Ca să ajungi să ai rezultatele pe care ți le dorești în orice domeniu trebuie să ieși din zona de confort, să te autodepășești și să fii dispus să te schimbi și să înveți. Manuela Mărginean, Technical Team Lead at Raiffeisen Bank Romania, este exemplu viu pentru această afirmație, iar povestea spusă chiar de ea pentru wall-street.ro ne arată că poți ajunge în fruntea unei echipe de 20 de oameni, în cadrul uneia dintre cele mai mari bănci din România, chiar dacă pare că destinul tău te poartă în altă direcție.

Se descrie ca fiind o leoaică introvertită, norocoasă că a ajuns să lucreze într-o poziție din care coordonează o echipă întreagă de oameni. Sună puțin paradoxal pentru o persoană care spune că interacțiunea cu oamenii este un exercițiu care îi consumă bateriile, dar care dovedește prin munca ei că asta nu este un impediment și că este dispusă să renunțe la ceea ce face de dragul echipei și jobului pe care-l face.

Ne-a mărturisit că are un truc neașteptat pentru a se reface după zilele cele mai grele. Nu ne-am fi așteptat ca o „IT-istă” dintr-o bancă să aibă astfel de metodă de a se deconecta, de a da stresul la o parte, dar Manuela este exemplul perfect că oamenii pot ieși complet din tiparele a ceea ce știm sau credem că știm despre oameni.

Privită de la distanță, dacă ni s-ar spune că stăm de vorbă cu o tânără din Ardeal, care spune că este introvertită și care lucrează într-un departament de IT dintr-o bancă, tipologia clasică ne-ar „obliga” să o descriem pe Manuela ca pe o fată retrasă, care stă toată ziua cu nasul într-un monitor și care ar căuta să reducă la minimum necesar interacțiunea cu cei din jurul ei.

Ei bine, nu.

Ceea ce ești, poate fi contrazis de ceea ce faci

Pare mai mult decât dispusă să iasă din tipologie și, ceea ce este cel mai important, este dispusă să iasă din zona ei de confort, zona în care devenim de cele mai multe ori prizonieri și care nu ne lasă să progresăm. Mai mult, este dispusă să se schimbe pentru a progresa.

Pe cât se „laudă” că este o fire retrasă, Manuela Mărginean iese în fiecare zi din zona ei de confort și conduce o echipă de 20 de oameni, despre care ne spune că-i simte foarte apropiați, cu care încearcă să creeze o echipă, o familie, amintiri frumoase, dar și produse care să fie utile clienților Raiffeisen.

Apoi, se mândrește că este ardeleancă, dar râde când spune că lumea nu recunoaște tipicul ardelenesc în felul ei de a fi și de a vorbi. Parcursul profesional și personal au adus-o la București, așa că și-a schimbat mult ritmul.

După mai mulți ani petrecuți în zona aceasta de sud a României, mi-am dat seama cât de lenți suntem în Ardeal”, ne mărturisește ea amuzată.

„Mi-am pierdut ritmul de ardeleancă. Pe parcurs, am descoperit că, dacă vrei să progresezi, trebuie să te adaptezi, chiar și să-ți schimbi ritmul în care lucrezi. Acum, de multe ori când mă întorc acasă, parcă nu mă mai regăsesc. Mi se pare că este totul prea lent. Nu m-aș mai putea întoarce la ritmul ardelenesc”.

Cum spuneam, Manuela se prezintă într-un fel, dar modul ei de a acționa contrazice așteptările convenționale. Dar asta a venit ca rezultatul dorinței sale de a progresa și de a face lucrurile care-i aduc rezultatele pe care dorește să le înregistreze. Un efort care a adus-o în fruntea unei echipe esențiale din cadrul uneia dintre cele mai mari bănci din România.

Nu te-ai gândi, după descrierea ei, că ar fi trebuit să ajungă în această poziție, dar Manuela a arătat că orice este posibil, dacă ești dispus să dai mai mult de la tine, să muncești.

Spune că a învățat din experiența proprie cu „șefii”, pe care i-a avut, cum să se comporte, la rândul ei, cu cei care o urmează în echipa pe care o coordonează acum în cadrul băncii Raiffeisen.

Cu se se ocupă echipa pe care o conduce Manuela

Și are în spate o echipă care se ocupă de unele dintre cele mai importante componente tehnologice ale băncii. Deși munca de zi cu zi a echipei sale este mult mai vizibilă în interiorul băncii, impactul asupra clientului final este uriaș.

„Noi îi ajutăm mai degrabă pe colegii noștri din celelalte departamente să-i ajute pe clienții băncii”, ne descrie Manuela aportul echipei sale. „Ce fac eu acum este mai simplu de explicat, ce fac colegii mei este ceva mai complex. Sunt câteva aplicații și sisteme care, deși nu sunt vizibile pentru clienții finali, sunt extrem de importante pentru alte componente ale activității băncii. Printre acestea se află și partea de comisionare pentru orice tranzacție în lei”.

