Evolutii recente ale practicii din criminalistica americana au transformat istoria cautarilor unui utilizator pe Internet īntr-o adevarata fabrica de acuzatii. Americanul Robert Petrick a simtit acest lucru pe propria-i piele, fiind condamnat, īn noiembrie 2005, pentru ca si-a omorāt sotia. Una dintre probele care i-au condus pe anchetatori la cadavrul victimei a fost analiza istoriei cautarilor realizate de Petrick pe Internet. Printre altele, el a fost interesat de subiecte precum „descompunerea corpului uman“, „rigor mortis“, īmpreuna cu informatii legate de adāncimea lacului īn care a fost gasit in final corpul victimei. Informatiile erau stocate pe hard-discul computerelor pe care le folosea Petrick. Instan-ta a luat īn considerare toate acestea atunci cānd l-a condamnat pe Robert Petrick la īnchisoare pe viata.

Situatia se va repeta, cu siguranta, īn lunile si anii ce vor urma, iar anchetatorii vor gasi din ce īn ce mai multe dovezi printre cautarile utilizatorilor. Din fericire pentru autoritati, unele servicii īntretinute de marile motoare de cautare le-ar putea scuti de actiuni inutile de ridicare a computerului personal al unui suspect deoarece ar putea transmite o simpla cerere catre yahoo.com sau google.com si ar primi īn cel mai scurt timp toate informatiile necesare.

Ne dati ori nu ne dati?

Recent, Departamentul de Justitie al SUA a solicitat oficial Google si altor mari companii care administreaza motoare de cautare pe Internet sa-i puna la dispozitie bazele de date. La acest moment, se doreste doar sondarea acestor informatii, prin analiza unui numar de un milion de cautari si de website-uri indexate, selectate aleatoriu.

Scopul pentru care oficialitatile americane au facut aceasta solicitare pare sa nici nu mai conteze īnsa. Ele doresc sa protejeze copiii de pornografia online, analizānd obiceiurile de cautare ale utilizatorilor, care pot ajuta la īntelegerea frecventei īn care acestia acceseaza informatie avand caracter pornografic. Īn schimb, noi, utilizatorii de Internet, am putut afla pentru prima data īn mod oficial de numarul extrem de ridicat al datelor si informatiilor personale pe care marile motoare de cautare le stocheaza si le prelucreaza cu privire la cautarile fiecaruia dintre noi.
Cererea autoritatilor americane, justificata dintr-o anumita perspectiva, i-a pus pe cei de la Google, Yahoo, Microsoft si AOL īntr-o pozitie deloc de invidiat. AOL, Microsoft si Yahoo au hotarāt sa dea curs invitatiei Departamentului de Justitie, furnizānd o serie de date statistice cu privire la subiec-tele despre care s-au interesat utilizatorii propriilor servicii de cautare online.

Google, ca o banca elvetiana

Google īnsa a decis ca ar fi mai bine sa conteste dreptul autoritatilor de a face o astfel de solicitare. Potrivit purtatorilor sai de cuvānt, daca Google ar da curs invitatiei, ar putea fi privit de marele public drept companie care dezvaluie date personale ori de cāte ori cineva īi solicita acest lucru. Compania Google a fost chemata īn instanta, īn luna februarie, pentru a-si motiva refuzul, dar documente recente releva faptul ca presiunea autoritatilor īn acest sens exista īnca din primavara anului 2005. Procesul urmeaza sa inceapa pe 22 februarie a.c. Judecatorul acestui litigiu, James Ware, a solicitat Google Inc. sa-si precizeze punctul de vedere pāna la 6 februarie a.c., urmānd ca Departamentul de Justitie al SUA sa raspunda acestui punct de vedere pāna cel tārziu la 13 februarie.

Daca ar fi sa privim dincolo de comunicatele oficiale de presa, acest refuz are la baza temeri cu mult mai importante ale companiei. Dezvaluirea datelor īn cauza ar deschide robinetul realitatii pentru multi internauti. Ce stie Google, cu adevarat, despre fiecare dintre cei care īi folosesc serviciile de cautare? Cāt de adevarate sunt miturile care circula pe Internet?

