Anul 2012 va fi caracterizat de fluctuatii mari ale pretului petrolului si implicit de o crestere a volatilitatii cotatiei pentru acest produs.
Exista o serie de aprcieri cu privire la impactul actualei situatii din Iran asupra variatiei pretului titeiului, comparativ de exemplu, cu ce s-a intamplat anul trecut cu pretul titeiului in urma evenimentelor din Egipt si Libia. Cresterea pretului in acest an ar putea fi mult mai mare daca se va ajunge la o escaladare a situatiei din zona Golfului Persic. Iranul este dupa Arabia Saudita, al doilea stat ca importanta din cadrul OPEC. Prin pozitionarea sa geografica, acesta joaca un rol strategic in regiune, avand deschidere foarte mare la Golful Persic dar si la Golful Oman si la Marea Arabiei. Iranul dispune de cea mai numereroasa forta militara din zona, incomparabil mai bine pregatita si mai tehnologizata decat cea a Libiei.
Escaladarea tensiunilor din golf a urmat refuzului Iranului de a pune capat programului sau de cercetare nucleara. Dupa cum se cunoaste, Teheranul a inceput sa fie supus treptat unei serii de embargouri din partea SUA, culminand anul trecut cu decizia UE de a stopa importurile de petrol iranian, incepand cu 1 iulie 2012. Replica Iranului nu s-a lasat asteptata, acesta amenintand cu inchiderea stramtorii Ormuz, cale maritima prin care trec 20% din exportul mondial de titei. In parlamentul iranian se dezbate chiar si o lege prin care statul poate stopa imediat exporturile de titei catre Europa.
Trebuie mentionat ca cel mai mare cumparator al petrolului iranian este China, cu 22%, urmata de tarile din Europa, cu 20%, India 16%, Japonia 17%, etc. UE a stabilit data de 1 iulie 2012 pentru incetarea importurilor de titei din Iran, bazandu-se pe faptul ca pana la acea data, productia si implicit exportul aurului negru din Libia ar putea reveni la cotele normale, de dinaintea izbucnirii conflictului. Arabia Saudita s-a aratat disponibila a isi mari capacitatea de productie pentru inlocuirea exporturilor iraniene de petrol catre Europa. Arabia Saudita este primul exportator mondial de titei si singurul stat capabil sa isi sporeasca rapid productia de petrol pentru a evita o explozie a preturilor din piata. Nu trebuie insa sa uitam ca Arabia Saudita se afla in zona Golfului Persic, foarte aproape de Iran. Mai mult, SUA au declarat ca vor mentine deschisa stramtoarea Ormuz prin orice mijloace si… cu orice cost. In acelasi timp SUA au impus sanctiuni impotriva Bancii Centrale a Iranului si probabil, in scurt timp, vor urma si sanctiunile asupra companiilor maritime ale acestei tari.
China si Rusia vor fi marii beneficiari ai acestei situatii tensionate. Din doua motive: 1. cresterea pretului (China ar trebui sa cumpere mai scump si totodata ar trebui sa-si gaseasca rapid noi surse de aprovizionare), 2. Rusia va profita probabil si ea prin marirea livrarilor catre Europa, la preturi mari.
Iranul va continua sa livreze acelasi volum de petrol, doar ca acesta va pleca catre China, care va ramane cel mai important client al sau si va fi in masura sa negocieze un pret considerabil mai mic. Pentru China, este aproape imposibil sa renunte la petrolul iranian, in contextul actual.
Fondul Monetar International a estimat ca in cazul unei intreruperi totale a aprovizionarii Europei cu petrol iranian, pretul ar putea creste cu 20-30%. Daca aceasta estimare este corecta, si pretul ar creste numai cu 20%. Practic statul iranian ar incasa intr-adevar cu… 4% mai putin decat in prezent, in conditiile diminuarii exporturilor sale cu 20%. Daca cresterea cotatiilor ar fi de 30%, in conditiile in care Iranul ar exporta numai 80% din cat exporta in prezent, incasarile sale ar creste!
