1. Criza financiara din Grecia
Grecia a devenit epicentrul crizei datoriilor din Europa dupa implozia Wall Street din 2008, iar odata cu 2010 se indrepta cu pasi repezi catre un faliment national. Panica declansata de aceasta previziune, corelata cu slabiciunea guvernelor elene care s-au tot perindat prin Grecia de la startul crizei datoriilor, a dus la conturarea unor scenarii apocaliptice din punct de vedere financiar, similare cu Marea Depresiune din 1930 sau chiar mai rau.
Pentru a evita o calamitate financiara, asa-numita Troika, formata din BCE, FMi si CE, dar influentata puternic de Germania, a furnizat doua planuri de salvare pentru Grecia, in valoare totala de 240 de miliarde de euro. Acestea au venit insa cu o multime de conditii de austeritate, care implicau taieri substantiale de buget si cresteri uriase de taxe, fapt ce a starnit deseori nemultumirea populatiei si cozi interminabile la bancomate. Acesti bani ar fi trebuit sa ofere timp Greciei de a isi stabiliza finantele si de a calma pietele de teama unui Grexit.
Cu toate acestea problemele Greciei nu au disparut, iar somajul a urcat la 25%. Alegerile legislative care au avut loc pe 20 septembrie anul curent in Grecia au reprezentat astfel un moment simbolic din doua puncte de vedere: un plebiscit pentru un prim-ministru demisionar, Alexis Tsipras, si un al treilea program de salvare de 86 de miliarde de euro convenit cu creditorii internationali. Ultimul punct reprezinta chiar o problema, avand in vedere ca datoria greceasca este nesustenabila fara indoiala. Luand in considerare si al treilea program, ajunge la 200% din PIB. Problema care se pune nu este daca, ci cum va avea loc reprofilarea datoriei.
Sursa foto: Kostas Koutsaftikis / Shutterstock
2. Impasul Rusiei cu Occidentul
Impasul dintre Rusia si Occidentul condus de Statele Unite este din nou, dupa era Razboiului Rece, foarte inflamabil. Asistam la o noua inclestare a vointei politice de trasare a sferelor de influenta geopolitica, intre o aspiratie hegemonica si una de conservare bipolara a lumii cu tot dinadinsul, in care statele de frontiera, precum Romania, desi sunt doar niste pioni pe tabla de joc, atat economic cat si militar, rolul trasat de urmat de catre marile puteri sunt de maxima impotanta geostrategica. Pornind de la extinderea granitelor NATO in est spre Rusia, Primvara Araba si "anexarea" Crimeei dupa factorul Maidan, spatiul de confruntare intre marile puteri si satelitii acestora si-a mutat epicentrul in Orientul Mijlociu.
Aici, intre intentia Statelor Unite, alaturi de tarile fanion din regiune, de a reorganiza politic Orientul Mijlociu si incapatanarea Moscovei de a sustine regimul Assad nu reprezinta nici pe departe o confruntare intre nou si vechi, ci dupa serveste mai bine. Este un joc strategic, dar cinic in acelasi timp. Aparent calmi, ca intotdeauna, diplomatii americani par sa nu dea mare atentie miscarilor Rusiei. Chinezii poate ca sunt buni la arte martiale, iar rusii, niste genii la sah, dar cand vine vorba de poker, nu prea poti sa invingi cu logica bruta acel cowboy cu chip de "poker face".
Sursa foto: ID1974 / Shutterstock.com
3. "Fragilitatea" economica a Chinei
China pare sa ramana un atern mister mai ales pentru analistii si strategii occidentali care au fost crescuti din fasa cu banci centrale si decidenti politici usor de deslusit. Starea de confuzie cu privire la China persista, desi s-a vorbit deseori despre China ca trecand printr-o "implozie", in urma unei incetiniri serioase a pietei rezidentiale si a volatilitatii excesive a pietei de capital. Economia chineza sufera in mod clar de un acces de slabiciune si, dupa o perioada de intarire agravata a valutei, China vrea acum sa aiba parte de actiune in razboaiele valutelor care au trecut prin devalorizari in serie in toata lumea inca de la criza financiara mondiala incoace.