Exemplul clasic al clientului Google este utilizatorul serviciului de e-mail GoogleMail (Gmail.com) sau al serviciilor GoogleTalk, GmailNotifier, Google DesktopSearch, Google Toolbar etc. Odata ce detineti un cont Gmail, puteti beneficia si de alte servicii conexe, reunite sub ceea ce poarta numele de Cont Google (Google Account).

Īncercati sa accesati http:// www.google.com/searchhistory si ati putea avea surpriza sa observati ca Google stie foarte multe despre dumneavoastra. A īntocmit un calendar al activitatii de cautare, pe zile si luni. A lansat, de curānd, chiar si un nou tip de serviciu care va ajuta sa īntelegeti mai bine ce cautati cu adevarat pe Internet.
Topul cautarilor, topul site-urilor accesate si topul rezultatelor pe care ati facut click dupa cautare sunt cāteva dintre „bunatatile“ oferite de serviciul Trends (Tendinte) de la Google. Tot aici mai puteti observa cāt de activ sunteti īn cautarile dumneavoastra, la ce ore obisnuiti sa folositi Google.com cel mai des si care este ziua saptamānii cea mai activa din punctul de vedere al cautarilor.

Pentru a oferi toate aceste informatii, Google stocheaza pe computerul utilizatorilor un mic fisier care pastreaza adresa IP a computerului, tipul de browser folosit. Serverele centrale ale Google „leaga“ fiecare cont cu data si ora fiecarei cautari realizate prin intermediul Google. Oficiali ai companiei americane au sustinut recent faptul ca datele īnregistrate de ei nu sunt corelate, īn prezent, la nivel central, cu persoana fiecarui utilizator, ci sunt folosite mai mult ca elemente statistice pentru determinarea tendintelor de cautare.

Lucrurile pot sta insa si altfel, iar evolutia este, in linii mari, predictibila. Īn multe cazuri, la o cerere expresa si justificata din partea autoritatilor, companiile sunt constrānse sa ofere date despre activitatea propriilor utilizatori. Iar istoria cautarilor personale este un jurnal prea interesant pentru a fi ignorat īn viitor de autoritati.

Optional doar pentru cunoscatori

Putem accepta ca datele noastre personale sa fie stocate pe propriile noastre computere si ca le putem sterge (cu mult mai greu decāt pare la prima vedere) ori de cāte ori consideram acest lucru necesar. Lucrurile devin mai complicate atunci cānd aceste date, rezultānd din activitatea noastra personala, sunt colectate si analizate la distanta de programele software ale unor companii. Īn acest fel, este imposibil pentru cineva sa spuna cāt control pe termen lung le oferim acestor companii asupra vietii noastre.

Bineīnteles ca serviciul de stocare si analiza a cautarilor pe care un utilizator le face prin intermediul Google este optional. La momentul la care utilizatorul īsi deschide un cont la Google.com, poate alege sa activeze ori nu acest serviciu. Ulterior, utilizatorul poate pune serviciul īn stand-by ori poate sterge īntreaga istorie a cautarilor sau doar anumite parti din aceasta. Din pacate, nu toti utilizatorii parcurg cu adevarat explicatiile de la īnregistrarea unui cont la un serviciu online. Cei mai multi privesc orice serviciu aditional ca fiind bine-venit si accepta implicit sa activeze facilitati pe care nu le īnteleg cu adevarat si de care nu se vor folosi, probabil, īn viitorul apropiat.

Serviciul de cautari personale de la Google nu este, de departe, un serviciu nociv. Nu este nici un serviciu care ar trebui sa va īngrijoreze daca īl īntelegeti cu adevarat. Pentru unii utilizatori poate fi extrem de util sa-si aduca aminte ce au cautat ieri pe Internet. Cererile de genul celei adresate recent de Departamentul de Justitie al SUA au totusi darul de a ne oferi o alta imagine a modului in care pot fi utilizate aceste informatii.