Fără calculul comisioanelor, nicio tranzacție în lei nu ar putea fi posibilă la Raiffeisen. Plățile nu ar fi efectuate, angajații unor firme ar putea să nu-și poată primi salariile virate în lei de către angajator, poate nici plata unui credit în lei.

„Dacă nu a fost calculat corect comisionul unei tranzacții în lei, să știți că noi suntem de vină”, ne dezvăluie amuzată Manuela.

De asemenea, de munca ei și a echipei pe care o conduce din departamentul tehnic al băncii Raiffeisen depinde și configurarea limitelor de tranzacționare.

Dacă îți dorești să-ți cumperi o mașină sau un apartament, va trebui să suni în call-center să ți se mărească limita pentru a efectua o tranzacție mult mai mare. Colegii mei sunt cei care au creat aplicația care permite ajustarea acestor limite”, ne-a mai spus ea.

Prin urmare, o parte importantă din activitatea băncii Raiffeisen stă în responsabilitatea Manuelei și echipei sale.

Totul a început cu visul de a deveni avocat

Știe că este o responsabilitate mare care pică pe umerii ei și ai colegilor din echipă, dar nu ne-a lăsat nicio clipă să vedem vreo ezitare în asumarea responsabilității pe care o are în fiecare zi. Ne arată chiar un curaj aparte din partea fetei din Bistrița, care, la începutul anilor 2000, nici nu visa că va ajunge să lucreze într-o bancă.

Eu am vrut inițial să mă fac avocat. Chiar am dat și am și intrat la Drept, la Babeș Bolyai, în Cluj”, se amuză ea. „Părea că ar fi fost alegerea cea mai bună la vremea aceea pentru a ajunge într-o profesie care să producă bani, dar am descoperit destul de repede că era un alt domeniu mult mai interesant la puțin timp după ce am început facultatea”.

După ce a început cursurile la Drept, a descoperit IT-ul, și, încurajată de anturajul de la acea vreme, s-a încumetat să se apuce de informatică.

„A fost o chestiune contextuală. De obicei, îmi place să cred că sunt o persoană care se gândește foarte mult la ceea ce are de făcut, care are tendința să cântărească toate aspectele și să facă o alegere, dar am ales să mă înscriu și la facultatea de Matematică și Informatică. În primul an a fost mai greu, pentru că am încercat să le duc în paralel. În anul doi, mi-am dat seama că trebuie să fac o alegere și am înghețat studiile la drept, în ideea că poate o să le reiau, dar am ales și am rămas cu IT-ul.

Mi s-a părut că este domeniul în care, dacă îți dorești și muncești, ai toate șansele să crești și să te dezvolți. În domeniul Dreptului, în anul 2000, se auzeau multe povești, așa că, analizându-mi bine opțiunile, am decis că este mult mai potrivit să aleg domeniul IT”, ne-a mai povestit Manuela Mărginean.

Se laudă că a prins perioada de «Vest Sălbatic» a IT-ului din România, când nu știa mai nimeni cu ce se mânca, dar efervescența creată în această piață de intrarea mai multor companii străine în România și care căutau oamenii talentați pe piața locală, dar și faptul că avea prieteni care se angajaseră ca dezvoltatori de software, i-au alimentat și mai mult dorința și curajul Manuelei de a o lua pe drumul IT-ului.

În anul patru de facultate a găsit și primul job serios, în cadrul unui mic start-up românesc, pe numele lui Neogen, o companie care avea să devină foarte cunoscută printr-un „mic site”, cu numele Best-Jobs.

Încă nu avea un obiectiv în ceea ce privea dezvoltarea ei profesională, deoarece obiectivul ei principal la acea vreme era să-și „plătească singură abonamentul de mobil”.

Îmi era jenă să le cer alor mei bani pentru abonamentul de mobil. Adică, voiam să fiu independentă din punct de vedere financiar. Am găsit un anunț într-un ziar, iar poziția pentru angajare era mai degrabă pe zona de suport și call-center.

Am avut norocul de a fi parte dintr-o firmă care se afla la început și să văd cum se dezvoltă. Am început de la o echipă restrânsă, care ar fi putut încăpea în două apartamente de bloc, dar, când am plecat eu de la Neogen, compania avea deja sedii în 2 sau 3 țări și undeva între 100 și 150 de oameni”, ne-a mai spus Manuela.

Drumul către București a trecut prin Târgu Mureș

Cariera la Neogen a însemna și mutarea Manuelei din Cluj-Napoca la Târgu Mureș, unde avea să locuiască până în 2006. După experiența de la Neogen, pe care o descrie ca fiind esențială pentru evoluția ei în domeniu, din motive personale, adică dorindu-și să ajungă în București, a decis că trebuie să facă o nouă schimbare.

