In primul rand, Paul Cosmovici intreaba antreprenorul unde vrea sa ajunga cu ideea lui – se va limita la spatiul romanesc si urmareste doar mii de euro, sau gandeste global si are ambitii majore? In functie de raspuns, ii recomanda protectia proprietatii intelectuale, la nivel romanesc, european sau in principalele state ale lumii. “Daca antreprenorul gandeste pe termen lung si mare, aceste masuri de securitate cantaresc enorm in ochii potentialilor investitori”.
Paul Cosmovici, proprietar si fondator al casei de avocatura Cosmovici Intelectual Property, specializata pe dreptul de proprietate intelectuala, este o persoana foarte deschisa si locvace – mi-a adus aminte de acele filme americane cu avocatul vorbaret care capteaza atentia juratilor; o multime pestrita de oameni zambitori care, in final, da un verdict pozitiv acestuia.
Nu este cazul de asa ceva insa, Paul acopera exclusiv cazuri de proprietate intelectuala, pe IT si produse alimentare. In discutia noastra de aproape o ora, am punctat principalele elemente pe care trebuie sa le urmaresti cand iti infiintezi o companie noua, o pui pe picioare si apoi o extinzi international. Sunt anumite aspecte, pe care, din pacate, romanii le ignora.
Pentru potentialii investitori, este important sa arati ca iei in serios si gandesti pe termen lung extinderea firmei aflate la inceput de drum. “Bugetul este minim pentru a obtine o protectie de cateva luni de zile pentru marca ta, sub 1.000 de euro la nivel comunitar. Acest interval iti ofera suficient timp sa cauti investitori pentru compania ta, apoi sa decizi in ce tari te extinzi si sa inregistrezi, oficial, marca/marcile”, explica Paul Cosmovici.
Citeste si:
In Romania se inregistreaza mii de marci; in Franta, sute de mii sau milioane
Romanii nu au cultura marcilor. Punct. Majoritatea o considera o povara, un cost suplimentar. Isi fac firma, dupa o multime de drumuri la ANAF, Registrul Comertului, notariat, avocat etc, apoi, osteniti deja de efort, se apuca de treaba ignorand complet problema marcii/brandului/logo-ului.
In Franta insa, exista o cultura bine inradacinata a brandurilor. “Daca cineva scoate pe piata un vin nou, unul dintre primele lucruri la care se gandeste este sa isi inregistreze o marca noua, proprie. Orice pui pe masa acolo, este o marca! La noi te duci la OSIM doar cand esti un antreprenor inteligent, pregatit, fie esti o companie multinationala care stie ce inseamna piata din Romania, contrafacerea (vezi mai jos- n.r.), si ca ii trebuie ceva palpabil pentru a se apara.
Citeste si:
Antreprenorii cu viziune sunt sfatuiti sa inregistreze proprietatea intelectuala (IP-ul) in SUA, Europa (marca comunitara) si China. Trei foarte mari jurisdictii. Apoi, daca doreste sa acopere chiar toate statele din Europa, este sfatuit sa obtina separat marci si in Elvetia si Norvegia, curand si din Marea Britanie – ca urmare a Brexit-ului.
Daca activezi in eCommerce, prima oara este esential sa iei, daca esti din Romania, domeniile .ro si apoi .com.
“Sunt cazuri frecvente in care un antreprenor se extinde timp de cateva luni sau ani in Europa, apoi o marca concurenta, similara, te da in judecata si asa, dintr-o singura miscare, iti distruge intreg castelul construit cu greu”, spune, serios, Paul Cosmovici.
Ce si cat implica inregistrarea unei marci
Pe scurt, inregistrarea comunitara (UE) costa 900 de euro (28 de state), apoi, o marca in orice tara membra a Uniunii te mai costa inca circa 300 de euro. La OSIM, inregistrarea porneste de la 250 de euro. Preturile difera in functie de culoarea brandului (sau lipsa culorii), poza inclusa, numarul de clase. Practic, IT-ul este o clasa, vinul alta clasa, cartile alta clasa si asa mai departe – similar cu CAEN-urile. Sunt, per total, 34 de clase de produse si inca 10 pe servicii.
Citeste si:
“Din pacate, nu sunt in SUA unde se vorbeste peste tot engleza, cultura de business este una asemanatoare, asa ca de cele mai multe ori este necesar sa inregistrezi marca sau marcile, pe langa nivelul comunitar, si la nivelul fiecarui stat in parte – in care ai operatiuni, evident”, explica Paul Cosmovici, antreprenor si jurist care a deservit (si deserveste) mii de companii, din 2009 pana in prezent.
