Un articol din luna septembrie, aparut in The Washington Post, evidentia modul in care Statele Unite au utilizat cu succes avioanele de vanatoare pentru a ataca potentiale tinte teroriste in numai putin de sase tari, in doar doua zile, din Asia si Orientul Mijlociu si pana in Africa. Respectivele tari au mai fost atacate si inainte, dar convergenta acestor lovituri, pe atat de multe fronturi si intr-o perioada scurta de timp au servit drept un memento al razboaielor permanente duse de Statele Unite si care persista si in ultimele zile ale Administratiei Obama si, pe care, viitorul presedinte american cu siguranta le va mosteni.

Cele sase tari erau Iraq, Siria, Libia, Yemen, Afganistan si Somalia, in cazul carora oficialii de la Pentagon citati, laudau capacitatea SUA de a angaja "tinte multiple", oriunde in lume, in ceea ce a devenit un "razboi permanent", "o realitate nefericita a amenintarii teroriste de astazi". Articolul din Washington Post nu mentiona insa ca Statele Unite nu se afla in prezent in razboi declarat cu nici una dintre tarile mentionate mai sus.

De asemenea, interesul SUA de a se angaja intr-un razboi fara limite si fara sfarsit pe diferite fronturi, nu a fost descris in articol, asa cum se intampla deseori, in pofida opozitiei populare si perceptiei largi ca interventiile militare americane ar fi deloc eficiente sau chiar daunatoare imaginii tarii. Cu toate acestea, desi am asistat poate la cea mai odioasa campanie electorala din istoria SUA, s-a pus de prea putine ori in discutie problema conflictelor "permanente" in care America este implicata, de prea multa vreme.

Atat Hillary Clinton cat si Donald Trump dau de inteles ca impartasesc pana la un anumit punct consensul politic dominant de la Washington potrivit caruia relatiile externe pot deveni uneori "pline de cruzime", dar constituie un pret pe care cineva aflat la putere ar trebui sa fie pregatit sa il "plateasca". De exemplu, Hillary Clinton este cunoscuta pentru reactia sa la uciderea brutala a lui Muammar Gaddafi, fost conducator al Libiei intre 1969 si 2011: "Am venit, am vazut, a murit.". De asemenea, Madeleine Albright, unul dintre actualii consilieri ai lui Clinton, declara in 1996 ca moartea a 500.000 de copii irakieni din cauza sanctiunilor impuse impotriva lui Saddam a fost un sacrificiu care "a meritat".

Astfel, devine important sa trecem in revista cateva dintre lucrurile pe care atat Donald Trump, cat si Hillary Clinton le-ar putea pune in aplicare in ceea ce priveste politica externa a SUA dupa alegeri.

Hillary Clinton are "alergie" la Rusia

In calitate de secretar de Stat, Hillary Clinton a considerat intotdeauna o criza externa drept o oportunitate de a utiliza masuri agresive, invaluite cu atentie intr-un "interventionism liberal" umanitar, pentru a cauta o rezolutie, in reflectarea consensului neoconservator de la Washington pe politica externa.

Spre deosebire de Donald Trump, candidatul democrat si oamenii din jurul sau cred cu tarie in rolul de lider al Statelor Unite la nivel global si imbratiseaza propria lor definitie cu privire la exceptionalismul american. Atuul lui Hillary Clinton este ca ea ar fi un presedinte extrem de pro-activ in politica externa, cu o animozitate special indreptata impotriva Rusiei. Ramane de vazut daca va comite aceleasi greseli precum a facut in cazul Benghazi, in Libia. Hillary Clinton ar beneficia, de asemenea, de o redusa opozitie in Congres si de o sustinere intensa a politicilor sale externe din partea grupurilor importante de presa, in fata amenintarilor care vin dinspre Rusia, Iran si China.

Hillary Clinton considera, totodata, ca presedintele Siriei, Bashar al-Assad, este cauza principala a turbulentelor din aceasta tara, nu Statul Islamic sau Al Nusra (Al Qaeda) si trebuie sa fie eliminat ca prima prioritate. Ea a solicitat, de asemenea, crearea unei zone de interdictie aeriana in Siria pentru a proteja populatia locala, precum si grupurile de insurgenti sprijiniti de SUA, depre care Rusia afirma ca ar fi de fapt celule Al Nusra. O astfel de zona de interdictie ar ridica in mod dramatic perspectiva unui conflict armat cu Rusia.