Situatia economica la nivel mondial este un alt factor care va influenta puternic pretul titeiului. Europa este amenintata cu o noua recesiune si unele state europene se confrunta la ora actuala cu mari probleme ale deficitului bugetar. Grecia este din nou, la ora actuala, la un pas de a intra in incapacitate de plata. Italia are o scadenta uriasa in luna februarie de 62 miliarde de euro din bondurie emise si in luna martie de 52 miliarde euro. Costul inlocuirii acestori bonduri care vin la scadenta constituie o problema semnificativa. CDS-urile Portugaliei arata ca ar exista 71 % sanse ca tara sa intre in incapacitate de plata. La inceputul anului, agentia Standard & Poor’s a a scazut rating-ul pentru o serie de state si mari banci europene, iar la finalul lunii ianuarie, Fitch a scazut la randul ei rating-ul pentru Italia, Spania si Belgia. Paradoxal, desi bursele au inregistrat usoare scaderi in urma ambelor actiuni, moneda europeana s-a intarit fata de moneda americana, iar explicatia a fost ca piata s-a asteptat la scaderi de rating mai substantiale!
Cresterea economica determina apetitul pentru titei. SUA si China sunt responsabile pentru o treime din consumul mondial de titei. O serie de indicatori economici pozitivi ai acestor doua economii s-au resimtit in ultima jumatatea a anului trecut.
In SUA se discuta despre lansarea unui nou program QE3, program care, daca va fi implementat, ar putea duce la deprecierea monedei americane si la cresterea pretului la materii prime, in primavara acestui an.
In ultima perioada se observa o decorelare a situatiei fata de aceeasi perioada a anului trecut, cand atat economia din SUA cat si economia europeana se confruntau cu mari probleme. In prezent, zona euro este amenintata cu o noua recesiune in timp ce economia americana a intrat intr-o usoara crestere. Acest lucru se observa si din evolutia raportului euro/usd, in ultima perioada existand o intarire puternica a monedei americane in raport cu moneda euro.
In acelasi timp, liderii UE nu pot aproba cel de al doilea acord de finantare externa al Greciei, de 130 miliarde euro, daca Atena nu va ajunge la un consens cu creditorii privati.
Problema este ca, in contextul mondial actual, putem asista oricand la producerea unui eveniment major, cu implicatii foarte mari asupra economiei mondiale si implicit asupra pretului titeiului. De exemplu: intrarea in incapacitate de plata a Greciei sau a altui stat european, vor duce la deprecierea masiva a monedei europene si la scaderea burselor, miscare care va duce automat la scaderea pretului titeiului. Credem ca, in cazul acestui scenariu este putin probabil ca pretul titeiului sa coboare sub nivelul de 100 dolari/baril pentru titeiul de tip Brent.
O serie de state europene au implementat sau sunt in curs de implementare a unor masuri de austeritate si astfel este, cel putin teoretic, aproape imposibil ca acestea sa aiba crestere economica in viitorul apropiat.
Doar o corelare de evenimente majore poate avea ca efect o crestere spectaculoasa a pretului la titei. Probabilitatea ca acest lucru sa se intample in lunile urmatoare este destul de mare.
Posibilitatea agravarii situatiei din zona golfului este deja luata in calcul si acest lucru se poate observa deja din faptul ca pretul primei platite pentru cumpararea unei optiuni de tip call de Brent, cu preturi de exercitare mult peste piata (circa 125-130 dolari/ baril) aproape s-a dublat fata de acum doua luni, in conditiile in care pretul Brent-ului in piata internationala a ramas acelasi.
Nu trebuie sa uitam nici situatia din Siria, tara care - in opinia unor analisti - se afla in pragul unui razboi civil si care, desi nu are un aport in productia si exportul de titei, se afla in Orientul Apropiat.
Daca in ultimii doi ani am avut o corelatie intre pietele bursiere, valutare si pretul titeiului, corelatie pe baza careia se puteau face niste previziuni cat de cat rezonabile pentru pretul titeiului, in ultimile patru luni am asistat la momente cand aceste piete au fost total decorelate.
