la momentul actual contribuabilul trebuie sa ceara aceasta dobanda de la stat printr-o procedura separata), acordarea posibilitatii ca taxele datorate sa fie compensate cu cele de recuperat (platitie in plus/de rambursat) direct de catre contribuabil (momentan ele pot fi compensate doar de autoritatile fiscale, in baza unei proceduri specifice), potrivit NNDKP.
Marius Ionescu adauga ca mentinerea cotei de 16% atat la impozitul pe profit, cat si pe venit este cu siguranta un factor benefic.”Romania trebuie sa ramana atractiva din punct de vedere fiscal pentru investitori. In plus, puterea de cumparare a consumatorului nu ar trebui afectata intr-o perioada de criza”, spune finantistul.
Ca modalitati de imbunatatire a sistemului de colectare si de atragere in sistem a veniturilor din economia subterana, Marius Ionescu propune aplicarea mai stricta a legii evaziunii fiscale. In plus, spune Ionescu, exista zone specifice prea putin controlate de ANAF, cum ar fi sediile permanente ale persoanelor nerezidente in Romania, preturile de transfer sau TVA-ul la persoane fizice ce desfasoara acte de comert.
La nivel de cash-flow, amanarea platii impozitului pe profit si a TVA pentru facturile neincasate ar fi o masura benefica pentru contribuabili, cu unele exceptii, gen exportatori care ar putea fi afectati negativ, potrivit NNDKP. “O astfel de masura insa ar fi greu de aplicat in practica, si ma tem ca va genera sarcini administrative aditionale pentru contribuabil, ce vor rezulta in costuri suplimentare”, afirma Ionescu.
In plus, pentru similitudine, ar trebui aplicat acelasi principiu si la deducerea cheltuielilor sau a TVA-ului, ceea ce ar pune in dificultate anumiti contribuabili, de exemplu exportatorii, care sunt scutiti de TVA cu drept de deducere si sunt in pozitie de rambursare. “Ei ar putea in acest caz sa deduca TVA doar pe masura platii facturilor catre clienti”.
Masurile din punct de vedere fiscal in acest sens fiind relativ limitate, o optiune ar fi acordarea unei bonificatii la plata, dar o masura similara introdusa in decembrie de guvernul Tariceanu a fost abrogata printre primele masuri ale guvernului actual.
“Contribuabilii respectivi oricum isi asuma o dobanda pentru neplata la timp a taxelor de aproximativ 36% pe an, ceea ce nu este deloc putin. O alta optiune ar putea fi cresterea acestei dobanzi, dar aceasta masura ar avea efecte nefaste asupra contribuabililor care isi platesc taxele la timp, dar fie fac o greseala de interpretare a legislatiei fiscale, fie fac o eroare in completarea declaratiilor, si care in cazul unui control ulterior ar avea de platit aceasta dobanda, care si la nivelul actual este foarte mare, cum spuneam”, argumenteaza Marius Ionescu.
Gabriel Biris: Statul sa nu mai fie principalul generator de blocaj economic
In opinia lui Biris, fiscalitatea asupra muncii este si va ramane una din cele mai ridicate din Europa daca nu admitem ca sunt unele probleme care trebuiesc rezolvate pentru a duce la scaderea evaziunii fiscale in domeniu, prin munca la negru, dar si a cresterii gradului de conformare voluntara la declararea salariilor mari.
“Masurile acestea sunt necesare atat pentru cresterea bazei de impozitare (si implicit a veniturilor), crestere care sa permita scaderea in viitor a contributiilor sociale, dar si pentru a ajuta contribuabilii corecti care de multe ori sunt pur si simplu sufocati de concurentii care nu platesc aceleasi taxe si impozite. Ma refer aici la plafonarea bazei de calcul a contributiilor sociale, la un nivel rezonabil si la masuri care sa clarifice obligatiile contribuabililor in legatura cu veniturile din munca dependenta si poate si la cresterea salariului minim pe economie (nivelul actual este incredibil de mic ajuta evaziunea fiscala)”, spune Gabriel Biris.