Conform unui raport de la McKinsey, citat de Saxo Bank, ponderea datoriei totale a Chinei in PIB este 282%. Este mult, dar este relativ acelasi nivel cu cele intalnite la alte natiuni importante. Ponderea datoriei Japoniei in PIB este 517%, iar a Spaniei este 401%. Cresterea nominala a PIB-ului Chinei depaseste cu usurinta pretul datoriei, iar economiile interne brute ale tarii, de 49.9% din PIB, furnizeaza o sursa profunda si stabila pentru finantarea autoritatilor chineze. Raportul McKinsey are dreptate cand indica faptul ca "rapiditatea cresterii in datorie este ingrijoratoare", dar aici trebuie sa spunem si faptul ca China se maturizeaza si se afla la un moment diferit in ciclul sau socio-economic in comparatie cu pietele dezvoltate. In esenta, acest lucru inseamna "investitii inainte de profit", iar vestea buna este ca in perioada 2008 - 2010, China doar a cheltuit mai multi bani. Acum, totusi, isi deschide pietele, mai arata Saxo Bank.
Sursa foto: TonyV3112 / Shutterstock
4. Acordul dintre Statele Unite si Iran
Pentru Iran, sanctiunile aspre aplicate din 2012 au schilodit economia si i-au stirbit permanent din dominatia regionala in Orientul Mijlociu, comparativ cu Israelul, Arabia Saudita si alte state din Golf. Potrivit Agentiei Internationale pentru Energie (AIE), Iranul produce 2,87 milioane de barili de petrol pe zi (iulie 2015), iar cea mai optimista cifra ar fi de 3,4-3,6 milioane de barili/zi pana in Q2 2016. Aceasta potentiala noua sursa de petrol ar putea duce preturile sub 40$/baril (WTI), ceea ce face ca piata de titei sa intre in defensiva, potrivit unei analize Saxo Bank.
Preturile scazute la petrol vor afecta negativ activitatea din regiune, iar guvernele se vor afla sub presiune, deoarece vor fi nevoite sa creeze locuri de munca si business si in afara industriei petroliere. Trebuie sa intelegem ca, pana cand Iranul se va conforma tuturor cerintelor din acord, vom intra in al doilea trimestru din 2016. Mai mult, ridicarea sanctiunilor nu inseamna automat ca Iranul va putea exporta titei in intreaga lume din ziua intai, dupa ce accesul Teheranului la capital si investitii in industria petroliera a fost semnificativ restrans. Guvernul iranian estimeaza ca are nevoie de 200 de miliarde de dolari investiti in petrol si gaze pana in 2020.
E imposibil si putin naiv sa nu analizam si un potential esec al acestui acord geopolitic. Acest acord vine in momentul in care SUA devine independenta energetic, de unde si temerea ca SUA se va implica mai putin in zona, militar si strategic. Daca toata negocierea se va dovedi a fi o strategie de tip "un pas inainte, doi inapoi", atunci nu va fi rau doar pentru Iran, ci pentru toata regiunea, atat economic, cat si din punct de vedere al stabilitatii, potrivit Saxo Bank.
5. Conflictul din Siria
Presedintele francez Francois Hollande incearca de la atentatele teroriste din Paris sa puna pe picioare o mare coalitie globala in lupta impotriva gruparii jihadiste sunite Statul Islamic (SI), ce ocupa teritorii importante din Siria si Iraq si care a revendicat acele atacuri. Este vorba, spunea Francois Hollande, despre "a ne uni fortele" si de a forma "o unica si mare coalitie" impotriva gruparii Statul Islamic. Mai mult, Franta vrea sa obtina si sustinerea Rusiei in cadrul acestei "mari coalitii", desi i-a reprosat in mod continuu ca il sustine pe Bashar al-Assad si ca isi concentreaza atacurile aeriene asupra gruparilor rebele, crutand pozitiile organizatiei Statul Islamic.
Alta schimbare de ton notabila in pozitia franceza consta in faptul ca Parisul nu mai este adeptul unei pozitii de tipul "nici-nici" - nici al-Assad, nici Statul Islamic -, aparata mult timp de diplomatia franceza. Bashar al-Assad "nu poate constitui iesirea din conflictul sirian", insa "inamicul nostru este Daech (acronimul arab pentru Statul Islamic)", a subliniat Francois Hollande.
Ceea ce se pierde din vedere este faptul ca actualul conflict din Siria a devenit unul global. In Europa, asaltul imigrantilor din Siria, Iraq, Afganistan si Nord-Estul Africii va deveni cu timpul o povara economica extraordinara, pentru europenii obisnuiti din tari precum Suedia sau Germania, unde cancelarul Angela Merkel a anuntat o sindrofie a cheltuielilor de pana la sase miliarde de euro, in beneficii pentru imigranti. Esecul statelor europene va provoca mania imigrantilor ale caror asteptari vor fi imposibil de indeplinit, iar atentatele de la Paris au demonstrat ca sunt teroristi si criminali de razboi care s-au fost furisat cu masele de imigranti economici si care vor continua sa provoace mari tragedii.
Sursa foto: arenysam / Shutterstock.com
Sursa foto: Twin Design / Shutterstock