Statele Unite nu are un razboi declarat cu Siria, iar rusii se afla acolo la interventia guvernului contra insurgentilor. Cu toate acestea, SUA revendica o anumita autoritate pentru interventie, atat ca o misiune umanitara, cat si ca un "drept inerent de auto-aparare". In acelasi timp, Hillary Clinton nu a intreprins nimic cu privire la Arabia Saudita si Qatar, despre care WikiLeaks a dezvaluit ca secretarul de Stat avea informatii ca acestea finanteaza Statul Islamic.

Nu in ultimul rand, antipatia candidatului democrat vis-a-vis de Vladimir Putin este de notorietate. Recent, Hillary Cinton a pledat pentru inarmarea Ucrainei si intrarea acesteia, alaturi de Georgia, in NATO, ceea ce ar forta, din nou, o reactie a Rusiei. O solutie ar fi inlaturarea lui Vladimir Putin de la putere.

Donald Trump si ideile sale proaste

Pe de alta parte, ideile de politica externa exprimate de Donald Trump sunt, intr-adevar, destul de vagi si nu a fost intotdeauna consecvent. Criticat pentru abordarea simplista de a "bombarda" pur si simplu Statul Islamic si-a indepartat si sustinerea republicana dupa ce a condamnat invazia lui George W. Bush din Irak si inlaturarea lui Saddam Husein. Donald Trump a mai afirmat ca nu este interesat de a fi "jandarmul lumii" si nici de noi razboaie in Orientul Mijlociu. Totusi, a spus in repetate randuri ca sprijina NATO, dar nu intr-o forma ostila Rusiei si ca va solicita statelor membre sa participe mai mult la cheltuieli.

Citeste si:

    In acelasi timp, afirmatia sa controversata de a stopa imigratia din tarile musulmane cu probleme, pentru o perioada de timp, a fost condamnata la nivel global, dar contine un sambure de adevar in conditiile in care actualul proces de verificare a noilor veniti in SUA este departe de a fi transparent si, aparent, nu foarte eficient.

    Continuand pe partea negativa, Donald Trump a denuntat public acordul nuclear incheiat cu Iranul, sub Administratia Obama, pe care l-a numit drept "o rusine" si a spus ca "il va rupe". Este un exemplu de gandire ingusta. Acordul nu poate fi anulat, deoarece exista si alti cinci semnatari, iar in urma existentei acestuia profita intreg Orientul Mijlociu. Este mai avantajos sa existe, mai ales ca Iranul este un aliat apropiat al Rusiei in regiune.

    In ceea ce priveste restul Orientului Mijlociu, Donald Trump ar prefera lideri puternici, adica autocrati, care sa fie supusi Washington, mai degraba, decat niste reformatori haotici. Astfel, candidatul republican respinge ideea de a inarma rebelii din Siria, de exemplu. S-a aratat, de asemenea, impotriva ajutorului strain acordat, in special, unor tari precum Pakistan, unde antipatia fata de politica externa a Statelor Unite este ridicata.

    Citeste si:

      Nu in ultimul rand, in Asia de est, Donald Trump ar incuraja Japonia si Coreea de Sud sa isi dezvolte propriile arsenale nucleare pentru a descuraja Coreea de Nord. Este o idee foarte proasta si un cosmar al proliferarii armelor nucleare. Ca si Hillary Clinton, candidatul republican ar prefera sa lase China sa intervina in ceea ce priveste Coreea de Nord si inlaturarea lui Kim Jong Un. Mai mult, Donald Trump ar pune presiuni asupra Chinei astfel incat aceasta sa-si devalorizeze moneda, deoarece "a tras pe sfoara" Statele Unite cu miliarde de dolari. De asemenea, ar spori prezenta militara a SUA in regiune pentru a limita expansiunea Beijing-ului in Marea Chinei de Sud.

      Actualul presedinte american, Barack Obama, a avertizat ca "soarta lumii se clatina" in functie de rezultatul electoral. Intr-adevar! Problema care il vizeaza e Donald Trump este ca are niste idei foarte proaste amestecate cu cele cateva bune si nimeni nu stie ce va face, de fapt, daca va fi ales presedinte. Din pacate, este aproape clar ce ar face Hillary Clinton.

      Abonează-te pe

      Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

      Despre autor
      Marius Alexandru Stanciu
      Absolvent al Facultatii de Economie din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti si al unui program de Master, cu specializarea Economie Europeana, sustinut in aceeasi institutie, Marius Alexandru Stanciu dispune de o experienta jurnalistica de peste 12 ani, dobandita in cadrul redactiei Wall-Street.ro si acopera din punct de vedere editorial evenimente si interviuri din piata imobiliara, piata asigurarilor si pensii private.

      Te-ar putea interesa și:



      Mai multe articole din secțiunea Internațional »


      Setari Cookie-uri