El adauga ca in perioade de criza ultimul lucru la care trebuie sa se gandeasca guvernele este sa ia mai multi bani de la contribuabili.”Cresterea impozitarii in astfel de perioade va accentua problemele si va duce la cresterea ponderii economiei nefiscalizate. Eforturile trebuie sa se concentreze in sensul largirii bazei de impunere, a eliminarii exceptiilor de la reguli si a privilegiilor date unor anumite categorii de cetateni”, adauga Biris.
Avocatul mai enunta ca este foarte important daca guvernul s-ar gandi si la masuri proactive, care sa stimuleze cresterea economica si nu neaparat cresterea veniturilor la buget (acesta urmand a fi o consecinta a unor astfel de masuri). “Ma refer aici la introducerea legislatiei care sa permita aparitia si dezvoltarea holdingurilor in Romania. O asemenea legislatie ar permite dezvoltarea fara precedent a serviciilor profesionale si financiare in Romania si implicit ar aduce mai multi bani la buget”, opineaza Biris.
Ca modalitati de imbunatatire a sistemului de colectare si de atragere in sistem a veniturilor din economia subterana, Biris recomanda impozite mai mici, reguli clare, cresterea rolului preventiv al organelor statului. “Mai este insa o problema care trebuie rezolvata, si anume la responsabilitatea cu care se cheltuieste banul public. De multe ori contribuabilii sunt pur si simplu frustrati de abuzurile incredibile in cheltuirea banului public si pierd orice motivatie de a isi plati impozitele corect”.
Pentru rezolvarea crizei lichiditatilor, principala masura ce trebuie luata este ca statul sa nu mai fie principalul generator de blocaj economic, potrivit lui Biris. “Statul are in acest moment facturi uriase neachitate contribuabililor pentru lucrari deja efectuate si in plus intarzie nepermis rambursarile de TVA. Aceste sume neachitate genereaza blocaje in lant. In plus, deficitul urias de la sfarsitul anului trecut a fost finantat cu preponderenta de pe piata locala, adica de la banci romanesti. Practic putina lichidate existenta a fost pur si simplu aspirata de catre stat”, explica avocatul.
El nu considera ca amanarea platii impozitului pe profit sau a TVA pentru facturile neincasate ar fi o masura indicata. “Cel putin in ceea ce priveste TVA ar fi un cosmar logistic, atat pentru contribuabili, cat si pentru stat. In plus, daca TVA va fi datorat doar la incasare, in mod normal, pentru pastrarea echilibrului bugetar, el ar trebui sa fie deductibil doar la plata, ceea ce ar putea genera alte probleme. In ceea ce priveste impozitul pe profit, acolo problema poate fi rezolvata relativ usor, prin relaxarea conditiilor de ductibilitate a provizioanelor pentru clienti rai platnici”, adauga Biris.
Daniel Anghel, PwC, despre reducerea creantelor neincasate de la companii
„Cand se pune problema stimularii economiei prioritatea numarul unu a autoritatilor ar trebui sa fie suportul dat mediului de afaceri pentru conservarea parametrilor de lichiditate. Sistemul bancar este mult mai reticent atunci cand este vorba de acordarea de credite pentru investitii sau pentru sustinerea activitatilor curente, desi acest lucru este necesar pentru a se evita disfunctionalitati in sistemul privat si nu numai”, spune Anghel.
In acest context, instrumentele fiscale detin un rol semnificativ in ceea ce priveste evitarea intrarii in incapacitate de plata ce ar putea sa apara in cazul unor agenti economici.
„In primul rand, daca vorbim din perspectiva taxelor si impozitelor indirecte, o sursa de lichiditati foarte importanta o reprezinta rambursarile de TVA. Ori in situatia data, procedura greoaie de rambursare coroborata cu lipsa de lichiditati la bugetul de stat (care impiedica rambursare efectiva a banilor catre contribuabili) conduc la un blocaj al rambursarilor de TVA si implicit la pierderi semnificative ce sunt suportate de contribuabili”, spune Anghel.