Daca luam ca reper indicele bursei americane S&P, orice crestere sau scadere mare a acestui indice era urmata in proportie de 60-70% de aceeasi miscare in pretul titeiului. Orice depreciere o monedei americane era urmata de o crestere a cotatiei titeiului, aprecierea monedei americane ducea la o scadere a pretului Brent-ului.
Paradoxal sau nu, in ultimile doua luni am avut o apreciere masiva a dolarului american, o crestere a indicilor bursieri americani si un pret al titeiului in usoara crestere. Pretul a stagnat intre 108 si 113 dolari/baril, stagnare care a avut loc in conditiile in care moneda europeana s-a depreciat fata de dolarul american cu aproape 8% de la 1,36 pana la 1,26, iar indicele S&P a crescut cu aproape 7% de la 1240 la 1330. Daca corelam cu variatia monedei americane, pretul titeiului ar fi trebuit sa scada (exista teoria, care s-a confirmat in cele mai multe situatii, ca un dolar scump duce la o scadere a pretului al titei), daca facem insa o corelatie cu fluctuatia indicelui S&P si situatia din zona golfului, pretul ar fi trebuit sa creasca mult mai mult. Si pretul petrolului de tip Brent ramane totusi… stabil, in zona valorii de 110 dolari/baril, de aproape o luna de zile!
Din analiza tehnica a graficului evolutiei cotatiei petrolului de tip Brent (vezi grafic), se poate observa ca in ultimele patru luni, cotatia a atins 3 valori de maxim, dar s-a mentinut intr-un usor trend descrescator (se observa prin unirea valorilor de maxim intre punctele A, C si E) in timp ce, cele doua valori de minim atinse, se afla intr-un usor trend ascendent (se oberva prin unirea valorilor de minim intre punctele B si D).
Daca la ultima crestere majora intre punctele D si E aplicam o analiza tehnica de tip Fibonacci, se observa ca in zona de 110 – 110,25 dolari /baril, in care cotatia a avut si are suport puternic, pretul nu a inchis sub aceast palier in nici o sedinta de tranzactionare. Pretul nu a putut sa confirme o scadere mai mare de 38% din cresterea avuta intre minima D si maxima E. Tehnic, atata timp cat cotatia se mentine peste zona de 110 – 110,25 dolari/ baril, si pretul nu se inchide cateva zile succesiv sub aceasta zona, exista un potential de crestere spre 115 dolari/ baril. Daca acest nou posibil maxim va fi peste valoarea de 115, vom avea confirmarea ca preturile au intrat intr-un trend crescator major.
Daca consideram ultima valoare de maxim atinsa in punctul E, se observa ca pretul din acel moment s-a aflat intr-un trend descendent pana in zona valorii de 110 dolari/baril, zona in care ne aflam in acest moment, zona pe care o putem considera ca pe o consolidare pentru o noua crestere!
Tot din analiza tehnica reiese ca mai jos de zona 110 – 110,25, cotatia are cateva zone puternice de suport in 108.70, 107,20 si 105 dolari/baril.
Ramanem in continuare la parerea ca media pretului la Brent pentru acest an va ramane peste valoarea de 100 dolari/baril. Nu este imposibil ca pretul sa si scada si sa ajunga sub acest nivel. Care ar fi evolutia pretului daca nu am avea tensiunile din zona Golfului Persic? Reprezentantii tarilor membre OPEC au declarat de nenumarate ori in decursul anului trecut ca un pret pentru Brent peste nivelul de 100 dolari/ baril este un pret de echilibru care reflecta cererea si oferta iar piata este perfect echilibrata. Mai mult, constructia bugetelor economice ale multor state exportatoare de petrol a luat in calcul un pret de minim 100 dolari/ baril pentru Brent.
(grafic in anexa)
.jpg)
Analiza de Dan Berendel, proprietar al MASTER CHEM OIL
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