Romanii, totusi, evolueaza
Romanii au inceput, totusi, sa gandeasca la nivel comunitar – nu era cazul acum cativa ani. “Romanii au inceput sa isi dea seama ca brandul este o chestiune foarte scumpa – pentru ei era o aruncare de bani pe geam, un cost nenecesar. Daca cineva cumpara din caruta mea, de ce sa-mi bat capul!? Insa, mai nou, romanii au inceput sa depuna cereri de inregistrare (si protejare) a marcii la nivel European, chiar mai putin decat la OSIM, local”, puncteaza Paul.
Citeste si:
Daca activezi in eCommerce, prima oara este esential sa iei, daca esti din Romania, domeniile .ro si apoi .com. “Daca cineva iti ia, ulterior, Japonia, de exemplu, iti permiti sa te lupti in instanta si sa pornesti un arbitraj la Geneva? In doua luni, de cele mai multe ori, daca domeniul tau are vechime, a fost inregistrat si a fost folosit, primesti o decizie favorabila”, explica Paul.
Chiar daca marca nu a fost inregistrata, castigi in instanta chiar si asa, insa procesul se poate intinde pe o perioada mult mai lunga – chiar ani.
Din pacate, ca in multe alte situatii, Romania este mult mai lenta. “La noi, un litigiu pe un domeniu dureaza peste un an, daca partea cealalta nu vine in instanta si nu se bate – practic, daca se judeca in lipsa. Daca astazi depui cerere la Tribunalul Bucuresti, primul termen il primesti in sase luni!”, spune el. Evident, exista cateva proceduri prin care poti accelera procesul – asa zisele ordonante presedintiale – procedura de urgenta, prin care dovedesti ca se incalca flagrant marca si exista risc iminent de pierderi mari. Atunci se poate cere registratarului national, in cazul nostru ROTLD, si se blocheaza domeniul concurentului care incalca marca.
Citeste si:
Un exemplu practic. Bricodepot a dorit sa se lanseze acum circa 2 ani cu Bricodepot.ro, insa o persoana fizica avea deja domeniul rezervat. “In situatia aceasta, am fortat sa ne dea numele inapoi. I-am pus in fata plangerea penala si, la vederea ei, a acceptat o suma modica de bani si a cedat-o de buna voie. Evident, si in instanta am fi castigat, insa asa a castigat si el o suma de bani si noi am castigat timp”.
Un alt exemplu practic. O companie care realizeaza soft-uri pentru taximetrie s-a lansat pe piata si s-a dezvoltat de-a lungul mai multor lumi. O persoana fizica a fost “pe faza” si, imediat dupa lansarea soft-ului, a inregistrat domeniul. Dupa doua luni, compania a cerut sa inregistreze acelasi domeniu si, in fata instantei, a castigat. Persoana fizica a pierdut si procesul, si marca. “Acest lucru a fost posibil pentru ca s-a dovedit ca acea persoana a inregistrat marca cu rea vointa, nefolosind-o. Era o practica veche, romaneasca, asta – inregistrarea marcilor unor bauturi faimoase, de exemplu, inainte de a intra in Romania. In toate aceste cazuri, astfel de persoane pierd in instanta”.
Citeste si:
Ce ar schimba la sistemul juridic din Romania
Paul Cosmovici are scoala internationala, in SUA si Elvetia, state unde procesele juridice sunt mult mai rapide si sunt specialisti pe orice domenii.
“In primul rand, as forma mult mai bine judecatori specializati pe IP. In prezent exista sectii de proprietate intelectuala, insa ei judeca, in paralel, si alte cauze. Nu sunt specializati exclusiv pe IP, asa ca nu au experienta exclusiva si invata mai mult doar din spete concrete.
Cum protejezi aplicatiile
Atunci cand vorbim de aplicatii mobile, partea de layout (practic grafica) se protejeaza ca interfata – ca tablouri. Codul sursa se protejeaza la ORDA, in Romania. “Multa lume care produce aplicatii nu se inregistreaza la ORDA (ceea ce este, de altfel, si ilegal – sunt si ceva amenzi aici), si nu depun nici soft-urile pentru inregistrare si protectie. Daca un angajat fuge cu codul sursa sau il trimite unui concurent, este foarte greu de dovedit apoi in instanta cine il avea primul. Si inregistrarea la ORDA este doar 100 si ceva de lei”, puncteaza specialistul.
Pe de alta parte, putine companii mici, independente, isi permit costurile unui litigiu pe software. In SUA, un astfel de proces poate costa circa 100.000 de dolari, in Europa pe software te poate duce la 50-60.000 de euro. Practic, numai companiile mari vor avea forta financiara necesara pentru a isi proteja drepturile. “Insa chiar si asa renteaza sa inregistrezi codul sursa la ORDA – arati unui potential investitor ca esti serios si ca ai parcurs ABC-ul protectiei”, subliniaza Paul.
Cat costa modificarea unei marci internationale?
Cu totii vedem rebranding-uri internationale majore. Se schimba un font, o litera, culoarea. Poate parea nesemnificativ – vezi rebranding-uri ale logo-urilor Google, Microsoft, IBM sau Intel, de exemplu.