Rambursarile de TVA sunt o sursa foarte importanta de lichiditati mai ales pentru companiile din sectorul imobiliar si pentru cele implicate in comertul international, potrivit PwC Romania, iar asemenea companii pot astepta pana la un an sau chiar mai mult pana sa primeasca sumele solicitate, situatie inacceptabila in conditiile economice actuale.
„In acest context, consideram ca este oportuna responsabilizarea ambelor tabere”, spune reprezentantul PwC Romania.
Pe de-o parte, autoritatile fiscale trebuie sa recunoasca importanta TVA, ca unul din veniturile principale la bugetul de stat si prin urmare trebuie sa gandeasca o procedura fiscala aparte, dedicata acestui tip de impozit (asa cum este de exemplu cazul Belgiei). „Aceasta procedura ar trebui sa asigure un grad suficient de supraveghere si control, dar fara a impovara contribuabilii cu birocratie excesiva si fara a prelungi nejustificat procesul de rambursare. De exemplu, aceasta procedura ar trebui sa asigure eficientizarea procesului de rambursare prin regandirea criteriilor de acordare a acestuia cu control ulterior, prin mutarea centrului de interes asupra substantei tranzactiilor, prin inlaturarea aspectelor irelevante din tematica de control (cum ar fi cele legate de analiza documentatiei aferente achizitiilor intracomunitare)”, enunta Anghel.
Mai mult, autoritatile fiscale ar trebui sa ia in considerare si acordarea accesului la grupul de TVA (care permite consolidarea pozitiei de TVA in interiorul grupului) si altor categorii de contribuabili, nu doar contribuabililor mari, propune specialistul in taxe indirecte al PwC.
Pe de alta parte, companiile trebuie sa-si regandeasca structura de afaceri pentru a controla / reduce / elimina efortul de pre-finantare al TVA, dar in acelasi timp sa faca uz de solutiile administrative existente (cedarea / compensarea creantelor fata de stat) pentru a "ocoli" obstacolul rambursarilor de TVA.
Pentru a reduce creantele neincasate de la companii, Daniel Anghel considera ca exista doua modele de actiune: unul punitiv, iar altul concesiv.
Conform modelului punitiv, pe de-o parte se pot inaspri amenzile, penalitatile si sanctiunile administrative (care vizeaza revocarea / anularea autorizatiilor, suspendarea activitatii, etc) iar pe de alta se poate intensifica procesul de executare silita a debitorilor. „In opinia noastra insa, acest model nu este indicat in situatia economice actuale. Nu dorim sa ajungem in situatia de a "sugruma" acei contribuabili care inca mai platesc taxe la bugetul de stat”, afirma Anghel.
In extrema cealalta se afla modelul concesiv, mult mai potrivit in contextul socio-economic actual. Astfel, conform acestui model statul poate permite esalonarea anumitor datorii catre buget, astfel incat sa se asigure un flux constant de numerar chiar daca cu un debit mai redus. De asemenea, statul poate face uz de mecanismele administrative existente (sa cedeze tertilor creantele pe care le are).
In acelasi registru, se inscriu si masuri care vizeaza nu neaparat reducerea creantelor neincasate ci compensarea acestora cu datoriile existente catre contribuabili: permiterea accesului la grupul fiscal si altor contribuabili decat cei considerati mari, compensarea TVA de rambursat cu alte datorii la bugetul de stat, incurajarea cesionarii sumelor de TVA de rambursat catre companii aflate in pozitie de plata in vederea realizarii compensarii etc. Chiar daca aceste masuri nu vor spori gradul de incasare, vor contribui la conservarea resurselor bugetare prin limitarea iesirilor de numerar.