Lucrurile mergeau foarte bine în cadrul Neogen. Deși începuse „de jos”, cum ne spune ea, de pe o poziție de suport, când a plecat de la Neogen era team-leader în cadrul unei echipe din zona de dezvoltare software, care se ocupa de buna funcționare a sistemelor de care se ocupa.

Dar pentru că și-a dorit să ajungă la București, a renunțat la poziția de team-leader din cadrul unei companii care creștea din ce în ce mai mult. În 2006 a ales să meargă în altă companie, de unde a luat-o din nou, oarecum, de la capăt, de pe o poziție de junior.

Elementul cel mai important la noul job și în noua companie din cariera Manuelei a fost acela că aici a intrat pentru prima oară în contact cu ceea ce însemna zona de tehnologie pentru industria bancară. A fost portița care a adus-o către jobul pe care-l are astăzi.

În 2010 ajungea la Raiffeisen, după ce a fost recrutată chiar de bancă. A primit oferta într-un moment în care se simțea bine la compania la care lucra, așa că nu-și căuta o altă variantă, dar când a fost contactată de cei de la bancă a simțit că nu o poate refuza.

Doar 3 ani mai târziu avea să fie numită team-leader, iar anul viitor va împlini 10 ani de când este pe această poziție. Nici ei nu vine să creadă că se apropie de această bornă importantă.

Se amuză că, după atâta timp, încă mai întâlnește persoane din anturajul ei care o confundă cu un bancher.

Da, încă mi se întâmplă” ne povestește râzând Manuela. „Chiar anul trecut mă întreba cineva dacă îl pot ajuta să-și ia un credit. I-am spus: «Din păcate, nu mă pot ajuta nici pe mine». Există impresia asta că, dacă lucrezi într-o bancă, ai acces și la bani. Așa că i-am spus că: «Nu te pot ajuta cu creditul, dar să știi că aplicația făcută de mine este cea care-ți dă banii». Într-adevăr, mulți încă nu înțeleg cum vine treaba asta cu IT-ul în zona bancară.

Ne mărturisește că și-a găsit locul la Raiffeisen, că face parte dintr-o echipă frumoasă și că, la rândul ei, are șefi care sunt mai mult decât înțelegători. Chiar ne-a povestit despre punerea în scenă a unei mici „piese de teatru”, în urmă cu câțiva ani, într-o zi de genul „porților deschise”, în care echipa ei arătat, cu ajutorul acestei piese, cum funcționează punerea în aplicare a unei idei. Ideea era de a construi o piramidă, care, după ce toți actorii implicați și-au dat cu părerea, produsul final nu mai arăta a piramidă, ci a ceva greu de descris.

A fost o piesă care i-a amuzat inclusiv pe cei din board-ul director, care au înțeles că unele lucruri trebuie lăsate pe mâna specialiștilor ca să meargă bine.

Cum îi încurajează pe alții să se alăture echipei Raiffeisen

Ținând cont de deschiderea șefilor mai mari, de atmosfera de la locul de muncă, de pozițiile pe care poți lucra în cadrul departamentului tehnic, Manuela Mărginean afirmă cu tărie că departamentul de IT al Raiffeisen este locul în care poți crește și în care te poți simți bine. Să-ți faci munca așa cum poți mai bine, astfel încât să nu simți presiunea care să te împiedice să fii productiv.

Evident, sunt și zile mai încărcate, dar nu-ți poate promite nimeni că vei avea un job în care doar te vei relaxa.

Partea bună, ne spune Manuela, este că jobul este job, iar viața personală este viața personală. Cu excepția cazurilor de forță majoră, nu trebuie să stai cu grija că te va bate cineva la cap atunci când ești acasă.

De altfel, Manuela ne spune că-i place și că are timp să călătorească alături de soțul ei. Dacă nu călătorește, merge acasă și, ca să se deconecteze complet, se apucă de croșetat ceva. Evident, este o activitate neașteptată, pe care nu am fi anticipat-o, ținând cont de toate cele de mai sus, așa că am fost luați prin surprindere de metoda de relaxare a Manuelei.

Recunoaște, însă, că, de cele mai multe ori, își scoate nasul din calculatorul de la muncă, doar ca să se instaleze din nou la calculator când ajunge acasă. Partea pozitivă este că, o face pentru a se relaxa.

Sursa foto: Manuela Mărginean

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Adrian Ungureanu
Venit în Capitală în 2007, ca orice copil de provincie cu tolba plină de vise, primul fiind acela de a deveni comentator sportiv - următorul Cristian Țopescu - Adrian a ales să-și înceapă cariera de jurnalist scriind în presă. Deși era abia în al doilea an la Facultatea de Jurnalism , Adrian și-a găsit un loc de muncă la ziarul ” Curierul Național ”. A realizat abia la interviul de angajare că nu mai există departament de sport la ziar, dar asta...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea IT & C »



Setari Cookie-uri