“Un astfel de rebranding costa compania, in refacerea drepturilor juridice in toate statele lumii, sute de milioane de euro”, puncteaza Paul Cosmovici.
Avantajul Romaniei fata de Moldova sau Ucraina? Inca nu avem violenta armata cand vorbim de drepturi de proprietate intelectuala.
Dupa ce renunti la o marca, aceasta poate fi reinnoita si prelungita pe o perioada nedefinita, chiar daca nu mai este folosita activ de proprietar. Brevetele expira in 10 ani.
Problema contrafacerilor – unele branduri mari chiar o incurajeaza!
Ajungem si la un subiect destul de familiar romanilor – contrafacerile. Le cunoastem – de la parfumuri pana la haine si produse IT.
In mod deloc surprinzator, Romania este un taram fertil pentru contrafaceri; in mod surprinzator insa, unele sunt vrute chiar de branduri majore! Prin acceptarea/inchiderea ochilor in fata contrafacerilor, brandurile isi obisnuiesc piata.
“Cunosc cazuri de branduri foarte mari – nu dau nume -, care aduc in Romania intentionat produse contrafacute cu brandul lor lipit pe ele. Tigari proaste, haine proaste…lumea aude insa de ei, se obisnuiesc si intra apoi in magazine unde se vand produse originale si cumpara produse de calitate de acolo. Evident, riscul este ca obiectele contrafacute sa fie ATAT de proaste, incat de fapt sa dauneze, insa este un risc pe care multe si le asuma”. Oficial, evident, condamna aceste produse contrafacute.
Avantajul Romaniei fata de Moldova sau Ucraina? Inca nu avem violenta armata. Acolo, daca un brand major da in judecata persoana/persoanele care aduc in tarile respective brandurile contrafacute, evident, castiga, insa a doua zi poti afla ca GM-ul respectivului brand in tara aceea a fost impuscat mortal. Asa ca prefera sa nu se prea dea in judecata.
“Daca insa te uiti spre vestul Romaniei, acolo contrafacerea este condamnata si oprita – pe bune. Farmaceuticele au ajutat in acest sens si in Romania – s-a dus o lupta apriga in instanta privind medicamente contrafacute, se bateau giganti acolo, foarte dur, si acest lucru a mai educat si piata de la noi”.
Ce sfatuieste Paul Cosmovici daca te confrunti cu un brand al tau care are “echivalent” contrafacut pe piata? “Implica cat mai multe institutii de stat in acest proces – vorbeste cu Sanepid, OPC, trimite sesizari si notificari, subliniaza ca se risca viata copiilor, sanatatea lor. Trimite catre vreo 10 autoritati care au competenta. Pune-I pe toti la treaba, si atunci, sub presiunea lor, omul care aduce produse contrafacute se va orienta catre un produs concurent cu al tau”, zambeste Paul Cosmovici.
In sapte ani, sute de clienti internationali
A fi avocat pe drepul de proprietate intelectuala si a te extinde in doar cativa ani pe multiple piete internationale majore nu este un lucru simplu. Il intreb pe Paul cum a reusit.
“In primul rand, am fost educat afara – in SUA si Elvetia, asa ca acolo mi-au fost insusite anumite lucruri, cum ar fi seriozitatea mare si atentia la detalii, punctualitate si respectarea termenelor juridice. Apoi, desi operez din Elvetia, avand biroul in Bucuresti, am preturi mult mai competitive decat concurenta – in medie cu 25% mai bune. In al treilea rand, trebuie sa iti placa domeniul, sa iti placa meseria”.
Compania pe care o reprezinta angajeaza permanent juristi. “Ne intereseaza punctualitatea, seriozitatea, pasiunea. Daca vii cu background din scolile noastre unde se copiaza si eventual ai mai lucrat la alti avocati, nu ii primim. Practic, experienta anterioara in Romania reprezinta, deseori, un minus cand vine vorba de a angaja sau nu un om. Preferam sa ii luam de pe bancile scolii, ii resetam si modelam. Dupa jumatate de an iti cam dai seama daca are stofa, sau nu”.
Salariile pe dreptul de proprietate intelectuala, dar si in juridic per total, la privat, au crescut constant in ultimii ani – “ingrijorator de mult”, spune Paul Cosmovici. Programatorii sunt inca mai sus, per total, insa un avocat bun care aduce clienti noi, poate depasi salariul unui programator senior.
“Minusul industriei este faptul ca o data la 2-3 ani, pierdem cate un client mare sau isi micsoreaza volumul de contracte cu noi. Este natural, exista o ciclicitate cand lucrezi cu multinationale – deseori exista cicluri pe care acestia le repeta, angajeaza avocati in-house”.
Iei in calcul inregistrarea proprietatii intelectuale? De ce (nu) si in ce conditii? Te incurajam sa comentezi.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