Simion, PwC: Grupurile economice, obligate sa plateasca impozite la nivelul unor profituri cumulate inexistente
Sunt mai multe aspecte care pot fi luate in considerare printre care Simion mentioneaza actualizarea principiilor care stau la baza politicii fiscale din Romania, reglementarea legislatiei privind consolidarea fiscala sau masuri alternative, introducerea legislatiei de tip holding, noi masuri privind exigibilitatea TVA, respectiv taxa sa devina exigibila la data incasarii facturii etc.. „Nu in ultimul rand, sunt prevederi ale Codului Fiscal a caror claritate lasa de dorit si asupra carora autoritatile fiscale trebuie sa lucreze pentru a se asigura ca sunt intelese si aplicate corect in practica de catre contribuabili”, spune Simion.
El detaliaza prin doua exemple concrete. In primul rand, in Romania grupurile economice nu pot face consolidarea fiscala a rezultatelor lor, fiind obligate sa plateasca impozite la nivelul unor profituri cumulate inexistente, fiindca pierderile din grup nu se pot compensa. Astfel, acestia sunt adesea nevoiti sa se indrepte catre jurisdictii mai sofisticate din punct de vedere fiscal, care ofera un regim fiscal rezonabil. Alternativ, o solutie ar reprezenta-o introducerea in fiscalitatea romaneasca a principiului si practicii "ponderarii in timp a obligatiilor bugetare".
Astfel, in sistemele dezvoltate fiscal este posibil pentru o firma sa calculeze impozitul datorat la nivelul mediei veniturilor impozabile realizate in precedentii doi ani. Aceasta este o metoda care ia in considerare variatiile ciclice in nivelul activitatii economice. Pe langa sarcina fiscala balansata la nivelul unui contribuabil, avantajul bugetului de stat, daca adopta principiul respectiv, este ca-si asigura un nivel mai constant al incasarilor bugetare in detrimentul unor fluctuatii. Si prin urmare guvernul care adopta o astfel de masura se poate gospodari mai bine.
Un alt exemplu il reprezinta legislatia holding-urilor si tratamentul fiscal aferent acestora. Pe scurt, absenta unor masuri fiscale care sa permita companiilor romanesti, care au rolul de holding pentru investitiile efectuate in Romania, sa beneficieze de neutralitate fiscala pana la data distribuirii profiturilor realizate catre investitori (i.e la ora actuala vanzarea de participatii intr-o alta companie romaneasca este subiect de impunere cu 16%) face ca cei mai multi investitori romani ale caror afaceri sunt vizate de investitori straini sa se orienteze catre tari cu o legislatie adecvata, cum ar fi Olanda, Cipru, Malta, etc.
„Motivul este simplu: dorinta investitorilor romani este de a dezvolta in continuare linii noi de afaceri, care ar genera impozite si taxe suplimentare. Iar sumele pe care le-ar plati la o eventuala dezinvestire reprezinta un dezavantaj competitiv fata de ceilalti investitori care au pus la punct structuri fiscale adecvate ce le permit amanarea la plata a acestor impozite pana la data distribuirii catre actionari”, incheie Ionut Simion.
Doros, MFP: Romania are o legislatie fiscala in acord cu cele mai noi standarde in domeniu
In plus, incepand cu 2007, prin aderarea la UE, in Romania se aplica directivele europene referitoare la impozitele indirecte. Cu referire la impozitele directe se urmaresc principiile Codului de Conduita aplicabile, de asemenea, la nivel european.
“In acest sens, cred ca putem spune ca Romania are o legislatie fiscala in acord cu cele mai noi standarde in domeniu, fara a mai fi necesara o schimbare de mentalitate. In conditile crizei actuale, a fost adoptat un program de masuri anticriza care se pune deja in aplicare”, declara Dragos Doros.
El mai spune ca, dupa cum este mentionat si in programul de guvernare, se va mentine cota unica de impozitare si pentru perioada urmatoare. “Acesta se doreste a fi un mesaj de stabilitate si predictibilitate fiscala pentru mediul economic din Romania”, enunta reprezentantul ministerului.